Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 38
Hale se opri la jumătatea drumului şi o privi ţintă.

— Ce s-a întâmplat, Sue? Arăţi groaznic.

Susan se luptă cu spaima care creştea înăuntrul ei. La trei metri mai încolo, ecranul lui Hale strălucea vesel.

— N-am... n-am nimic, îngăimă ea, cu inima bătându-i nebuneşte. Hale se uită nedumerit la ea.

— Vrei nişte apă?

Susan nu-i putea răspunde. Se blestemă singură. „Cum naiba de am uitat să reduc luminozitatea?” Ştia că, în clipa în care ar fi bănuit că ar fi intrat în computerul lui, Hale şi-ar fi dat seama că ea cunoaşte identitatea lui reală, North Dakota, şi se temea că ar fi în stare de orice ca să menţină această informaţie doar între pereţii Node 3.

Se întrebă dacă n-ar fi fost bine s-o ia la goană spre uşă. Nu apucă să ia o decizie. În peretele de sticlă se auzi brusc o bufnitură. Atât Hale cât şi Susan săriră ca arşi. Era Chartrukian. Omul lovea din nou cu pumnii în geam. Arăta ca şi cum văzuse Apocalipsul.

Hale se uită urât la tehnicianul înnebunit, apoi se întoarse către Susan:

— Mă întorc imediat. Bea ceva. Eşti palidă.

Apoi se răsuci pe călcâie şi ieşi afară.

Susan se calmă şi se îndreptă iute spre calculatorul lui Hale. Se apucă imediat să regleze luminozitatea. Ecranul deveni negru.

În cap îi răsunau mii de ciocane. Se întoarse şi se uită spre cei doi, care discutau în Crypto. Aşadar, Chartrukian hotărâse să ră­mână. Tânărul tehnician părea extrem de panicat şi îşi descărca oful către Greg Hale. Susan ştia că nimic nu mai conta — Hale aflase tot ce era de aflat.

„Trebuie să ajung la Strathmore”, îşi zise ea. „Repede.”