Capitolul 41
Într-o debara la etajul trei al Hotelului Alfonso al XIII-lea, o femeie de serviciu zăcea inconştientă pe podea. Bărbatul cu ochelari cu ramă de metal puse la loc cheia de acces în buzunarul ei. Nu sesizase ţipătul când o lovise, dar nici n-avea de unde şti asta — era surd de la vârsta de doisprezece ani.
Întinse mâna spre aparatul de la curea cu un anumit soi de respect; un dar de la un client, maşinăria îi oferise o viaţă nouă. Acum putea primi contractele oriunde în lume. Toate comunicaţiile soseau instantaneu şi nu puteau fi depistate.
Atinse comutatorul de pornire cu înfrigurare. Ochelarii prinseră viaţă. Degetele începură încă o dată să-i danseze laolaltă prin aer. Ca întotdeauna, îşi notase numele victimelor — o chestiune simplă de căutare într-un portofel sau într-o geantă. Contactele de pe degete transmiseră mesajul, care apăru pe lentila ochelarilor ca o fantomă materializată din aer.
„SUBIECT: ROCÍO EVA GRANADA — TERMINAT”
„SUBIECT: HANS HUBER — TERMINAT”
Trei etaje mai jos, David Becker plăti băutura şi porni hai-hui prin hol, cu paharul pe jumătate gol în mână. Se îndreptă spre terasa deschisă a hotelului ca să respire puţin aer proaspăt. „Sosit-plecat”, îşi zise el cu ironie. Lucrurile nu îi ieşiseră aşa cum se aşteptase. Trebuia să ia o decizie. Să renunţe şi să se întoarcă la aeroport? „O chestiune de securitate naţională.” Înjură printre dinţi. Atunci de ce dracu’ trimiseseră un profesor?
Becker ieşi din raza vizuală a barmanului şi vărsă ce mai rămăsese în pahar într-un ghiveci în care creştea o iasomie. Votca îl ameţise. „Cel mai ieftin beţiv din istorie”, aşa îi spunea adesea Susan. După ce îşi umplu la loc paharul cu apă dintr-o fântână, Becker luă o înghiţitură lungă.
Se întinse de câteva ori, încercând să scape de ameţeala uşoară care îl cuprinsese. După aceea lăsă paharul jos şi traversă holul.
Trecând pe lângă lift, uşile acestuia se deschiseră. Înăuntru se găsea un bărbat. Becker nu-i zări decât ochelarii cu ramă de metal. Omul scoase o batistă ca să-şi sufle nasul. Becker zâmbi politicos şi trecu mai departe... afară, în înăbuşitoarea noapte sevilliană.
Dostları ilə paylaş: |