Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 103
Comandantul se ivi prin trapă ca Lazăr cel înviat din morţi. Avea pasul uşor, în ciuda hainelor îmbibate de apă. Porni către Node 3 — către Susan. Către propriul viitor.

Crypto era din nou scăldat în lumină. Freonul curgea în jos prin giganticul computer, ca sângele oxigenat. Strathmore ştia că avea să mai dureze câteva minute până ce agentul de răcire va ajunge la baza carcasei TRANSLTR şi va împiedica autoaprinderea procesoarelor, dar era convins că acţionase la timp. Scoase un imens oftat de uşurare. Învinsese, fără a bănui însă care era ade­vărul — acela că era deja prea târziu.

„Sunt un supravieţuitor”, îşi zise el. Ignorând gaura din peretele Node 3, porni către uşile electronice. Acestea şuierară şi se deschi­seră. Strathmore păşi înăuntru.

Susan stătea în faţa lui, udă şi îmbrăcată neglijent cu haina lui. Arăta ca o şcolăriţă. El se simţi ca un senior care îi împrumutase puloverul său de lux. Se simţea tânăr, pentru prima dată după mulţi ani. Visul lui se transforma în realitate.

Însă pe măsură ce se apropia, Strathmore avea tot mai mult impresia că se uită în ochii unei femei pe care nu o recunoaşte. Privirea ei era de gheaţă. Blândeţea dispăruse. Susan Fletcher stătea rigidă în picioare, ca o statuie. Singurele care se mişcau erau la­crimile formate la coada ochilor.

— Susan?

O lacrimă începu să i se rostogolească în jos, pe obraz.

— Ce s-a întâmplat? o întrebă Strathmore.

Balta de sânge de sub cadavrul lui Hale se răspândise pe covor ca o pată de ulei. Comandantul privi stânjenit cadavrul, apoi se uită la Susan. „Oare să fi aflat?” N-avea cum. Doar îşi acoperise toate urmele!

— Susan? întrebă el iarăşi, apropiindu-se. Ce s-a întâmplat?

Ea rămase nemişcată.

— Te îngrijorează David?

Buza ei superioară începu să tremure uşor.

Strathmore păşi mai aproape. Vru să o atingă, dar ezită. Sune­tul numelui lui David părea să fi spart barierele tristeţii. La înce­put, cu timiditate — un tresărit, un tremur. Apoi un val nestăvilit de durere sfâşietoare păru să-i năpădească venele. Cu greu capabilă să-şi controleze buzele tremurânde, deschise gura să vorbească. Nu reuşi să scoată însă nici un sunet.

Fără a-şi înmuia privirea de gheaţă cu care îl fixase, Susan scoase mâna din buzunarul hainei lui. În ea ţinea un obiect. Îl în­tinse, tremurând.

Strathmore se aşteptase mai degrabă să se uite în jos şi să vadă pistolul Beretta aţintit asupra vintrelor lui. Însă arma continua să se afle pe podea, prinsă bine între degetele lui Hale. Obiectul din mâna lui Susan era mai mic. Strathmore se uită la el şi, o clipă mai târziu, înţelese.

În vreme ce el privea încremenit, realitatea din jur îl cuprinse în ghearele ei şi timpul îşi încetini cursul până aproape de oprire. Putea să-şi audă bătăile inimii. Omul care triumfase în bătălii gigantice de-a lungul atâtor ani fusese înfrânt într-o secundă. Dis­trus de iubire — şi de propria prostie. Într-un moment stupid de cavalerism, îi dăduse haina lui. Iar în haină se găsea SkyPager-ul.

Era rândul lui Strathmore să încremenească. Mâna lui Susan tremura. Pagerul căzu la picioarele lui Hale. Cu o expresie de uimire şi trădare pe care Strathmore n-avea s-o uite niciodată, Susan Fletcher trecu pe lângă el şi ieşi din Node 3.

Comandantul o lăsă să plece. Cu mişcări încete, se aplecă şi ri­dică pagerul. Nu existau mesaje noi — Susan le citise pe toate. Strathmore parcurse disperat lista.
„SUBIECT: ENSEI TANKADO — TERMINAT”

„SUBIECT: PIERRE CLOUCHARDE — TERMINAT”

„SUBIECT: HANS HUBER — TERMINAT”

„SUBIECT: ROCÍO EVA GRANADA — TERMINAT...”

Lista continua. Strathmore simţi groaza inundându-l. „Pot să explic! Ea va înţelege! Onoare! Patrie!” Mai era însă un mesaj pe care el nu-l văzuse încă — un mesaj pe care nu l-ar fi putut explica. Tremurând, parcurse lista până la ultima transmisie.
„SUBIECT: DAVID BECKER — TERMINAT”
Capul îi căzu în piept. Visul luase sfârşit.