Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 104
Susan ieşi împleticindu-se din Node 3.
„SUBIECT: DAVID BECKER — TERMINAT”
Se îndreptă ca printr-un vis spre ieşirea principală din Crypto. În mintea ei răsuna vocea lui Greg Hale: „Susan, Strathmore mă va ucide! Susan, comandantul e îndrăgostit de tine!”

Ajunse la imensul portal circular şi începu să apese cu dispe­rare tastele. Poarta nu se mişcă din loc. Încercă din nou, dar imen­sul perete de oţel refuză să se rotească. Susan aproape că scoase un urlet de frustrare — pana de curent probabil că ştersese codurile de ieşire. Continua să fie prinsă în capcană.

Două braţe o înhăţară fără avertisment din spate, cuprinzându-i trupul pe jumătate amorţit. Atingerea părea cunoscută, şi totuşi respingătoare. Îi lipsea forţa brută a lui Greg Hale, dar avea o anu­mită brutalitate disperată, o fermitate internă ca de oţel.

Susan se întoarse. Omul care o strângea era disperat şi înspăimântat. Era un chip pe care ea nu-l mai văzuse niciodată.

— Susan, o imploră Strathmore, ţinând-o strâns. Pot să-ţi explic. Ea încercă să se elibereze.

Comandantul o strânse şi mai tare.

Susan vru să ţipe, dar rămăsese fără grai. Încercă să fugă, dar mâini puternice o împiedicau, trăgând-o înapoi.

— Te iubesc, şoptea vocea. Te-am iubit dintotdeauna.

Susan simţi că i se întoarce stomacul pe dos.

— Rămâi cu mine.

Mintea ei se umplu de imagini oribile — ochii verzi, strălucitori ai lui David închizându-se încet pentru ultima dată; cadavrul lui Greg Hale lăsând sângele să se scurgă pe covor; corpul rupt şi ars al lui Phil Chartrukian pe fierul generatorului.

— Durerea va trece, zise vocea. Vei iubi din nou.

Susan nu mai auzea nimic.

— Rămâi cu mine, imploră vocea. Îţi voi vindeca eu rănile.

Ea se zbătu, neajutorată.

— Am făcut-o pentru noi. Suntem destinaţi unul altuia, Susan! Te iubesc. Cuvintele curgeau ca şi cum Strathmore ar fi aşteptat un deceniu ca să le rostească. Te iubesc! Te iubesc!

În aceeaşi clipă, la treizeci de metri mai departe, ca şi cum ar fi dezaprobat mărturisirea păcătoasă a lui Strathmore, TRANSLTR scoase un şuierat sălbatic şi năvalnic. Sunetul era cu totul nou — un sfârâit distant şi ameninţător, care părea să crească în intensitate ca un şarpe din adâncimile computerului. Ca şi cum freonul nu atin­sese temperatura optimă la timp.

Comandantul îi dădu drumul lui Susan şi se întoarse spre maşinăria de două miliarde de dolari. Ochii i se măriră de groază.

— Nu! Îşi prinse capul în mâini. Nu!

Eşafodajul întins pe şase etaje începu să tremure. Strathmore făcu un pas împleticit către carcasa care se zguduia. După aceea căzu în genunchi, ca un păcătos în faţa unui zeu mânios. În zadar. La baza imensei construcţii, procesoarele din amestec de titaniu şi stronţiu tocmai luaseră foc.