Daca vrei sa zbori, Lasa-te purtat de vantul Intelepciunii

Invizibilul locuieste tot in inima omului. In acest Cer al Inimii,locuiesc impreuna :

Lumina,Adevarul,Bunatatea,Dreptatea,Generozitatea,

Daruirea,

Evlavia,Intelegerea,Rabdarea,Smerenia,Cunoasterea,Intelepciunea,Credinta,Speranta.., Dragostea..

De aceea,cel ce nutreste in inima sa aceste sentimente,se afla in Paradis,iar Paradisul se afla in inima lui. Cu alte cuvinte,a ajuns la desavarsire.

Unitatea de masura a sfinteniei este Iubirea.

Omul se vede mai repede influentat de rau decat de bine,caci binele trebuie mai intai aflat si integrat in fiinta sa,pe cand raul face parte deja din el. Daca n-ar fi asa,omul ar ajunge foarte usor la desavarsire. De aceea,intreaga viata a omului reprezinta o lupta cu sine si cu patimile lui rele,care sunt atat de numeroase. Chiar daca reuseste sa scape de una dintre ele,mai are atatea si atatea de care sufletul sau trebuie sa se desparta. Ca drumul sau spre desavarsire sa fie scurtat,el are nevoie de post,rugaciune si foarte multa renuntare de sine.

Se spune ca :„soarele apune insa nu dispare niciodata”, si ca:

„Intotdeauna intunericul e mai profund inainte de Ivirea Zorilor.”

Unitatea de masura a Iubirii este Martiriul

Iubito! Asta noapte am avut un cosmar. Am visat ca nu te mai iubesc...

Intr-o zi,plimbandu-ma de unul singur prin parc,am intalnit doua fete frumoase care mi-au spus:

„Te iubim si dorim sa-ti oferim inimile noastre.Mai mult decat atat,ne oferim cu totul tie!”

Auzindu-le,m-am rusinat si am fugit...

Cineva mi-a spus sa nu mai stau de unul singur..

Stii ce i-am raspuns?

I-am zis ca daca eu nu raman sotul singuratatii,ea nu va mai putea iubi vreodata.

La auzul acestor cuvinte s-a indepartat de mine,caci iubea pe cineva in ascuns...insasi fiinta mea.

Iubita mea! Stii cand am realizat ca te iubesc cu adevarat?

In clipa in care am renuntat la mine pentru tine,renuntand la tine,pentru noi.

Caci neavandu-te,te-am dobandit,

Necautandu-te,te-am aflat

Renuntand la tine,te-am iubit.

TE IUBESC! DECI ESTI CU MINE !

Ce mult as vrea sa-ti mangai dragostea si sa ne iubim in asternutul inimii tale!

Pleaca-ti capul pe umarul Dragostei mele,

si ai incredere in mine,Iubito!

Te voi face fericita!!!

Pierzandu-ma in Universalitatea Cunoasterii,m-am regasit pe mine,si regasindu-ma,te-am aflat pe Tine Frumusete,atat de veche si atat de noua.

Ca sa incepi sa asculti Glasul Inimii,pastreaza Tacerea. Ca sa pastrezi Tacerea,trebuie insa sa afli Linistea,iar ca sa afli Linistea,trebuie sa renunti la aceasta lume plina de vicii.

Pentru a renunta la lume,trebuie sa renunti mai intai la tine,iar ca sa renunti la tine,trebuie sa ai curajul Eroului. Pentru a avea acest curaj al Eroului,trebuie sa treci prin grele incercari si pentru a trece prin ele si a le face fata,trebuie sa-ti oferi inima la Altarul Iubirii...

Dincolo de stralucirea Soarelui se afla stralucirea surasului tau.

In inima Codrului inverzit rasuna Cantecul Intelepciunii.

Rugati-va dorind! Doriti-va iubind!

Cel ce se roaga doar cu varfurile buzelor e un imitator imperfect al perfectiunii. E prietenul nedesavarsirii.

Cel ce se roaga insa cu inima este el insusi Inchinaciune,adica desavarsire in Desavarsire.

Atunci cand te rogi,invoca Ingerii de Lumina. Ei iti vor sustine bratele sufletului,indreptandu-le catre Infinitul Luminii.Vei deveni astfel un receptacol al Dragostei,privind cu ochii spiritului in indepartatul Ocean al Intelepciunii Divine,din Inima Iubirii!

