Daca vrei sa zbori, Lasa-te purtat de vantul Intelepciunii
Yüklə 334,04 Kb.
|
Prietene,stii cum e sa traiesti fara a trai, sa fii in viata si cu toate astea sa nu simti ca existi? Sa fii prezent doar in amintirile copilariei? Stii cum e sa duci o viata a altcuiva? Sa privesti lucruri pe care nu vrei sa le vezi, sau sa auzi sunete pe care n-ai vrea sa le auzi? Stii cum este sa traiesti alaturi de un strain o viata intreaga,iar la final sa descoperi cu stupoare ca acel strain esti chiar tu? Imagineaza-ti cum se simte un copil ale carui jucarii dragi i-au fost furate... Imagineaza-ti cum s-ar simti norii fara curentii de aer... Oare ar mai putea ei pluti pe bolta cerului? Cum s-ar simti oare crengile fara o adiere de vant? Florile campului fara razele soarelui? Sau pamantul intreg fara ploaie? Oare poate exista fericire in desert? In desertul inimii desigur...?! Cu siguranta,nu! Si-atunci ma intreb toate intrebarile posibile, incercand sa aflu raspunsul la doar cateva dintre ele. Dar n-o pot face... Si iata de ce continuu sa-mi duc existenta pe pamant..., Sa invat de la oameni,de la animale si plante,de la intreaga natura,de la intregul univers,ce este Iubirea! Mi se pare adeseori ca o zaresc in natura,pe cea plina de mister. Dulce si suava ca o zi de Primavara,isi desface petalele oferindu-si in dar frumusetea. Te zaresc in flori,Iubire! Te vad chiar si-n picaturile de ploaie,chiar de-afara-i intuneric,tu stralucesti atat de mult! Blanda si tacuta e Dragostea. Asemeni unei fecioare plina de candoare,ea iti vorbeste in soapta,in linistea inimii. Chiar de e departe,o simti langa tine mereu.
Nimeni nu poate vedea sau aprecia frumusetea naturii,fara a avea sufletul curat,fara a fi el insusi o mica parte din Desavarsirea ei nemasurata. Si nimeni nu poate intelege ce este Dragostea,fara a iubi. Cum te astepti sa fii treaz devreme ce-ti tii mereu ochii inchisi? Sa vezi fara a privi? Sa auzi Sunetul Vesniciei atata timp cat asculti Efemerul? Totul tine de Vointa. Vrei sa fii fericit? Atunci fii! Nu renunta niciodata! Atat Fericirea cat si Iubirea se lasa greu descoperite,insa odata gasite,sunt ale tale pentru totdeauna,asemeni unei mirese din Ceruri. Viata m-a invatat ca nu este usor sa traiesti. Iar sa traiesti cu adevarat pare de cele mai multe ori imposibil,deoarece fara sa ne dam seama,murim putin cate putin in fiecare zi. Murim fata de viata si fata de noi in acelasi timp. Pare ca filozofez,dar nu-i asa. Murim fata de viata deoarece nu mai tinem cont de frumos,dispretuind tot ceea este bun si nobil,atat in noi cat si-n afara noastra,desacralizandu-ne. Desi vietile noastre par de multe ori lipsite de sens,patrunzand in adancul fiintei noastre vom putea descoperi contrariul. Am invatat ca exista un sens chiar si in Nonexistenta. Cu atat mai mult exista un sens asadar si in Vietile noastre. Pentru unii,sensul vietii lor il reprezinta aflarea adevarului. Il cauta toata viata,dar la final ajung la concluzia ca adevarul ori nu exista ori daca exista,nu poate fi niciodata descoperit in intregime. Cu adevarat,viata e plina de mistere... Pentru altii,sensul sau mai bine zis in cazul lor,scopul vietii lor este acela de a trai o viata fara griji,lipsa grijilor fiind oferita de siguranta zilei de maine,siguranta oferita de