Cuvintele o perspectivă cuantică

Cuvintele - o perspectivă cuantică

dr. Andreea Soare

Universitatea din București, Facultatea de Litere

1. Noțiuni de fizică cuantică

Cu mult timp în urmă, fizicienii considerau că lumea este alcătuită din materie și spirit. Ulterior, au considerat că, pe lângă materie, era vorba și de energie. Erau considerate complet separate una de cealaltă. Cercetările moderne ne dezvăluie că realitatea nu arată așa. Concepția contemporană este aceea că facem parte dintr-un câmp vast și invizibil de energie, un câmp în care sunt conținute toate realitățile posibile și, de-a dreptul incredibil la prima lectură, un câmp care corespunde gândurilor și sentimentelor noastre. Astăzi sunt numeroase studiile care se apleacă asupra relației gând-materie.

O concluzie la care ajung cercetările recente, dar pe care anticii se pare că o cunoșteau prea bine, este aceea că omul își poate crea propria realitate prin intermediul minții, implicit al cuvintelor. Noile cercetări și descoperiri din domeniul fizicii cuantice, și nu numai, zguduie din temelii vechea perspectivă asupra naturii fundamentale a realității. Schimbarea concepției despre natura realității aduce cu sine posibilitatea ca fiecare individ să-și schimbe viața, să-și construiască propria realitate. În acest mod, schimbările din viețile noastre nu ar mai fi întâmplătoare și trecătoare, ci noi am fi creatorii conștienți ai realității trăite.

Filosofii și oamenii de știință au fost întotdeauna preocupați de înțelegerea relației dintre lumea exterioară, fizică, a observatorului, și lumea interioară a individului, aceea mentală. Pentru cei mai mulți oameni, și astăzi, mintea nu pare să aibă decât o influență minoră, sau chiar nulă, asupra materialului. Câtă vreme păstrăm perspectiva asupra structurii obiectelor solide, spiritul și materia par separate.

O mare perioadă din ceea ce reprezintă epoca modernă, omenirea a crezut că natura Universului este ordonată și, prin urmare, previzibilă și explicabilă. René DESCARTES, matematician și filosof al secolului al XVII-lea, era unul dintre susținătorii modelului mecanicist al Universului – conform acestuia, Universul era controlat de legi previzibile. Spirirul uman a reprezentat o reală provocare pentru DESCARTES, întrucât avea prea multe variabile și nu se supunea vreunei legi. Cum nu-și putea uniformiza concepția privitoare la universul fizic cu aceea referitoare la spirit, dar obligat fiind să explice prezența amândurora, DESCARTES a recurs la un joc inteligent al minții: a susținut că spiritul nu se supunea legilor lumii fizice, situându-se astfel complet în afara granițelor cercetării științifice. Materia reprezenta, așadar, domeniul științei, iar spiritul era instrumentul Lui Dumnezeu, studiul acestuia revenind religiei. Secole la rând, acestă dualitate, materie – spirit, a fost concepția acceptată asupra naturii realității.

Sir Isaac NEWTON, matematicianul și omul de știință englez, care a întărit viziunea de mașinărie asupra Universului, elaborând legi prin care omul putea calcula cu precizie modalitățile de funcționare a lumii fizice, a venit în sprijinul convingerilor lui DESCARTES. Fizica newtoniană considera toate lucrurile solide. Energia era explicată ca forță de deplasare a obiectelor sau de modificare a stării fizice a materiei. Energia este însă mult mai mult decât o forță exterioară, exercitată asupra lucrurilor materiale. Ea este chiar țesătura tuturor lucrurilor materiale și reacționează la spirit. Opera lui DESCARTES și a lui NEWTON a stabilit că realitatea era în totalitate predeterminată.

Era nevoie de apariția unei minți revoluționare, care să-i contrazică pe predecesorii săi. La aproape două sute de ani după NEWTON, Albert EINSTEIN elaborează celebra formulă E=mc², prin care demonstrează că energia și materia sunt fundamental legate, în fapt constituind același lucru. Nouă și revoluționară perspectivă asupra modului de funcționare a Universului! Teoriile lui EINSTEIN au impulsionat cercetările asupra comportamentului luminii. Esențială a fost constatarea că lumina se comportă uneori ca undă, iar alteori ca particulă. Prin urmare, modelul cartezian / newtonian era defectuos la nivelul de bază: subatomicul. Componentele de bază ale lumii noastre fizice sunt atât undă (energie), cât și particulă (materie fizică), în funcție de mintea observatorului. Din aceste cercetări s-a născut un nou domeniu al științei, numit fizică cuantică (FC).