Nu cautati perfectiunea in afara voastra. Ea se afla deja in voi. Indreptati-va pasii spre ea. Aflati-o!

Nu va luati prea mult in serios. Invatati sa radeti de voi insiva Facand asta,va veti hrani umilitatea,lasand flamanda trufia si orgoliul.

Nedandu-le hrana,vor inceta sa mai existe,iar voi veti fi hraniti cu Mana Intelepciunii ce creste pe Pamantul Plenitudinii.

Daca ma voi supara pe tine,ma voi supara in acelasi timp pe mine;si daca ma supar pe mine,il voi supara pe Cel ce Este dincolo de mine. De aceea,nu ma voi supara pe nimeni de acum inainte,

pentru a nu aduce ofense Cerului.

Daca cineva de jigneste,spune-i la ureche ca Dumnezeu il iubeste. Daca te blesteama,binecuvanteaza-l. Daca doreste sa-ti ia viata,daruieste-i-o.

Da-ti viata pentru Viata si mori intru moarte,fata de trebuintele tale si fata de tine si vei primi la sfarsitul tuturor incercarilor,cununa invingatorilor.

Sprijina-te pe credinta in Dumnezeu si ai incredere in promisiunile Sale. Mergi pe Caile Sale.

Nu te da batut. Lupta pana la capat. Fii un erou.

Devino ceea ce esti! Iubeste !

Minciuna este lipsa Adevarului.

Adevarul Este Ceea Ce Este.

Ceea Ce Este,este Ceea Ce a fost Dintotdeauna,iar Ceea Ce a fost Dintotdeauna va fi pentru Totdeauna-

DUMNEZEU-IUBIRE

Multi sunt cei ce cauta Adevarul. Putini sunt insa cei ce-l si gasesc. Majoritatea acelora care-l cauta,se invart de jur imprejurul sau. Ei se aseamana cu un roi de albine ce roiesc in jurul unei flori. Daca albina insa nu culege polenul de pe anterele florilor,cum ar putea supravietui? Asadar,atata timp cat omul se invarte in jurul Adevarului,alergand astfel in jurul supozitiilor,a legendelor,sau a superstitiilor,va ramane captiv in intunericul mintii sale,orbecaind prin noaptea minciunii si a iluziilor.

Ati auzit spunandu-se :

„Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot cugetul tau..”

Dumnezeu ne-a dat asadar porunca sa-L iubim. V-ati intrebat vreodata pentru ce ne cere acest lucru? Oare Dumnezeu are nevoie de dragostea noastra,are nevoie ca noi sa-L iubim? Cine sustine ca Dumnezeu are nevoie de ceva de la creaturile Sale,nu tine cont de un aspect important si anume:

Dumnezeu este Atotputernic, si ca Fiinta Suprema,Isi este suficienta Siesi.

El nu ne-a creat astfel pentru Sine,ci pentru noi; Atunci cand ne-a dat porunca sa-L iubim,a facut acest lucru tot pentru fericirea noastra,caci iubindu-L,ne iubim pe noi insine si inchinandu-ne Lui,primim Viata Spiritului.

Atunci cand ne rugam,noi comunicam cu linistea dinlauntrul nostru. De aceea rugaciunea este comuniune. Asadar,Dumnezeu vrea ca noi sa-L iubim,pentru a fi fericiti,caci El este Fericirea.

Fara aceasta Fericire a inimii,ce reprezinta Paradisul,Lumina Intelepciunii,omul traieste in intuneric,fiind mort din punct de vedere sufletesc.

Omul nu poate trai fara Dumnezeu. Cine se indeparteaza de El,se desparte de Viata. Insa,se poate spune ca un om s-a despartit de Divinitate,devreme ce nu s-a unit niciodata cu Ea ?

Se poate spune despre un om ce nu L-a cunoscut pe Dumnezeu si care n-a cunoscut adevarata viata a spiritului,ca s-a despartit de El,renuntand la Viata? Este limpede ca nu putem afirma asa ceva. Atunci,ce se poate spune despre acel om,si cum il putem denumi altfel,decat o oaie ratacita ?

De aceea va spun : Nu condamnati pe nimeni in inima voastra. Nu judecati ! Faceti tot ceea ce depinde de voi pentru ca fratii vostri sa gaseasca Calea spre Imparatia Luminii.

