Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 113
— În nici un caz! ţipă omul cu tunsoare militară în camera video. Avem ordinele noastre! Raportăm numai directorului Leland Fontaine şi numai lui!

Fontaine păru uşor amuzat:

— Nu ştiţi cine sunt, nu?

— Nu contează, nu-i aşa? ripostă blondul cu aprindere.

— Daţi-mi voie să vă explic, interveni Fontaine. Să vă explic ceva chiar acum.

Câteva secunde mai târziu, cei doi bărbaţi se înroşiseră la faţă şi făceau temenele în faţa directorului Agenţiei Naţionale de Securitate.

— Directore, murmură blondul, sunt agentul Coliander. El e agentul Smith.

— Perfect, zise Fontaine. Acum daţi raportul.

În spatele încăperii, Susan se lupta cu singurătatea sufocantă care o apăsa din toate părţile. Plângea cu ochii închişi, năucită. Corpul îi amorţise complet. Nebunia din camera de control se transformase pentru ea într-un murmur îndepărtat.

Cei de pe podium ascultau, neliniştiţi, raportul pe care îl dădea agentul Smith.

— La ordinele dumneavoastră, domnule director, începu Smith, suntem aici în Sevilla de două zile, pe urmele lui Ensei Tankado.

— Povesteşte-mi despre asasinat, îi ceru Fontaine nerăbdător. Smith dădu din cap.

— Stăteam la pândă din interiorul dubei, cam la cincizeci de metri depărtare. A fost o crimă curată. În mod clar, Hulohot era un profesionist. După aceea însă, lucrurile au luat-o razna. Au apărut oameni. Hulohot n-a pus mâna pe obiect.

Fontaine încuviinţă. Agenţii îl contactaseră în America de Sud cu vestea că lucrurile merseseră prost, astfel încât fusese nevoit să îşi urgenteze plecarea.

Coliander preluă de la colegul său:

— Am rămas cu Hulohot, aşa cum aţi ordonat. Însă el nu s-a dus la morgă. În loc de asta, a luat urma unui alt tip. Părea o ches­tie particulară. Un tip cu haină şi cravată.

— Particulară? se întrebă Fontaine.

Părea un joc tipic pentru Strathmore. Înţelept din partea lui că păstrase NSA în afara jocului.

— Cad filtrele FTP! anunţă un tehnician.

— Avem nevoie de obiect, presă Fontaine. Unde e Hulohot acum?

Smith se uită în spate.

— Păi... e cu noi, domnule.

Fontaine expiră cu zgomot:

— Unde?

Era cea mai bună veste primită în acea zi.

Smith se aplecă asupra lentilelor camerei video pentru a le ajusta. Camera se roti în interiorul dubei şi dezvălui două corpuri inerte, proptite de uşa din spate a dubei. Unul era un individ solid, cu ochelari cu ramă metalică. Celălalt era un tânăr cu părul negru, ciufulit şi cu cămaşa pătată de sânge.

— Hulohot e cel din stânga, zise Smith.

— Hulohot e mort?

— Da, domnule.

Fontaine ştia că mai târziu avea să existe şi timp pentru expli­caţii. Se uită la ecranele de protecţie, care se îngustau pe diagramă.

— Agent Smith, rosti el încet şi clar. Obiectul. Am nevoie de el. Smith se uită sfios.

— Domnule, încă nu ştim ce este acel obiect. Ne trebuie informaţii.