Înainte de apariția FC, se credea că atomul este alcătuit dintr-un nucleu relativ solid. Atomii păreau a fi făcuți din materie solidă. Nimic mai departe de adevărul revelat de modelul cuantic. În cea mai mare parte, atomii sunt spațiu liber, atomii sunt energie. Tot ceea ce ne înconjoară nu este materie solidă, ci, mai curând, câmpuri energetice sau modele de frecvență a informației. Materia este mai mult „nimic” (energie), decât „ceva” (particulă)¹. Cel mai realist model al atomului este reprezentat de... nimic! „Nimic” din punct de vedere material și „totul” din punctul de vedere al potențialităților.

O altă enigmă care trebuia elucidată de către fizicieni era aceea că materia părea a nu se comporta întotdeauna la fel. Elementele constitutive fundamentale ale atomului s-au dovedit a nu fi guvernate de legile fizicii clasice, ca în cazul obictelor mari. Unicitatea universului subatomic este dată de faptul că acesta posedă nu numai caracteristici fizice, ci și energetice. Subatomic, materia există ca fenomen momentan; apare și dispare în mod constant (apare în spațiul tridimensional și dispare în neant, în câmpul cuantic - care nu cunoaște nici spațiu, nici timp-, transformându-se din particulă (materie) în undă (energie) și invers). Descoperirea esențială a FC constă în faptul că observatorul particulelor infime care alcătuiesc atomii influențează comportamentul energetic al materiei. FC a demonstrat că electronii există simultan într-o gamă infinită de posibilități sau de probabilități, într-un câmp energetic invizibil. Concentrarea atenției observatorului asupra oricărui loc în care se află electronul este esențială pentru apariția electronului respectiv. O particulă nu se poate manifesta în realitate, în complexul spațiu – timp, până nu o observăm. Fenomenul poartă numele de „efectul de observator”. După această descoperire, spiritul și materia nu mai pot fi considerate separate; ele se află într-o relație intrinsecă, deoarece mintea subiectivă produce modificări măsurabile la nivelul universului obiectiv, fizic. Subatomic, energia reacționează la atenția conștientă și devine materie. La fel ca lutul, energia posibilităților infinite este modelată de către conștient, adică de către minte. Mintea și materia se întrepătrund cu totul. Omul are puterea de a influența materia, pentru că aceasta, la nivelul cel mai de bază, este energie. Universul cuantic este permanent în așteptarea unui observator conștient, care să influențeze energia sub formă de materie potențială, folosindu-și mintea și conștientul pentru a determina fuziunea undelor de probabilitate energetică și transformarea acestora în materie fizică. Legea cuantică afirmă că toate potențialitățile există concomitent. Gândirea și sentimentele ne influențează toate aspectele vieții și transcend spațiul și timpul².

Concluzia este aceea că întreaga realitate concretă constă în primul rînd în energie, existând într-o vastă rețea cu interconexiuni în spațiu și timp. Această rețea, câmpul cuantic, este ansamblul tuturor posibilităților, pe care le putem reduce la realitate prin gânduri (conștient), observație, sentimente și prin starea de a fi.

2. Cuvintele din perspectiva fizicii cuantice

În ceea ce îi privește pe oameni, gândurile și sentimentele sunt inseparabil legate de cuvinte, iar cuvintele, cum afirmă, într-o perspectivă nouă, Gheorghiță (2014), „deschid fluxuri de conștiință cuantică”. Fluxurile de conștiință cuantică sunt alegerile pe care le face omul în permanență, prin gând, cuvânt și acțiune. Prin liberul arbitru, omul are capacitatea de a face propriile alegeri și astfel să își construiască realitatea și implicit, parțial sau nu, destinul.