De la lumina la intuneric drumul este foarte scurt. De la intuneric la lumina insa,poate dura o vesnicie.

Omul traieste prin si datorita faptelor credintei sale.

Trezirea spirituala inseamna nasterea din nou despre care se vorbeste in evanghelie. Fara aceasta nastere,omul nu poate ajunge la cunoasterea Adevarului,

care sa-l elibereze din inchisoarea iluziilor.

Actiunea Duhului Sfant este eliberatoare,eliberandu-l pe om de sine,unindu-l cu Dumnezeu in Nemarginire,in desavarsita comuniune de Iubire.

Viata Spiritului inseamna manifestul Iubirii fata de josniciile trupului.

Viata spirituala este Iubirea traita la superlativ,este Imparatia Divina a Pacii si a linistii,ce se afla pe Pamantul Spiritual al Dreptatii.

Pentru o mai buna cunoastere este nevoie de multa staruinta in bine si de citirea zilnica din Cartea Vietii.

Fiti atenti la fiecare detaliu si lasati la o parte teoriile conspirative,legendele si superstitiile,ca sa nu va abateti de la dreapta Credinta.

Inaltati-va mai presus de stelele Cerului!

Daca privesti un lucru finit,nu poti vedea decat finitul,iar tot ce e finit,e efemer. De aceea,iesi in natura si contempla cu ochii inimii,Cerul Infinit. Vei vedea atunci Nemarginirea,Absolutul,Eternitatea,oglindindu-se in ochii tai.

Medicamentele sufletului sunt Iubirea si Smerenia. Ele trebuiesc luate impreuna cu ceaiul onestitatii,indulcit cu mierea rugaciunii din inima.

Nu diferentele dintre noi ne indeparteaza unul de celalalt si nici modul de a gandi ci mai degraba egoismul si narcisismul de care dam dovada de foarte multe ori.

Nu putem fi toti la fel caci altfel n-am mai avea ce invata unul de la celalalt. Suntem diferiti si totusi atat de asemanatori in autenticitatea noastra.

Omul este asemanator cu o pasare rapitoare.Cand se simte liber zboara spre Inaltimile Intelepciunii. Cand este trist coboara in tinuturile deznadejdii. Cand se simte singur zboara deasupra apei Prieteniei..Iar atunci cand este flamand de Dumnezeu,isi ia zborul spre meleagurile Adevarului.

TOT CEEA CE ESTE FRUMOS IN NOI SI IN VIATA ,II APARTINE LUI DUMNEZEU.RESTUL VINE DE LA CEL CE INSEALA. CA SA FIM FRUMOSI TREBUIE SA CAUTAM FRUMOSUL. INSA NU IN EXTERIOR CI IN INTERIOR,ADICA IN NOI,NU IN AFARA NOASTRA(IN CEEA CE NU TINE DE NOI)

OMUL E CA O OGLINDA. EL REFLECTA IN SINE MARETIA UNIVERSULUI,EL INSUSI FIIND UN MICROCOSMOS IN MACROCOSMOS.

OMUL MAI POATE FI ASEMANATOR CU UN OCEAN.

APA OCEANULUI REPREZINTA CUNOASTEREA MISTERELOR INIMII. DELFINII OCEANULUI REPREZINTA VIRTUTILE SI CALITATILE NOASTRE. RECHINII REPREZINTA INVIDIA SI EGOISMUL NOSTRU. TOATE PLANTELE MARINE REPREZINTA ADANCUL INTELEGERII SI INTELEPCIUNII. PERLELE AFLATE ASCUNSE IN SCOICI REPREZINTA SUFLETUL TAINUIT AL OMULUI. SCOICILE GOALE REPREZINTA LIPSA VIETII SI-A IUBIRII DIN OAMENI. CERUL DE DEASUPRA OCEANULUI REPREZINTA PRIETENII NOSTRI. NORII AFLATI PE CER REPREZINTA NEINTELEGERILE. BRIZA MARII REPREZINTA ATINGEREA DRAGOSTEI. PESCARUSII CE ZBOARA PE DEASUPRA OCEANULUI NOSTRU ,SUNT INGERII NOSTRI PAZITORI. ADIEREA VANTULUI REPREZINTA ASPIRATIILE NOASTRE SPRE DIVIN. NISIPUL PURTAT DE VANT REPREZINTA INSTRAINAREA NOASTRA FATA DE TOT CE NE INCONJOARA. CIOBURILE DE STICLA AFLATE PE MALURILE OCEANULUI SUNT OAMENII CE NU NE INTELEG SI CARE NE DISPRETUIESC,DEOARECE NU NE CUNOSC. TALAZURILE MARII REPREZINTA SCURGEREA TIMPULUI.

