Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 80
Hale o prinse de gât pe Susan şi ţipă în întuneric:

— Comandante, ţi-am prins iubita! Vreau să plec de aici!

Îi răspunse doar tăcerea.

Hale întări strânsoarea.

— O să-i rup gâtul!

Sunetul unui cocoş de armă se auzi chiar în spatele lor.

— Dă-i drumul, zise Strathmore cu voce calmă şi măsurată.

Susan se strâmbă de durere.

— Comandante!

Hale răsuci trupul lui Susan în direcţia sunetului.

— Trage şi o s-o împuşti pe iubita ta, Susan. Eşti gata să-ţi asumi riscul?

Vocea lui Strathmore se auzi mai aproape:

— Dă-i drumul!

— Nici gând. O să mă omori.

— Nu voi omorî pe nimeni.

— Nu zău? Spune-i asta lui Chartrukian!

Strathmore se apropie şi mai mult:

— Chartrukian e mort.

— I-auzi! L-ai ucis, am văzut eu!

— Renunţă, Greg, rosti Strathmore cu calm.

Hale o înghionti pe Susan şi îi şopti în ureche:

— Strathmore l-a împins pe Chartrukian — jur!

— N-o să pice în plasa tehnicii tale de tip dezbină şi cucereşte, zise Strathmore, apropiindu-se şi mai mult. Dă-i drumul!

Hale şuieră în întuneric:

— Chartrukian era doar un puşti, pentru numele lui Dumnezeu! De ce ai făcut-o? Ca să-ţi protejezi micul tău secret?

Strathmore rămase calm:

— Şi care ar fi acest mic secret?

— Ştii prea bine care e secretul! Fortăreaţa Digitală!

— Măi, măi, făcu Strathmore cu dispreţ. Avea o voce de gheaţă. Deci ştii de Fortăreaţa Digitală. Începusem să cred că o să negi şi asta.

— Du-te dracului!

— Isteaţă apărare.

— Eşti nebun, replică Hale. Pentru informarea ta, TRANSLTR se încinge peste măsură.

— Zău? chicoti Strathmore. Dă-mi voie să ghicesc — ar trebui să deschid uşile şi să chem băieţii de la securitate?

— Exact, ripostă Hale. Ai fi un dobitoc dacă n-ai face-o.

De această dată Strathmore izbucni în râs:

— Asta e planul tău măreţ? TRANSLTR se încinge, aşa că des­chide uşile şi dă-ne dramul de aici?

— Dar e adevărat, la naiba! Am fost la subsol! Energia auxiliară nu trage suficient freon!

— Mersi pentru sfat, zise Strathmore. Dar TRANSLTR are oprire automată; dacă se încinge, va renunţa de la sine la Fortă­reaţa Digitală.

Hale pufni:

— Nu eşti zdravăn. De ce naiba mi-ar păsa mie dacă TRANSLTR explodează? Maşina asta blestemată ar trebui oricum scoasă în afara legii.

Strathmore oftă:

— Terapiile mentale pentru copii funcţionează numai asupra acestora, Greg. Dă-i drumul.

— Ca să mă împuşti?

— Nu te voi împuşca. Vreau doar cheia de acces.

— Ce cheie de acces?

Strathmore oftă din nou:

— Cea pe care ţi-a trimis-o Tankado.

— Habar n-am despre ce vorbeşti.

— Mincinosule! se amestecă Susan. Am văzut mesajele de la Tankado în contul tău!

Hale înţepeni. O roti pe Susan cu faţa spre el:

— Mi-ai spionat contul?

— Şi tu mi-ai oprit programul-spion.

Hale simţi că ia foc. Crezuse că îşi acoperise urmele; habar n-avea că Susan îl urmărise. Nu era de mirare că nu credea o iotă din ce-i spunea el. Totul se prăbuşea în jurul lui. Ştia că nu mai putea găsi o cale de ieşire — nu în timp util. Şopti disperat:

— Susan... Strathmore l-a ucis pe Chartrukian!

— Dă-i drumul, interveni comandantul cu voce fermă. Nu te crede.

— Şi de ce m-ar crede? ripostă Hale. Mincinos nenorocit! I-ai spălat creierul! Îi spui numai ce-ţi convine! Ştie ea ce vrei tu cu adevărat să faci cu Fortăreaţa Digitală?

— Şi ce vreau eu să fac cu ea? îl provoca Strathmore.

Hale îşi dădu seama că era pe punctul de a dezvălui ceea ce putea însemna diferenţa dintre un bilet spre libertate sau o sentinţă la moarte. Inspiră adânc şi trecu peste toate riscurile:

— Vrei să plantezi o poartă secretă în Fortăreaţa Digitală.

