Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 78
Jabba asuda din greu sub măţăraia de cabluri. Stătea tot întins pe spate cu lanterna prinsă în dinţi. Se obişnuise să lucreze târziu în week-end-uri; în orele mai puţin aglomerate de la NSA îşi putea face şi el datoria de întreţinere a echipamentelor. Manevrarea cio­canului de lipit printre firele de deasupra trebuia executată cu maximă precauţie. Orice atingere a vreunei izolaţii ar fi însemnat un dezastru.

„Doar câţiva centimetri încă”, îşi zise el. Treaba îi lua mult mai mult timp decât îşi imaginase.

Telefonul celular sună exact când el ajunse cu vârful ciocanului la ultimul fir. Jabba tresări, braţul i se mişcă şi pe mână îi căzu, sfârâind, o picătură mare de cositor lichid.

— Rahat! Lăsă ciocanul să cadă şi fu cât p-aci să înghită lanter­na. Rahat! Rahat! Rahat!

Frecă furios porţiunea de braţ atinsă de cositorul fierbinte. Picătura se rostogoli, lăsând în urma ei o arsură impresionantă. Procesorul pe care încerca să-l fixeze căzu şi el şi îl lovi drept în moalele capului.

— Fir-ar al dracului!

Telefonul îl chemă din nou. Jabba nu-l luă în seamă.

— Midge, o blestemă el printre dinţi. „Să te ia naiba! Crypto n-a păţit nimic!” Telefonul continua să sune. Jabba reveni la lucru, reaşezând microprocesorul la locul lui. Un minut mai târziu, cipul era bine fixat, dar telefonul continua să ţârâie. „Pentru numele lui Dumnezeu, Midge! Las-o baltă!”

Telefonul mai sună un sfert de minut, apoi amuţi. Jabba scoase un oftat de uşurare.

Şaizeci de secunde mai târziu, pârâi interfonul de deasupra capului:

— Şeful Sys-Sec este rugat să contacteze centrala pentru un mesaj.

Jabba dădu ochii peste cap. „Nu vrea să renunţe, nu-i aşa?”

Decise să ignore apelul.