VEDETI? NIMIC NU E CEEA CE PARE A FI. VOI NU SUNTETI CINE CREDETI CA SUNTETI. SUNTETI CU MULT MAI MULT DECAT V-ATI PUTEA VREODATA IMAGINA.

Poate descrie cineva mirosul unei flori? Sau sunetul unei harfe?

Adevarata Viata este Viata traita in Spirit. In Spiritul Iubirii.

Ratiunea umana este destul de limitata;la fel si stiinta si puterea de intelegere a omului.

Pentru a intelege un lucru spiritual,omul trebuie sa se detaseze de materie,adica de trup si sa patrunda in interiorul mintii sufletului sau,iar de acolo sa scoata la lumina adevarul pur al Divinei Iubiri.

De aici,intelegem,ca doar acela care iubeste poate patrunde cu mintea sa in adevarurile de credinta. Mai trebuie mentionat si faptul ca cel ce iubeste este totodata si smerit in cunoasterea sa?

Fara smerenie omul nu poate face nici macar un pas spre itinerariul vietii traite in Dumnezeu.

Adevarata cunoastere a Divinitatii are loc odata cu umilitatea inimii.

Prin contemplarea Luminii omul devine Lumina.

Prin meditarea Patimilor Mantuitorului,omul care traieste in Dumnezeu-Iubire,devine Apa din Coasta Sa,cu care stropeste pamantul arid al inimilor noastre,pentru ca el sa devina intr-o zi

O gradina bogata in cele mai mari virtuti.

Prin Credinta,omul devine Credinta.

Prin Speranta,omul devine Speranta.

Iar prin Iubire,omul se Indumnezeieste.

Atatia oameni,

atatea vieti,atatea ganduri..

Atatea nazuinte. Framantari,tristeti si bucurii.

Atatea zumzete-n natura,atatea glasuri de copii si-atatea jocuri.

Cate culori,cate peneluri,atatea portrete.

Atatea carti,atatea semne,ce de comori!

Atatia munti,atatea ape,atatia arbori..

Atatea pasari,atatia pesti,atata bogatie..

Atatia oameni...

Un Singur Dumnezeu.

Unii oameni raman incruntati chiar si atunci cand ar putea sa zambeasca. Sunt tristi chiar si atunci cand s-ar putea bucura.

Oamenii in general sunt tristi deoarece nu-L cunosc pe Dumnezeu.

Teama provine din nesiguranta,iar nesiguranta provine din necunoasterea sinelui. Nimeni nu poate ajunge la adevarata cunoastere de sine,a Eului propriu,fara ajutorul Lui Dumnezeu.

Numai El ne poate descoperi tainele sufletului nostru

Spune-mi cine esti. Care este adevaratul tau nume?

„Numele meu este...”

Nu te-am intrebat cum te cheama! Te-am rugat sa-mi spui cine esti. Imi poti spune adevaratul tau nume ?

„........?”

Asemenea stelelor este si sufletul omului...-O lume fara margini..

Ca un carbune aprins este inima omului divin. Ea arde de Iubire,in Eternitate.

Omul este un penel aflat in Mainile Lui Dumnezeu. Cu el,Pictorul Suprem picteaza pe panza Nemarginirii,Infinitul Iubirii.

Inainte de a porni la drum,nu uita sa te trezesti pe deplin din somn,caci altfel vei umbla asemenea unui somnambul.

Trezeste-te. Clateste-ti fata cu apa smereniei si vino apoi la

Masa Cerului si infrupta-te cu Harurile Desavarsirii.

Despre Rugaciune.

Dragii mei,adevarata rugaciune cea mult placuta Domnului,este rugaciunea inimii. Ea va deschide Portile Paradisului,transformandu-va in adevarati adoratori a Cuvantului Vesnic.

Adevarata rugaciune este totodata o Arta. Este o capodopera a inimii.

Rugaciunea mai este aidoma unei picturi.

Pictorul sunteti voi.Panza pe care pictati este inima voastra,iar culorile din penelul inimii o reprezinta virtutile si dorintele sufletelor voastre.

