Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 61
Întins pe spate, Jabba meşterea ceva îngropat pe jumătate într-un computer mainframe dezasamblat. Ţinea o lanternă mică în gură, un ciocan de lipit într-o mână şi o schemă mare proptită pe abdomen. Tocmai terminase de ataşat un set nou de atenuatoare la o placă de bază defectă, când telefonul lui celular prinse viaţă.

— La naiba, înjură el, bâjbâind după telefon printr-un mănunchi de cabluri. Aici Jabba.

— Jabba, sunt Midge.

Bărbatul se lumină la faţă.

— De două ori într-o noapte? O să înceapă lumea să clevetească.

— Crypto a dat de belea.

În vocea ei se simţea încordarea.

Jabba se încruntă:

— Am mai trecut prin asta. Îţi aminteşti?

— E o problemă de energie.

— Nu sunt electrician. Cheamă depanarea.

— Domul e în beznă.

— Ai vedenii. Du-te acasă, îi recomandă şi se întoarse la schema lui.

— E negru ca smoala! urlă ea.

Jabba oftă şi lăsă jos lanterna:

— În primul rând, Midge, acolo există surse de energie auxi­liară. N-ar putea niciodată să fie negru ca smoala. Apoi, eu cred că Strathmore are o privire de ansamblu asupra Crypto ceva mai bună decât o pot avea eu acum. De ce nu-l suni pe el?

— Pentru că e mâna lui aici. Ascunde ceva.

Jabba dădu ochii peste cap:

— Midge, dulceaţă, sunt îngropat până la umeri în cabluri seri­ale. Dacă vrei o întâlnire, mă eliberez. Altfel, sună la depanare.

— Jabba, treaba e serioasă. O simt.

„O simte? E nasol de tot”, gândi Jabba. Midge avea una dintre toanele ei.

— Dacă Strathmore nu-şi face griji, atunci nici eu nu-mi fac.

— Crypto e negru ca smoala, la naiba!

— Poate că Strathmore vrea să se uite la stele.

— Jabba! Nu glumesc!

— Bine, bine, mormăi el, proptindu-se într-un cot. Poate că a căzut un generator. Cum termin aici, trec pe la Crypto şi...

— Cum e cu energia de rezervă? i-o tăie Midge. Dacă a căzut un generator, de ce nu există energie auxiliară?

— Habar n-am. Poate că Strathmore a pus TRANSLTR la lucru şi a decuplat energia de rezervă.

— Atunci, de ce nu opreşte totul? Poate că e un virus. Ai zis mai devreme ceva despre un virus.

— La dracu’, Midge! explodă Jabba. Ţi-am mai spus, nu există viruşi în Crypto! Termină cu paranoia asta!

Pe fir se lăsă o lungă tăcere.

— Of, fir-ar să fie, Midge, se scuză el. Lasă-mă să-ţi explic, o rugă el cu vocea încordată. Mai întâi, avem Mănuşa — nici un virus nu poate trece de ea. Pe urmă, dacă apare o cădere de energie, pro­blema este legată de hardware — viruşii nu distrug sursele de energie, ei atacă datele şi programele. Orice s-ar petrece în Crypto, nu e vorba de un virus.

Tăcere.

— Midge? Eşti acolo?

Femeia îi răspunse cu glasul îngheţat:

— Jabba, eu am o treabă de făcut. Nu mă aştept să se ţipe la mine pentru că îmi fac datoria. Dacă sun să întreb de ce o instalaţie de mi­liarde de dolari este în beznă, mă aştept la un răspuns profesionist.

— Da, doamnă.

— Un simplu da sau nu este suficient. E posibil ca problema din Crypto să aibă legătură cu vreun virus?

— Midge... ţi-am spus...

— Da sau nu? Ar putea TRANSLTR să aibă un virus?

Jabba oftă:

— Nu, Midge. Este imposibil.

— Mulţumesc.

Jabba încercă să însenineze atmosfera şi chicoti:

— Doar dacă nu crezi că Strathmore însuşi a scris un virus şi a scurtcircuitat filtrele mele.

Se lăsă o tăcere de mormânt. Când Midge vorbi, vocea ei avea un ton bizar:

— Strathmore poate fenta Mănuşa?

Jabba oftă.

— A fost o glumă, Midge.

Ştia însă că era deja prea târziu.