abundenta banilor. Acesti oameni nu-si doresc altceva decat sa fie fericiti in aceasta viata,sa fie vazuti de ceilalti semeni cat mai bine,si apreciati peste masura. Ei isi pun cariera pe primul loc,apoi urmand si celelalte de importanta mai scazuta... In ochii lumii par cei mai demni de urmat. Priviti de undeva de sus,merita mai degraba compatimiti,caci n-au gasit,necautand nici in ei si nici in afara lor,adevarata valoare a Vietii. Iar adevarata valoare a Vietii este data dupa parerea mea de Grandoarea Iubirii. Iubesti,inseamna ca traiesti! Traiesti pentru ceilalti mai mult decat pentru propriul sine,inseamna ca esti pe cale de a descoperi Adevarul. La sfarsitul vietii nu te va intreba nimeni cate facultati ai terminat sau cate comori ai reusit sa aduni,ci cate daruri ai impartit din vistieria inimii... Cati prieteni ai reusit sa-ti faci...? Si cati dusmani,de dragul binelui? Cate vieti ai reusit sa schimbi...? Cate vise ai implinit...? Cati oameni sarmani ai ajutat? Si cand spun sarmani,nu ma refer neaparat la cei saraci din punct de vedere material ci la cei saraci in spirit. Caci Spiritul inseamna Fericirea Regasirii. Daca esti bogat in Spirit,esti un suflet implinit,descoperind intr-un final Sensul propriei existente,al intregului Univers,de ce nu... Am mai realizat in aceasta Viata ca daca vrei sa traiesti,trebuie mai intai sa mori fata de dorintele proprii,pentru a putea renaste in Spirit. Aceasta Renastere insemnand inceputul unei vieti noi,intrarea in Noul Ierusalim Ceresc al inimii indragostite de Iubire. Iubirea este cu adevarat o Flacara Celesta. Cine se incalzeste la Lumina ei,nu va mai suferi niciodata de infrigurarea inimii si nici nu-i va mai fi teama de pustiul intunericului, caci va trai Aievea... Ma privesc ca-ntr-o oglinda Ma descopar pe mine, Inlauntrul fiintei mele Trecutul,Prezentul,Viitorul, Sunt Una Ma bucur de Vesnicie.. Ma privesc ca-ntr-un Ocean Ma descopar pe mine Inlauntrul valurilor Sunt fluxul si refluxul Imaginea Si infinitul apei.. Ma bucur in Eternitate.. Privesc in Oglinda propriei mele existente. Simt ca traiesc Sunt parte integranta din Primordial Ma contopesc cu Lumina Sunt o scanteie Divina Sufletul Sperantei.. Inima Credintei.. Insasi Iubirea Am devenit o Stea Lumea este oglinda in care ne privim Ea reprezinta o reflexie a partii invizibile din Universul ce nu poate fi vazut decat cu ochii Spiritului Gandurile sunt puteri creatoare ale sufletului uman Gandurile pozitive reprezinta Cunoasterea Cele negative,Nestiinta. Cel ce cunoaste Viata, isi proiecteaza Viitorul in Prezentul continuu si contempla Infinitul Cel ce nu cunoaste ce este Viata, Se impiedica de trecut, Proiectandu-l mereu in prezentul nefericit si trist Visele creatoare au privirea atintita spre Nemarginire Ele dau nastere Realitatii Iar Realitatea naste Lumina, Spre deosebire de iluzie, ce naste intunericul Intunericul este lipsa Luminii Iar lipsa Luminii inseamna moarte Lumina naste caldura Asa cum caldura la randul ei naste Lumina Lumina este Viata Cuvintele reprezinta ganduri asternute pe papirusul Vietii Stiti voi de unde provin gandurile? Din mintea sufletului Sufletul este omul insusi Trupul este doar un acoperamant, O locuinta temporara a sufletului Iar sufletul este locuinta Spiritului Esenta sufletului