In aceasta dimineata am mers la Sala Vietii si mi-am exersat Intelepciunea.

La pranz am mers si-am mancat la Cantina Smereniei,

Painea Biruintei.

Seara am iesit si m-am plimbat singur pe Aleia Universului.

Am mers apoi si m-am culcat in Patul Sperantei,alaturi de Iubita mea,Credinta,invelindu-ne amandoi cu Cearsaful Desavarsirii.

A doua Zi dimineata a sunat Ceasul.

Sosise Ziua Fericirii!

Copilul

si

INTELEPCIUNEA

Privind prin fereastra inimii mele,ascultand zumzetul Izvorului,privind la stralucirea stelelor,si asteptand zorii multasteptatei Zile,ma aflam intr-un extaz de Iubire,in timp ce Intelepciunea imi luminase mintea sufletului,iar Necuprinsul Cerului isi asternuse Visele in inima Curcubeului.

Cuvintele Intelepciunii imi saruta buzele,

Imi lumineaza chipul,

Imi ingroapa grijile,

Imi daruieste Speranta,

Imi alunga tristetea,

Si ma face sa privesc spre Cer,

Sa visez Necuprinsul

Si sa iubesc Eternitatea!

Nimeni si Nimic nu ma poate trezi din Visul Feeric ce-mi incanta spiritul,aducandu-mi aminte de Inocenta copilariei si de clipele pe care le-am petrecut,atunci...acolo....Intr-un Taram al Reveriilor si a Fericirilor.

Din preaplinul Iubirii Sale m-am adapat, ca o Caprioara ce soarbe din Izvorul Codrului Vesnic...

Ca un delfin am inotat in Oceanul Bucuriei....

Si ca un porumbel am zburat spre Neatins!

Atunci cand paseam pe norii Deznadejdii,Ea imi spunea sa privesc spre sinele meu si sa-mi ascult vocea inimii...

Iar atunci cand paseam pe norii Tristetii,Intelepciunea mi-era Pavaza Inimii.

Ce Prietenie dulce ne lega pe amandoi!

Cat de duios vorbea ea inimii mele,si ce sarutari dulci ii daruia sufletului meu!

Spiritul mi-l atingea cu bratele delicate ale Iubirii,si ma cuprindea in Imensitatea sa.

Noaptea imi daruia Vesnicia Clipelor iar ziua Puterea Viselor,facandu-ma sa visez neincetat Iubirea.

Mi-a daruit Coiful Intelepciunii Sale!

Increderea in Absolut si-n Desavarsita Frumusete!

Minutele alunecau usor spre Infinit....iar eu paseam cu pasi repezi spre Lumina!

O Luminita mi-a fost ghid prin Viata,invatand de la ea Puterea Rugaciunii si Credinta in Nesfarsit!

Intelepciunea priveste in ochii Iubirii precum copilasul in ochii Mamei sale.

Faptul ca doresti fericirea aproapelui tau inseamna ca-l iubesti,

chiar daca nu-i arati acest lucru.

Dorinta este in sine o rugaciune tacuta,facuta in linistea inimii,adica in interiorul fiintei tale.

Sa mananci nesanatos,din punct de vedere spiritual inseamna sa te hranesti cu credinte false,adica iluzii,care cu trecerea timpului pot duce la aparitia cancerului,adica a mortii sufletului.

Daca simti ca nu mai ai nimic de zis,pastreaza tacerea!

FLUTURII SPERANTEI

I-am zarit pentru prima oara in perioada Copilariei mele. Zburau cu aripile lor argintii prin Gradinile sufletului meu,alaturi de Visele Mangaierii,dorind sa anunte prin zborul lor diafan sosirea Zorilor pe meleagurile triste ale Amurgului Inimii.

In acele zile preafericite, in care Inocenta Copilariei saruta cu bucurie Aripile Infinitului,inima mea ii canta Nemuririi cantece de Slava.

Nu eram constient de ceea ce vad sau aud. Stateam cufundat in Nemarginire,visand cu ochii deschisi la Frumusetea Cuvantului,si-mi imaginam o Lume fericita,fara Tristete si fara lacrimi. Nu intelegeam de ce imbatranesc oamenii pentru ca mai apoi sa moara,si ma intrebam,care este scopul Suferintei si cine a fost acela care a creat-o.

