Capitolul 119
— Accelerează! ţipă Soshi din spatele camerei. Nu e codul bun! Toată lumea urmări ecranul într-o tăcere îngrozită.
Pe monitor apăru mesajul de eroare:
„INTRARE NEPERMISĂ. DOAR CÂMP NUMERIC”
— La naiba! răbufni Jabba. Doar numeric! Deci trebuie să căutăm un blestemat de număr! S-a zis cu noi! Inelul ăsta e de rahat!
— Viermele înaintează cu viteză dublă! ţipă Soshi. Runda de penalizare!
Pe ecranul central, chiar sub mesajul de eroare, diagrama RV ilustra o imagine terifiantă. Pe măsură ce al treilea scut de protecţie ceda, cele câteva linii negre reprezentând hackeri flămânzi se avântau tot mai tare, înaintând necontenit către miez. O nouă linie apărea cu fiecare clipă care trecea.
— Se înmulţesc! ţipă Soshi.
— Confirmăm conexiuni de peste hotare! urlă un alt tehnician. S-a dus vestea!
Susan îşi luă privirea de la imaginea scuturilor care cedau şi se întoarse spre ecranul lateral. Scena asasinării lui Ensei Tankado intrase într-o buclă de derulare. La fel de fiecare dată — Tankado apucându-se de piept, căzând, apoi, cu o privire de panică disperată pe chip, împingând inelul către ochii unui grup de turişti surprinşi. „N-are sens”, gândi ea. „Dacă nu ştia că noi l-am omorât...” Dar renunţa. Era prea târziu. „Ne-a scăpat ceva.”
Numărul de hackeri de pe diagramă se dublase în doar câteva minute. De acum înainte, avea să crească exponenţial. Ca nişte hiene, hackerii erau o singura mare familie, întotdeauna gata de a răspândi vestea unei noi crime.
Leland Fontaine părea că ajunsese la capătul răbdării.
— Închideţi totul, declară el. Opriţi blestemăţia asta.
Jabba privea drept înainte, precum un căpitan pe o navă care se duce la fund.
— E prea târziu, domnule. Ne scufundăm.
Dostları ilə paylaş: |