este Lumina Trupul este materie Iar Spiritul este Spirit Viata traita in Spirit si Adevar, Reprezinta Teologia Iubirii Teologia Iubirii nu se invata decat la Scoala Vietii Studentii sunteti fiecare dintre voi, Unici si irepetabili Nu confundati Eul cu Egoul Nu va confundati pe voi insiva cu ceea ce nu sunteti Nu confundati Intunericul cu Lumina Nici minciuna cu Adevarul Autodefiniti-va! Lumina ramane Lumina Cuvantul ramane Cuvant Adevarul ramane Adevar Voi sunteti insa in cautarea Devenirii Autodesavarsirii A intoarcerii la origini Universul se extinde spre Infinit Odata cu nasterea sa, Omul se extinde de la – infinit La + infinit Minusul reprezinta uitarea si nestiinta Plusul reprezinta Cunoasterea,Intelepciunea Omul devine Om Atunci cand se naste din nou, La o Noua Viata Rememorati-va trecutul Zambiti-le amintirilor Nasteti prezentul Privind spre viitor Imprieteniti-va cu inima voastra Mangaiati-va sufletul Oferiti-i hrana Spiritului vostru Relaxati-va Inchideti ochii Deschideti Cartea propriei voastre Vieti Si cititi din ea Nu cititi decat cuvintele subliniate cu culoarea Vie a Dragostei Celelalte,stergeti-le cu buretele Caintei. Inmuiati buretele Caintei in Oceanul de lacrimi cristaline Cititi povestile nemuritoare ale Iubirii.. Nu gasiti pagina? Vedeti o pagina goala? Nu disperati! Luati stiloul si incepeti sa scrieti in propria voastra Carte a Vietii Sunteti cu totii scriitori Poeti ai Regasirii Filozofii Lumii necreate inca Creatori ai propriului vostru Univers Adevarata filosofie este reprezentata de Claritatea Cunoasterii Si de simplitatea cuvintelor Adevarata filosofie inseamna patrunderea mintii sufletului in Universul Stiintei si-a Intelepciunii Indepartati-va de pe ochii mintii, Voalul nestiintei Hraniti-va sufletul cu mierea Cuvintelor Adapati-va Spiritul cu apa Desavarsirii Sarutati Infinitul cu buzele inimii Si-ncepeti sa priviti spre Departari.. Incercati sa fugiti de voi insiva Indepartati-va de egoism Alungati-va invidia si gelozia Caci aceste sentimente va tin captivi In inchisoarea propriei voastre inimi Veti deveni liberi, doar in momentul in care va veti elibera de ele.. adica de voi,cei din prezent Greselile pe care le faceti sunt firesti Caci traiti in nestiinta Sunteti niste copii nestiutori.. Dar si neascultatori Tocmai de aceea,nu va mai invinuiti pt.esecurile voastre.. Pentru greselile voastre Ci invatati din ele De aceea va spun: Imprieteniti-va cu propriul vostru Eu Si fiti rabdatori! Nu puteti lupta cu Intunericul Si nici nu puteti fugi de el Ceea ce trebuie sa faceti este sa transformati Intunericul in Lumina Cum puteti face asta? Lasandu-va transformati la randul vostru. Cum puteti voi alunga intunericul din sufletele voastre Atata timp cand voi sunteti intunericul? Asadar,deveniti Lumina, Iar Viata voastra va deveni senina Pentru voi,nu va mai exista noapte Caci intunerciul va disparea, Fiind inlocuit de Lumina Umbra tristetii va fi inlocuita de razele jucause ale Soarelui vostru interior Cu totii sunteti o imagine a Universului O reflectie a Luminii Nu va mai lasati coplesiti de tristete Si incercati sa nu va mai ganditi la ce va fi La ce veti face Caci sunteti cu totii in Bratele Gingase ale Iubirii Iar Iubirea are grija de voi.. Mai devreme ori mai tarziu,va veti