Stiam ca suferinta exista deoarece o vedeam de multe ori plimbandu-se prin paradisul inimii mele.De multe ori nu era singura,ci era insotita de Tristete si de Deznadejde.

Mi se facea frica ori de cate ori le vedeam infatisarea bolnavicioasa oglindindu-se in apele Fericirii mele.

Nu ma simteam niciodata singur,desi imi placea sa ma plimb in compania Singuratatii,pe care o consideram sora mea cea mare. O luam de mana si mergeam cu ea prin Parcul Solitudinii.Ne plimbam deseori pe Strazile Necunoscutului,obisnuind sa dam un nume celor fara nume si sa-i indrumam pe cei al caror pasi se ratacisera prin labirinturile lumii,spre Meleagurile Linistii.

Eram atat de bucuros cand vedeam veselie in ochii Tristetii...si atunci cand zaream lacrimi de bucurie pe obrajii Nefericirii....

Ce mult imi placea sa visez! Visele reprezentau pentru mine hrana sufletului meu,iar gandurile si dorintele reprezentau cheia Implinirii.Nu trebuia sa fac altceva decat sa-mi doresc ceva din toata inima,si orice imi doream cu inflacarare,se implinea mai devreme ori mai tarziu.

Am fost cel mai bun prieten al Rabdarii. Ea ma indragea mult deoarece imi spunea ca sunt un Fiu al Sperantei,iar noi eram frati,deoarece ea era Fiica aceleasi Mame.

Cand am auzit acestea am sarit in bratele ei si am inceput sa-i sarut obrajii inimii sale.

Intr-una din zile,in timp ce ma plimbam prin Parcul Inocentei, am vazut undeva in departare o tanara deosebit de frumoasa.M-am apropiat de ea cu sfiala,caci nu stiam cine este. Imi zambea atat de frumos! In ochii sai albastri se oglindea Cerul,iar eu simteam ca ma topesc,vazand-o cat e de frumoasa!

Stateam neclintit la umbra Copacului ce ne adapostea pe amandoi sub Crengile Vesniciei Sale.

Simteam o fericire de nedescris! Pacea imi mangaia inima, iar Surasul Tinerei Fecioare imi saruta Privirea.

„Ia-ma cu tine” ,imi zise ea...

„Unde”,am intrebat-o eu...

„In lumea ta”,imi raspunse...

„Dar lumea mea e trista si e plina de nori...acolo oamenii sunt rai...Mi-e teama ca daca te-as lua cu mine,ai putea pati ceva...Mai bine ramai unde esti,caci daca te-ar vedea acei oameni de care ti-am vorbit,probabil n-ai putea sa scapi de privirile lor indecente si nici de vorbele lor pline de venin...Asadar,ramai aici...”

„Insa eu doresc sa vin cu tine,imi spuse ea! Caci te iubesc si doresc sa-ti fiu sotie!”

„Dar eu sunt doar un copil...cum poti tu sa-mi fii sotie...?”

„Cine iubeste,nu cunoaste piedici”,mi-a zis ea...

Atunci ,eu,plin Iubire fata de acea tanara al carei nume inca nu-l cunosteam,am grait :

„O,vesnica Fecioara,Glasul tau duios imi face inima sa cante,iar Ochii tai cei albastri imi fac sufletul sa vibreze...Cum as putea eu sa te refuz,sau sa-ti refuz ceva?

Vino cu mine asadar! Iar atunci cand voi creste un pic mai mare te voi lua de sotie.”

Iar ea zambindu-mi mi-a zis :

„Eu sunt deja a ta din Vesnicie!”

Am luat-o apoi cu mine in lumea mea...in Casa mea. Dormitorul nostru era Inima mea,iar ca asternut,Sufletul sau.

Iar numele Tinerei Fecioare,in caz ca va intrebati,era

FRUMUSETEA

Dar ma voi opri cu povestirea aici...caci ceea ce a urmat...este o alta poveste,ce va fi povestita intr-o alta lume....si pe un alt pamant....,cel al Iubirii...

.........

Cuvintele venite din inima ne mangaie sufletul,iar vorbele rostite de Cuvant patrund in fiinta noastra.Astfel au loc transformarile....

Unii oameni ne considera visatori.Altii ne considera ingamfati,confundand Demnitatea cu infumurarea.

Altii vorbesc despre cat de singuri suntem noi,si cat de lamantabil ne traim existenta....

