Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 51
Jabba semăna cu un mormoloc uriaş. Ca şi personajul cine­matografic care-i inspirase porecla, omul era un ovoid chel. În ca­litatea lui de înger păzitor al tuturor sistemelor computerizate din NSA, Jabba înnebunea toate departamentele cu crezul lui conform căruia prevenirea era cel mai bun medicament. Sub domnia lui Jabba, nici un computer din NSA nu fusese vreodată infectat, iar omul intenţiona ca lucrurile să rămână aşa.

Cuibul lui era reprezentat de o staţie de lucru înălţată pe un piedestal, la nivelul subsolului NSA, de unde Jabba trona peste ultrasecreta bază de date a Agenţiei. Individul îşi petrecea acolo cea mai mare parte a timpului pentru că acesta era punctul vulne­rabil în care un virus ar fi produs cele mai mari stricăciuni. Deo­camdată însă, Jabba luase o pauză şi se delecta cu un calzone cu ardei iute în cantina NSA. Telefonul lui mobil sună exact în clipa în care se pregătea să înfulece a treia porţie de mâncare.

— Dă-i drumul, zise el, înecându-se cu o bucată de calzone.

— Jabba, susură o voce de femeie de la celălalt capăt al firului. Aici e Midge.

— Regina datelor! izbucni uriaşul. Pentru el, Midge Milken fu­sese mereu un punct sensibil. Femeia era isteaţă, şi totodată singu­ra care flirtase vreodată cu el. Ce naiba mai faci?

— Nu mă plâng.

Jabba se şterse la gură.

— Eşti la post?

— Da.

— Ai chef de un calzone cu mine?

— Mi-ar plăcea, Jabba, dar am grijă de silueta mea.

— Zău? se prefăcu el mirat. Te superi dacă vin şi eu să am grijă de trupul tău?

— Eşti rău.

— Habar n-ai tu...

— Mă bucur că te-am prins, i-o tăie ea. Am nevoie de un sfat. El luă o gură de sos.

— Zi.

— S-ar putea să nu fie nimic, însă statisticile despre Crypto arată ceva ciudat. Speram că mă poţi ilumina tu cumva.

— Ce ai?

Jabba luă o nouă înghiţitură.

— Am un raport care spune că TRANSLTR rulează acelaşi fişier de optsprezece ore şi nu l-a spart încă.

De surprindere, Jabba scăpă sos peste calzone.

— Ce?

— Vreo idee?

El se apucă să şteargă sosul de pe mâncare cu un şerveţel.

— Ce raport mai e şi ăsta?

— Raportul de producţie. Chestii primare de analiză de costuri.

Midge îi explică pe scurt ce descoperise ea împreună cu Brinkerhoff.

— L-ai sunat pe Strathmore?

— Da. A zis că totul în Crypto este în regulă. Că TRANSLTR rulează cu toate pânzele sus şi că datele noastre sunt eronate.

Jabba îşi încreţi fruntea-i bombată:

— Deci, care-i problema? Raportul tău e greşit. Midge nu-i răs­punse, însă Jabba simţi că nu e de acord cu explicaţia. Se încruntă. Nu crezi că raportul tău e greşit?

— Nu cred.

— Deci eşti de părere că Strathmore minte?

— Nu e vorba de aşa ceva, zise Midge cu diplomaţie, ştiind că pă­şeşte pe teren minat. Doar că statisticile mele n-au fost niciodată ero­nate până acum. Mi-am spus că ar fi bine să mai obţin încă o părere.

— Ei bine, rosti Jabba, urăsc să fiu eu cel care îţi spune asta, dar datele tale sunt greşite.

— Asta crezi tu?

— Aş paria pe slujba mea. Jabba luă o nouă îmbucătură imensă de calzone şi continuă cu gura plină: Trei ore a fost timpul maxim de rezistenţă a unui fişier în TRANSLTR. Iar aici includ diagnos­tice, teste de suprasarcină, totul. Singurul lucru care l-ar putea menţine în rulare continuă timp de optsprezece ore este de natură virală. Nimic altceva n-ar reuşi.

— Virală?

— Mda, un soi de ciclu redundant. Ceva care a intrat în proce­soare, a creat o buclă şi practic a blocat totul.

— Ei bine, reluă ea, Strathmore se află în Crypto de exact trei­zeci şi şase de ore. Dacă se luptă cu un virus?

Jabba izbucni în râs:

— Strathmore e acolo de treizeci şi şase de ore? Bietul de el! Ne­vasta i-a zis, probabil, să nu vină acasă. Am auzit că îi dă papucii.

Midge se gândi o clipă. Auzise şi ea aceeaşi poveste. Se întrebă dacă nu cumva devenise paranoică.

— Midge, şuieră Jabba în receptor, luând o nouă gură de sos, dacă jucăria lui Strathmore ar fi prins un virus, tipul m-ar fi sunat. Strathmore e isteţ, dar e tămâie la viruşi. Nu ştie decât despre TRANSLTR. La primul semn de alarmă ar fi apăsat pe butonul de panică, iar pe aici asta înseamnă doar eu. Jabba supse un fir lung de mozzarela. În plus, este imposibil ca TRANSLTR să fi fost penetrat de un virus. Mănuşa este cel mai bun set de filtre pe care l-am scris vreodată. Nimic nu trece de ea.

Se lăsă tăcerea. Într-un târziu, Midge oftă:

— Alte posibilităţi?

— Da. Datele tale sunt prăjite.

— Ai mai spus asta.

— Exact.

Midge se încruntă:

— Nu ţi-a trecut pe la urechi nimic? Nimic, nimic?

Jabba râse din nou:

— Midge... ascultă-mă bine. Skipjack a fost o porcărie. Strath­more a dat-o în bară. Treci mai departe — chestia aia s-a terminat. Se lăsă din nou tăcerea, iar Jabba îşi dădu seama că mersese prea departe. Îmi cer scuze, Midge. Ştiu că povestea aia te-a aprins rău de tot. Strathmore a greşit. Ştiu ce crezi despre el.

— Asta n-are nimic de-a face cu Skipjack, rosti ea cu hotărâre. „Da, sigur”, îi răspunse el în gând.

Cu voce tare, însă, rosti:

— Ascultă, Midge, mie Strathmore mi-e complet indiferent. Adică tipul e criptograf. Toţi ăştia sunt nişte ticăloşi înfumuraţi şi egoişti. Mereu au nevoie de date. Fiecare blestemat de fişier este cel care ar putea salva omenirea.

— Şi unde baţi?

Jabba oftă:

— Nu spun decât că Strathmore e un psihopat ca şi ceilalţi de acolo. Însă ştiu că iubeşte TRANSLTR mai mult decât pe amărâta aia de nevastă a lui. Dacă ar fi fost o problemă, m-ar fi sunat.

Midge nu îi răspunse o bucată de vreme. Într-un târziu, scoase un oftat ezitând:

— Deci tu zici că datele mele sunt bune de aruncat la gunoi? Jabba chicoti:

— Se aude pe undeva vreun ecou?

Ea izbucni în râs:

— Ascultă, Midge. Lasă-mi o comandă de lucru. Vin acolo luni dimineaţă şi-ţi verific maşinăria. Între timp, şterge-o naibii de aici. E sâmbătă seara. Du-te să faci sex sau altceva.

Ea oftă:

— Încerc, Jabba. Crede-mă că încerc.