Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 70
David Becker stătea în sala pustie şi simţea cum îi cedează picioarele. O privi pe fata din faţa lui şi înţelese că ajunsese la capătul căutărilor. Tânăra îşi spălase părul şi îşi schimbase hainele, poate în speranţa că aşa putea vinde mai bine inelul, însă nu apu­case să se îmbarce pentru New York.

Becker se forţă să-şi păstreze sângele rece. Călătoria asta absurdă era pe punctul de a se încheia. Se uită la degetele fetei. Erau goale. Privi apoi spre rucsac. „Acolo e”, îşi zise. „Trebuie să fie acolo!”

Zâmbi, abia ascunzându-şi emoţiile:

— O să ţi se pară o nebunie, zise el, dar cred că ai ceva de care am eu nevoie.

— Oh?

Megan păru brusc nesigură.

Becker întinse mâna după portofel.

— Bineînţeles că aş fi fericit să te plătesc:

Se uită în jos şi începu să răsfoiască printre bancnote.

Uitându-se cum numără banii, Megan scoase un icnet de uimire, probabil înţelegându-i greşit intenţia. Aruncă o privire înfricoşată spre uşa batantă... măsurând distanţa. Erau cam cincizeci de metri.

— Îţi dau suficienţi bani să-ţi cumperi bilet dacă...

— N-o spuneţi, îl întrerupse Megan, oferindu-i un zâmbet forţat. Cred că ştiu exact ce vreţi.

Se aplecă şi începu să scotocească prin rucsac.

Becker simţi o undă de speranţă. „Îl are cu ea!” „Are inelul!” Habar n-avea cum îşi dăduse ea seama ce voia el, dar era prea obosit ca să-i mai pese. Muşchii i se relaxară. Se imagină înmânând inelul directorului adjunct al NSA. După aceea el şi Susan aveau să se întindă pe patul cu baldachin de la Stone Manor şi să recu­pereze timpul pierdut.

Fata găsi în sfârşit ce căuta. Spray-ul PepperGuard reprezenta alternativa ecologică la spray-ul paralizant Mace, fiind alcătuit dintr-un amestec puternic de praf de ardei iute mexican şi praf de chili. Cu o mişcare îndemânatică, se roti şi trase un jet de amestec drept în ochii lui Becker. După aceea înşfăcă rucsacul şi o luă la fugă spre uşă. Când privi înapoi, David Becker zăcea pe podea, zvârcolindu-se de durere şi ţinându-şi mâinile la faţă.