Unii ne dau sfaturi dar ne parasesc in lacrimi,iar altii arunca sageti in inimile noastre,deoarece au in maini Arcul Rautatii...

Multi nu ne inteleg si nu inteleg modul nostru de a fi,iar lacrimile noastre raman si ele neintelese...

Altii refuza Iubirea noastra de dragul Confortului,alegand o viata fara griji...spun ei...

Unii oameni se nasc atunci cand mor, iar altii mor mai inainte de a se naste...

Unii viseaza Nemarginirea,iar altii isi ingroapa visele in desertul uitarii...

Unii plang,iar altii rad....insa cei care plang,plang de fericire,iar altii rad de prostia lor....

Unii se plimba brat la brat cu Obisnuinta,iar altii se plimba de mana cu Generozitatea...

Unii oameni isi cer iertare fata de cei carora le-au gresit,altii insa nu-si cer iertare nici macar inimii lor...

Cel ce greseste fratelui sau,isi greseste siesi...iar cel ce da o palma surorii sale,isi palmuieste Fericirea...

Unii scriu carti de dragul de a scrie,fara a avea nimic de zis,iar altii le citesc precum „Epigonii”.

Unii se pretind atoatestiutori,scriind si vorbind despre tot si despre toate...

Altii raman ascunsi in scrierile lor,nevoind nimic de la nimeni,nici macar un suras,o vorba buna sau recunostinta...

Multi nu dau doi bani pe el si pe scrierile sale,cu toate ca el si-ar da si viata pentru cel care i-ar citi povestile...

Unii cred ca sunt doar povesti....altii nu cred in povesti,iar altii nu cred in nimic...

Unii vorbesc despre cat de absurda este viata...iar altii se opresc din a visa...

Unii isi uita Copilaria....si devin apoi incapabili de a-si asculta vocea inimii...

Altii vorbesc dar nimeni nu-i asculta....

Unora le place sa pozeze in Costumul Fericirii....iar altora le place sa faca din viata lor O Piesa de teatru...

Multi au uitat sa zambeasca...la fel de multi au uitat sa-si doreasca.....dar cei mai multi,au uitat sa iubeasca...

Multe cupluri se despart....iar altii sunt despartiti de-o Casnicie nefericita....

Unii danseaza pe muzica Tristetii....

Iar altii canta,cantecul Nefericirii...

Unora le place sa predice despre Viata....din moarte....

Iar altii continua zi de zi sa moara....

Mi-ar placea sa va vorbesc despre Fericire!

Si va voi vorbi,insa nu prin cuvinte...

Mi-ar placea sa va vorbesc despre Viata!

Si va voi vorbi,insa nu prin cuvinte....

Mi-ar placea sa va pot vorbi despre Iubire....

Insa n-o voi face-o eu....

Ea insasi va va vorbi....

Si nu prin cuvinte...

Ce pacat ca noaptea va adormit Visele....

Treziti-va din somnul Uitarii!

Si puneti-va cate o dorinta fiecare!

Si va asigur ca vi se va indeplini!

...

Intr-o zi, stateam intins pe Covorul Amintirilor,zambandu-i Singuratatii....

Intr-o alta zi, stateam intins pe Velinta Bucuriei,zambindu-i Eternitatii... Ma aflam in compania Gandurilor mele care purtau in inimile lor dorintele sufletului si Visurile Iubirii.

In Intunericul Noptii priveam stelele stralucitoare de pe Cerul Existentei,ascultand muzica Izvorului viu, unduindu-se pe Cantecul Insufletirii si a Entuziasmului.

Era pace in sufletul meu...si asa o armonie pe Cerul Necuprinsului!

Vorbeam cu Luna de pe Cer,adresandu-i intrebari,iar ea nu intarzia sa-mi raspunda la toate intrebarile inimii mele. Si o puteam auzi atat de deslusit!La fel cum auzeam si Ciripitul Pasarelelor ce-si aveau cuibul in inima Codrului Inverzit.

Era Primavara in sufletul meu.

Florile Campului imi zambeau,oferindu-mi in dar Parfumul lor Celest. Unele se aplecau in fata mea,in semn de respect parca,fata de Dragostea ce o purtam in inima sufletului meu.Caci ele simteau cat de mult le iubesc!

Cel mai mult iubeam Trandafirii! Caci ei imi aduceau aminte de Copilaria mea.