convinge de asta.. Daca va simtiti tristi, Daca va simtiti singuri, Imbratisati-va tristetea Si alinati-va singuratatea Nu incercati sa scapati de ele, Caci va fi in zadar.. Nu veti reusi Si chiar atunci cand credeti ca ati scapat de ele, Ele raman tacute,undeva.. Ascunse intr-un ungher al inimii, Asteptand ca voi sa le readuceti la viata La acea viata iluzorie,traita in moarte. Lasati-le asadar sa coexiste cu voi Nu impartasiti semenilor vostri decat bucuriile voastre.. Acele bucurii nascute din vistieria inimii Acele bucurii nepieritoare Ce se nasc Si nu mai mor.. Totul e tacere E o liniste galagioasa O auziti? Nu va uitati pe fereastra? Zgomotul acela tacut provine din voi Din interiorul vostru Si de ce? Pentru ca n-ati stiut sa ascultati pana acum Cantecul Vietii Si neascultand Cantecul,la un moment dat ati devenit surzi, La tot ce inseamna Viata Va mai mirati ca nimic nu va mai impresioneaza? Ca ati devenit reci si distanti, Chiar si fata de voi? Mai ales fata de voi.. Cantecul Vietii reprezinta vocea voastra interioara Cand incetezi sa-ti asculti glasul Astupandu-ti urechile inimii Incepi sa devii surd la tot ce te inconjoara.. Iar atunci cand incetezi a te privi Asa cum ai fost creat, Devii orb, Nemaiputand vedea culorile Dragostei Ale Naturii vii.. Iar toate acestea inseamna lipsa Vietii In inima si suflet Caci Viata inseamna Fericire! Trebuie sa crezi! Curand,Ingerii te vor invata sa zbori.. Pune-ti o Dorinta Ba nu..mai multe! Caci a sosit Timpul Implinirilor! Timpul Iubirii! E Timpul Lui Dumnezeu! TE IUBESC !!! Eu ma voi opri acum,aici.. Te las pe tine sa scrii mai departe In Cartea Vietii.. Cu multa Dragoste.. Semnat : inima ta.. VREAU Sa privesc Cerul si sa ma minunez de frumusetea lui.. Sa zbor deasupra norilor.. Sa aflu unde-i casa Domnului.. Sa-mi revad intreaga copilarie si toate clipele frumoase.. Sa nu mai fiu nicicand trist si abatut.Sa nu mai supar pe nimeni.. Sa-mi intemeiez o familie si sa am multi copii.. Sa plang de fericire.. Sa fac inconjurul lumii Sa vad cum suferinta oamenilor ia sfarsit! Sa iubesc din toata inima Sa fiu asemenea Ingerilor Sa nu mai mor niciodata... Sa privesc Fericirea in ochi.. Vreau sa ma inalt spre Infinit Sa vad stelele stralucitoare de pe Cerul Existentei Sa cred in visele Nemarginirii, Sa ascult respiratia Vantului, Sa ma las imbratisat de Cunoastere si Adevar Vreau sa ma intalnesc Din nou cu mine, Sa ascult propria-mi constiinta Vreau sa patrund cu privirea In adancul sufletului meu Si sa vad Iubirea Vreau sa alerg spre Libertate Sa merg brat la brat cu Necunoscutul Iar inima mea sa devina Lumina Vreau sa privesc Soarele Fara sa fiu orbit de stralucirea-i, Sa colorez Curcubeul cu propriile-mi Culori ale Dragostei, Sa caut inspiratia in adierea Vantului Si sa fiu sarutat pe frunte, De buzele Constiintei. Vreau sa devin din nou copil, Sa devin prietenul Zarilor.. Sa fac Castele din nisipul Nazuintelor Sa respir aerul Dreptatii. Vreau sa fiu privit asa cum sunt.. As vrea sa ma indragostesc Din nou de femeia iubita Iar ea sa se indragosteasca De Gingasia Iubirii.. Vreau sa mangai chipul Desavarsirii Si sa plutesc pe norii Cunoasterii Vreau sa privesc Rasaritul Din Cerul Entuziasmului Sa ma pot bucura de Fericire Vreau sa cobor din nori Cu picaturile de ploaie Si sa