Cuvintele pe care alegem să le rostim, să le scriem, sunt energie și au o anumită vibrație. Ele au influență asupra noastră, asupra celor din jur, asupra Universului însuși, a realității pe care o trăim. Foarte puțini oameni sunt conștienți de importanța și de puterea cuvintelor pe care le folosesc. Cuvintele au forță distructivă sau constructivă, în funcție de vibrația lor. Schema creării realității prin cuvânt este una simplă, dar esențială în autocunoaștere și în dezvoltarea personală: avem un gând pe care îl manifestăm în exterior prin cuvinte. Pe măsură ce folosim cuvintele, ele se transformă în convingeri, care te vor duce spre acțiuni. Acțiunea este aceea care creează realitatea. Fiecare trăiește într-un flux de conștiință ales de el, de o anumită frecvență sau vibrație, corespunzător cuvintelor folosite. Un cuvânt care aparține vocabularului tău de fiecare zi aduce cu sine anumite energii, informații care îți conturează linia de destin, până vei face o schimbare.

Cum arătam la punctul 1, totul este energie de o anumită vibrație. Dacă folosim cuvinte de vibrație înaltă, cuvinte cu conținut pozitiv, vom atrage în viețile noastre, prin Legea Atracției, evenimente și oameni de vibrații similare. Din păcate, și reciproca este valabilă.

Cuvântul mulțumesc³ este unul dintre cuvintele care schimbă instantaneu un flux de conștiință cu altul, aducând cu sine o vibrație superioară. Este cuvântul purtător de recunoștință, iar recunoștința atrage în realitatea noastră materializarea, împlinirea. În relațiile interumane (de familie, de cuplu, sociale etc.), atunci când se produc dizarmonii, situații de criză, când simțim că trebuie să ne desprindem, să ne eliberăm din diverse blocaje, mulțumesc, alături de binecuvântarea faptului că am întâlnit acei oameni, că ne-au ajutat să învățăm ceva, să ne șlefuim prin experiență, sunt eliberatoare, ne ajută să urcăm pe fluxuri de conștiință superioare. Prin acceptare și prin utilizarea frecventă a lui mulțumesc, omul își crește iubirea de sine. Acesta este unul dintre cuvintele esențiale, care te propulsează într-o realitate în care creăm iubire, bucurie, fericire, pace, liniște interioară – și acestea, tot atâtea cuvinte de vibrație superioară.

Cuvintele pe care le rostim reflectă credințele noastre și starea noastră interioară⁴. Cu atenție la cuvintele pe care alegem să le folosim, ne putem modela / schimba realitatea, viața. Autoarea citată⁵ prezintă „o ecuație de cuvinte magice”: eu vreau – eu cred – eu știu – eu pot – eu sunt. Prin rostirea acestora, la nivel subtil, energetic și informațional, se declanșează procese care nu se văd, dar se simt cu inima și se recunosc cu mintea. Aceste verbe deschid următoarele fluxuri de conștiință⁶:

• 
  Eu vreau – acceptare
  

Articulând eu vreau, în interiorul tău se ridică o forță care face ca lucrurile să se întâmple, câtă vreme sunt în acord cu armonia și binele universale. Fizica cuantică explică acest fenomen prin puterea intenției observatorului (v. supra 1). Când dorești ceva bun pentru tine și, mai ales, pentru ceilalți, tot Universul conlucrează pentru materializarea acelui lucru. Este interesant că fiecare trebuie să vrea pentru el însuși, întâi de toate. De ce? Pentru că ne-a fost lăsat liberul arbitru, peste care, se spune, nici Dumnezeu nu trece.

• 
  Eu cred – încredere
  

Când crezi un lucru, se deschide fluxul de conștiință al încrederii, esențial pentru materializare. Se creează astfel, la nivel cerebral, diverse conexiuni neurale, cu ajutorul rețelelor cartografiate pe cortex încă din copilărie, atunci când totul era posibil, pentru că în copilărie nu cunoaștem limite și constrângeri dictate de conștiința adultă. Îndemnul de a fi precum copiii se referă la a avea mereu mintea nelimitată și încrederea deplină.

• 
  Eu știu – informațiile necesare
  

Atunci când știi, ești conectat la conștiința extinsă a planetei, la mințile tuturor celor care au știut cândva și care, prin descoperiri și aplicări de metode, au implementat cunoașterea în conștiința universală. Aceasta este totodată și explicația faptului că, în diverse momente ale istoriei, diverși cercetători, din locuri diferite ale Terrei, fără a se cunoaște, au descoperit simultan același lucru – au accesat aceeași informație și au descoperit-o din același flux de conștiință.