Intotdeauna am crezut in flori ce nu se ofilesc,la fel cum credeam in Nemurire,sau in Frumusetea Iubirii. Pentru mine,aceste lucruri existau...Iar ele existau deoarece eu traiam in Vastitatea Viselor,pe taramul Credintei,acolo unde toate lucrurile devin posibile....

Traiam intr-o Poveste, o Poveste ce nu avea nici Inceput,si nici sfarsit...

Era Povestea unui copil ce credea din tot sufletul sau in Puterea Infinita a Iubirii!

Aceasta era Povestea mea!

Insa nu o voi povesti eu acum ,aici,ci voi lasa pe altcineva sa v-o povesteasca in locul meu,atunci,acolo,pe taramurile Necuprinse ale Vietii....

Iar atunci cand ii veti auzi Glasul Acelui Cineva,

Deschideti-va bine Urechile inimii si ascultati-I Cuvantul.

Pacea Iubirii sa fie cu voi toti!

Iata-i venind din Departari...

Sunt

FLUTURII SPERANTEI

In Murmurul Tacerii,

Glasul Iubirii canta Cantecul Primaverii..

Iubita Marilor asteapta cu nerabdare Bucuria Revederii.

Copilul Sperantei priveste in departari...

Copila privi Cerul cu ochii inimii sale.Deasupra norilor vazu zambetul Curcubeului.

Acela era Timpul Implinirilor.

Surasul Trandafirului o facu pe fata sa-si aminteasca parfumul Primului Sarut! El avusese loc in Ceruri! In prezenta Ingerilor!

Indeplinirea Dorintelor!

Langa Izvorul Vietii,fata isi desfacu Podoaba Fericirii!

Ingenunche. Iar cu un sarut, prefacu Izvorul intr-un suvoi de Iubire!

Versetul Muntilor!

O adiere de vant aducea zambetul pe chipul Iubitei.

Era zambetul copiilor!

Ii era dor de Vesnicie!

Stralucirea ochilor sai lumina Amurgul!

Desi afara se innoptase,in inima sufletului sau

era mereu Dimineata!

Cantecul Greierilor se auzea in intreaga natura!

Iar fericirea Iubitei canta Psalmi Floarei de Nufar!

Era Pace!

In Inima Orizontului,fata canta cantecul Intelepciunii.

Era vremea descoperirilor

A minunilor Ceresti!

Ea auzea glasul iubitului chiar si in linistea unei ape

Si ori de cate ori privea spre Rasarit

Vedea Chipul Ingerului sau!

Miracolul Intruparii!

Alunga-ti tristetea! Si lasa-ti visele sa zburde asemenea Fluturilor Iubirii prin gradina sufletului tau!

Toate dorintele inimii tale sunt pe cale a se implini!

Anii s-au scurs.

Timpul tristetii a trecut!

Anotimpul inghetat al desertaciunilor s-a spulberat,precum frunzele nefericirii in trista toamna a uitarii.

Primavara soseste!

Si aduce cu Ea

Imbratisarea Paradisului!

Pentru prima oara

Te-am intalnit prima oara intr-o zi de Primavara

Dulce Primavara a sufletului meu..

Erai trista si tacuta..

Lacrimi dulci ti se prelingeau

pe obrajii insetati de puritatea Iubirii

O,iubito! Erai ascunsa in sufletul meu..

Am venit la tine,coborand din mine,

Alergand spre inima ta

Insa tu te-ai speriat si-ai fugit,

Caci nu mai cunosteai cine sunt..

Te-ai adancit in vise si sperante

Nascand dorinte-Stele pe firmamentul Cerului..

Alergai desculta prin ploaia Tacerii

Atingand cu talpile tale fine

Nobletea pamantului udat de timp..

„Cine esti?”

m-ai intrebat in gand..

„eu nu te recunosc..”

Insa eu nu ti-am raspuns..

Te-am auzit vorbind cu florile..

Ce le spuneai..?

Te-am vazut sarutand Vantul..

La cine visai?

Te-am vazut contempland Cerul..

La ce sperai?

Te-am vazut iubind..

Privind catre tine din departare,

mi s-a parut ca vad o Stea..

o Stea stralucitoare..

pe firmamentul inimii mele..

Erai Tu..

O ! Luminoasa Stea..!

Tu esti si vei ramane

Doar a mea...

Mi s-a parut ca te vad pentru prima oara...

Oare asa era...?

O inima si-un cant...