fiu ridicat la Cer De Visele Ingerilor Vreau sa gandesc cu propria-mi minte.. Vreau sa sterg Litera deznadejdii Din Cuvantul Credinta. Vreau sa fiu tu! Vreau sa privesc o floare prin ochii Albinei Sa te privesc pe tine, Prin ochii Iubirii. Sa privesc Cerul, Prin ochii lui Francisc de Assisi Iar Clara sa-mi fie Aurora. Vreau sa vorbesc cu Vocea Cuvantului Sa scriu cu mana Poetilor Sa pictez cu penelul Bucuriei Pe panza inimii mele Vreau sa surad precum copiii Sa joc jocurile Nemuririi Spatiul si Timpul sa fie fratii mei Iar eu Eternitatea Vreau sa devin o Constelatie in Universul Cunoasterii, Un gand Infinit, Un vis nemuritor. Vreau sa fiu eu povestea ce adorme copilul Vocea tuturor tatilor Si mainile calde ale mamei. Vreau sa te fac sa crezi! Vreau,de ziua ta de nastere sa-ti daruiesc un Curcubeu iar norii sa-i modelez prin cuvant, si sa devina o Inima Vreau sa stii ca Iubirea face imposibilul,posibil! Vreau ca toate cuvintele mele sa devina candva realitate Iar tu sa fii.. Eu.. Vreau sa fiu glasul celui ce striga in pustiu. Vreau sa devin mugurii copacilor, Sa fiu aripile randunicilor, Zborul maiastru al vulturilor, Albul norilor Vreau sa fiu mangaiat de mainile tristetii Sa ma invelesc cu velinta veseliei Vreau sa plutesc pe valurile acestei lumi fara a-mi uda vesmanturile copilariei, fara a-mi uda camasa virtutilor cu apa viciilor, caci nu vreau sa sting ce am mai sfant in mine. Vreau sa fiu carmaciul vietii mele, Sa ma bucur de propria-mi existenta, De eul meu launtric, De ceea ce-am devenit. Vreau sa-mi astup urechile Atunci cand noaptea incepe sa cante Imi doresc sa ascult doar cantecul Diminetii. Vreau sa fiu eu cuvantul din interiorul Cuvantului, nota melodica a Iubirii din sonetele Vesniciei. Vreau sa spulbar, Sa risipesc, cu propriu-mi avant Nisipurile indoielii aflate in deserturile Credintei. Doresc sa inot in oceanul Compasiunii sa zbor in inaltul infinitului. Sa-mi sarut iubita Si sa-i mangai Visele copilariei, Sa adulmec mireasma primaverateca a parfumului ei celest. Vreau sa-i mangai sanii gingasiei.. Iubito,vreau sa-ti fiu Prieten si Iubit, Un cavaler al dreptatii Trubadurul cantecelor nepieritoare. Vreau sa cant despre Dragoste Aspir sa fiu inchinaciune „Rugaciunea este aripa celor neinaripati” Vreau sa-ti fiu aripa si scut, Pentru a te apara pe tine.. de tine.. Vreau sa fiu lacrima ce ineaca amaraciunea tristetii prin propria-i bucurie launtrica.. Vreau sa fiu: apa botezului... neprihanirea.. zambetul copiilor, jocul Ingerilor, hrana saracilor, cojocul celor infrigurati de nedreptate, sprijinul batranilor, speranta celor deznadajduiti, parintele orfanilor, mangaierea femeilor indurerate, Mirele mireselor, Lumina Intelepciunii, Umilinta apei, Stralucirea stelelor, Razele Soarelui, Lumina lunii. Vreau sa masor Timpul Cu compasul rabdarii Si Spatiul Dupa principiul Eternitatii. Vreau sa reprezint anii solari, Lunile prunciei, Zilele Noului Inceput, Noptile sub clar..de stele.. Vreau sa privesc lumea Cu ochii Intelegerii, Oamenii, Cu ochii Iubirii, Intunericul, Cu cei ai Luminii. Vreau sa ma fac scrum, Sa ard in mine Tot ceea ce nu ma face Vrednic de..Tine.. Vreau sa visez cu visele Si sa adorm cu cantecul ploii. Vreau ca Cerul sa devina Un Loc pe Pamant Yüklə 334,04 Kb. Dostları ilə paylaş:
|