• 
  Eu pot – curaj și voință
  

Mulți dintre noi spunem adesea nu pot. Când te surprinzi spunând acest lucru, ar trebui să te întrebi ce anume din tine nu vrea să facă lucrul cu pricina. Recomandarea este să înțelegi ce beneficii psihice ai dacă nu împlinești acel fapt. Dacă vrei ceva în mod conștient, dar inconștientul nu vrea, dorința respectivă nu se va împlini. Puterea este în fiecare și se activează prin atenție. Când acorzi suficientă atenție unui lucru, unei dorințe, îi dai energie și forță.

• 
  Eu sunt – manifești dorința și trăiești divin ceea ce vrei
  

Rostirea acestui verb înseamnă că ai ajuns să conții ceea ce îți dorești. În acest punct nu mai apar îndoieli, ci apare pace interioară. Odată cu pacea, vine și răbdarea necesară împlinirii. Acum știi că dorința ta este deja împlinită în plan energetic și informațional, rămânând să se scurgă timpul liniar până la materializarea ei. Când ești ceva, acel ceva vine firesc la tine, din vid, din universul potențial⁷. Ești tot ceea ce gândești, vorbești, simți și faci.

Din perspectivă cuantică, folosirea cuvintelor, ele însele energie vibrațională care atrage energie de aceeași frecvență, este un proces care se învață multă vreme după achiziționarea propriu-zisă a limbii. De fapt, această învățare se poate produce numai prin conștientizare, prin însușirea și aplicarea principiilor de fizică cuantică. Ceea ce vine din interiorul nostru și se transmite în exterior prin cuvinte este creator de realitate. Ceea ce emitem, aceea ne atragem. Persoanele care folosesc frecvent cuvinte prin care se plâng, își manifestă nemulțumirea, dezacordul etc. vor atrage în realitatea lor și mai multă nemulțumire, dezacord etc. Prin autoobservare permanentă, ne însușim obiceiul de a folosi acele cuvinte care vor atrage în viețile noastre, vor crea, aspectele pe care ni le dorim. Pentru a comunica la parametri optimi, într-o atmosferă liniștită, productivă, este necesar să emitem cuvintele conștient. Asta înseamnă să fim prezenți și atenți. Concentrarea noastră trebuie să se manifeste asupra momentului prezent; mintea nu trebuie lăsată „să zburde” după bunul plac. Observându-ne permanent gândurile și cuvintele, devenim creatorii conștienți ai realității noastre, pentru că ceea ce emitem aduce în viețile noastre o mai mare cantitate de același fel.

Bibliografie

1. 
   DISPENZA, Joe (2014) - Distruge-ți obiceiurile nocive! Cum să-ți determini mintea să lucreze în favoarea ta, București, Curtea Veche Publishing
   
2. 
   GHEORGHIȚĂ, Niculina (2014) - Cuvintele deschid fluxurile de energie cuantică. Ghid practic de psihologie cuantică, Iași, StudIS
   

Words – a Quantum Perspective

• 
  Abstract -
  

Philologists study words despite the discipline they are specialized in and beyond the research methods they have agreed to. Words always mean much more than the segments we reduce them to when parsing and even more than the texts they combine into. Words have a power that used to be well known to the ancient civilizations, but that is hardly understood by the modern man, if at all. That is because the access of the modern man to the old believes, practices and meanings is restricted. It is his own present convictions that restrict the access. The modern man can only believe provided that he is offered strong scientific explanations.

This article explains scientifically, in very modern terms of quantum physics, the power of the words and the way we can create the reality we want to live in, by simply choosing the right words. It is an attempt to acquaint the reader – philologist or not – with a perspective as old as milleniums, but scientifically explained today.

1^ Dispenza 2014: 39

2^ Dispenza 2014: 49

3^ Gheorghiță 2014: 31 ș.u.

4^ Gheorghiță 2014: 45

5^ Gheorghiță 2014, ibidem

6^ Gheorghiță 2014: cap.3

7^ Gheorghiță 2014: 58