Cuvântarea I'

Puterea lui Ilie

B-1. Ilie, cu puterea cea data lui, a legat camarile ceru­rilor si n-a plouat. Cum a putut el s-o faca? S-a apropiat de Dumnezeu, a crezut in El si L-a iubit. Nu-ti mai spun ca a ridicat mainile spre cer, nici ca el, prin propria putere, a fa­cut sa cada foc din cer si sa arda jertfelnicul si pe falsii pro­feti, iti spun doar ca prin dragostea si credinta lui, conlucra cu dumnezeiasca putere la tot ce savarsea (desigur) prin aceea.

Un alt drept zice doar un cuvant si soarele se opreste. Altul inchide gura leilor.

3. Minunile lui Hristos

C-1. Vezi cum dreptii sunt imparatii celor create iar toate cele create alearga intru intampinarea lor. (Femeii) careia ii curgea sange si care nu putuse fi vindecata, nu cumva Domnul (Hristos) Se-ndreapta spre ea? Oare nu este ea cea care „s-a atins de poala hainei Lui"? Dar orbul din nastere n-a strigat mai intai el? Zaheu, nu acesta este care s-a suit mai intai in pom? Iar acum oamenii viind, sunt (totusi) morti si Domnul vine in cei ce cred si se salasluieste in sufletele lor si le-ajuta inimile sa se desprinda de pietrele si de mormintele duhurilor necurate, indumnezeind sufletele lor inviindu-le din starea de moarte spirituala. Precum cei dintai drepti au crezut in Domnul si au alergat la El, deci, si noi, de asemenea, trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu din toata inima, sa credem si sa I ne supunem, ca in felul acesta El sa vina in gandurile noastre si in radacinile cugetarii. De aici (din camara sufletului) El sa sfarame toate planurile lui Satan, cu legaturile si intrigile lui, sa ne curateasca de lepra pa­catelor, sa ne invieze din moartea (spirituala) si sa ne lu­mineze mintea de orbire.

4. Noua creatie

D-l. Toate creaturile pe care Dumnezeu le-a facut existau de cand au fost tacute: fluviile, muntii si colinele, animalele si izvoarele. Ce mai era (de ispravit) acum de a trebuit sa vina Domnul (Iisus), sa Se-mbrace in trup si sa savarseasca o lucrare si mai mare?. Celor existente nu le lipsea nimic atunci cand le-a creat. Ce talc au cuvintele: „Tatal Meu pana acum lucreaza si Eu lucrez", si iarasi: „Eu savarsesc lu­crari mai mari decat acelea de atunci", (de ce le mai spune acum, de vreme ce exista pamantul insamantat, plantele, cerurile, luna si soarele?). Dar este limpede ca El vine sa savarseasca o opera mai mare decat cele vizibile, care nu este vazuta de ochii trupesii. El vine sa refaca (in forma initiala) inteligentele tainuit stricate de Satan si sa semene in pamantul sufletului samanta cereasca, precum si in lumea aceasta vazuta agricultorul insamanteaza pamantul.
D-2. Oare Domnul (Iisus) a injugat boii? N-a facut asa ceva. A sadit El o plantatie vazuta? Nicidecum. Caci sufletul este vie pentru Dumnezeu (si Dumnezeu pentru suflet). El sadeste (in acest suflet) radacinile dragostei si dulcile bucurii, dar face si izvoare care curg in inima, inca si ceruri noi si un pamant nou, ba si luminatori noi. Caci, daca El imbraca cu asa slava florile de pe pamant si cu purpura acopera violetele, cu atat mai mult va slavi sufletul inzestrat cu ratiune, va infrumuseta cu podoaba duhovniceasca si-l va invesmanta cu hlamida Duhului (Sfant). Caci asa a hotarat El, aceasta-i lucrarea savarsita de El in suflete pentru ca sufletul sa fie alipit Duhului ceresc st sa aiba loc amestecul si comuniunea celor pamantesti cu cele ceresti.

Toata aceasta (lucrare) insa cu o singura conditie, ca ne iubim unii pe altii si sa credem in Dumnezeu, iar daruindu-ne din partea Lui, mostenirea. Caci EJ insusira stinge tocul (cel dogorator) din noi, noi fiind de-ajuns sa-L iubim. Si aceea ce nu putem sa facem, vine El insusi si nim­iceste moartea din noi. Nici zidurile lerihonului n-au putut fi daramate de oameni, ci ele au cazut prin puterea dumnezeiasca.
D-3. Daca un magistrat are cu el sigiliul si pecetea, da­torita acestui sigiliu pe care-l poarta inaintea sa, poate avea dreptul deplin sa condamne la moarte talharii si nesupusii. Deci daca efigia, asa neinsufletita cum este, insufla o asa teama, cu atat mai mult chipul cel ceresc si puterea cea vie a lui Dumnezeu, cu atat mai mult pecetea cereasca, daca acestea sunt inscrise in inimi, vor distruge si vor ucide put­erea intunericului, tainuit amestecate cu inima. Aceste (pu­teri dumnezeiesti din inima) vor nimici puterea vrajmasu­lui. Slava maretiei si nesfarsitei Sale milostiviri pentru veacurile veacurilor fara de sfarsit. Amin.

Cuvantarea XV

Hristos, temelia pe care se zideste Biserica

1. Biserica se zideste pe Temelia- Hristos

A-1. Domnul nostru lisus Hristos, Acesta este temelia. El este insasi plinatatea, piatra cea din capul unghiului. Aceas­ta pentru ca Domnul este si de pe pamant si din cer: din cer vine ca Dumnezeu, pe om il ia de pe pamant si se amesteca negrait cu omul. Iata de ce El este din cer si de pe pamant, iata de ce El este temelia si piatra cea din capul unghiului. El a binevoit sa faca asa, iar celor care sunt de pe pamant, le-a trimis din cer pe Duhul Sfant, ca sa faca din cei de sus si din cei de jos o singura Biserica, unind Dumnezeirea cu omenirea. Cand tu auzi (cuvantul) temelie, sa intelegi ca-i vorba de Domnul, caci El s-a masurat pe Sine ca Temelie, iar pietrele folosite in construire sunt de aceeasi masura ca si Temelia, ca zidirea sa devina unic ansamblu, nici din pietre prea scurte nici din pietre prea lungi care sa nu se poata armoniza, ci egale cu temelia, ca sa se potriveasca bine (in zidire).

Astfel si Hristos, fiind temelia cea adevarata si piatra din capul unghiului, a chemat pe toti oamenii sa ajunga la masura desavarsirii lui Hrisios. Aceasta a spus-o si Apostolul: „Pana ce vom ajunge toti la statura barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos"; si intr-alt loc: „ca sa facem pe tot omul desavarsit in Hristos". Si iarasi: „Ca voi sa va umpleti de toata plinatatea lui Hristos". Pentru a ajunge la aceasta masura a chemat Hristos neamul oamenilor, l-a poftit la aceasta zidire, care este intocmai dupa temelia Lui, care este insusi Domnul Slava maretiei Lui.

2.