Doar o tăcere uluită întâmpină cuvintele lui. Hale ştia că lovise drept la ţintă.

Calmul proverbial al comandantului părea serios zdruncinat:

— Cine ţi-a spus? ceru el să afle cu voce scăpărândă.

— Am citit, ripostă sec Hale, încercând să-şi creeze avantaje din acel moment. Într-una dintre strategiile tale.

— Imposibil. Eu nu-mi tipăresc niciodată strategiile.

— Ştiu. Am citit direct din contul tău.

Strathmore păru a avea dubii:

— Ai intrat în biroul meu?

— Nu. Te-am spionat din Node 3.

Hale scoase un chicotit forţat. Ştia că avea nevoie de toate talen­tele de negociator învăţate în armată pentru a ieşi viu din Crypto.

Strathmore veni şi mai aproape, cu pistolul drept înaintea lui:

— De unde ai aflat despre poarta secretă?

— Ţi-am mai zis, ţi-am spionat contul.

— Imposibil.

Hale pufni cu superioritate:

— Comandante, una dintre problemele pe care le ai când angajezi cei mai buni oameni este aceea că uneori ei sunt mai buni decât tine.

— Tinere, şuieră Strathmore, nu ştiu de unde ai informaţia asta, dar te-ai vârât în rahat până peste cap. O să-i dai chiar acum drumul domnişoarei Fletcher sau o să chem securitatea şi o să putrezeşti în puşcărie.

— N-o vei face, zise Hale pe ton de cunoscător. Dacă apelezi la securitate, planurile tale se duc naibii. O să le povestesc eu tot. Făcu o pauză. Lasă-mă să plec însă nevătămat şi nu suflu nimănui o vorbă despre Fortăreaţa Digitală.

— Nu ţine, răspunse Strathmore. Vreau cheia de acces.

— N-am nici o nenorocită de cheie de acces!

— Gata cu minciuna! anunţă Strathmore. Unde e?

Hale o strânse mai tare de gât pe Susan:

— Dă-mi drumul sau ea moare!

Trevor Strathmore avusese parte în viaţa lui de destule nego­cieri pe muchie de cuţit ca să ştie că Hale intrase într-o stare men­tală periculoasă. Tânărul criptograf se retrăsese într-un colţ, iar un adversar pus la colţ era întotdeauna cel mai periculos — disperat şi impredictibil. Strathmore ştia că următoarea mutare era critică. De ea depindea viaţa lui Susan — ca şi viitorul Fortăreţei Digitale.

Primul lucru pe care îl avea de făcut era să detensioneze situa­ţia. După câteva clipe lungi, oftă:

— Bine, Greg. Ai câştigat. Ce vrei să fac?

Tăcere. Pe moment Hale păru că nu ştie cum să controleze schim­barea de situaţie. Îşi înmuie puţin strânsoarea.

— Ei bine, îngăimă el, cu voce brusc tremurândă. Mai întâi îmi dai arma. Pe urmă veniţi amândoi cu mine.

— Vrei ostatici? râse glacial Strathmore. Va trebui să adopţi o soluţie mai bună, Greg. De aici şi până în parcare sunt peste zece paznici înarmaţi.

— Nu sunt prost, izbucni Hale. Luăm liftul tău. Susan vine cu mine! Tu rămâi!

— Îmi pare rău să te informez că liftul nu are curent.

— Pe naiba! ricana Hale. Liftul primeşte curent din clădirea prin­cipală! Am văzut planurile!

— Am încercat deja, sări Susan în ajutor, înecându-se. E mort.

— E incredibil cât de nemernici sunteţi amândoi! Hale îşi întări strânsoarea. Dacă liftul e mort, opresc TRANSLTR şi refac energia.

— Liftul are nevoie de o parolă, încercă Susan altceva.

— Mare scofală, râse Hale. Sunt convins că domnul comandant ne-o va împărtăşi. Nu-i aşa, comandante?

— Cu nici un chip, şuieră Strathmore.

Hale răbufni:

— Ascultă, bătrâne, îţi spun eu cum facem! Ne laşi pe mine şi pe Susan să plecăm cu liftul tău, mergem cu maşina câteva ore, apoi îi dau drumul.

Strathmore simţea că miza creşte. El o băgase pe Susan în porcă­ria asta, el trebuia s-o scoată. Rosti, cu voce perfect controlată:

— Cum rămâne cu planurile mele legate de Fortăreaţa Digitală?

Hale râse:

— Poţi sa-ţi scrii poarta ta secretă, nu voi scoate o vorba. Vocea îi deveni ameninţătoare. Dar în ziua în care voi simţi ca mă urmă­reşti, voi dezvălui totul presei. Le spun ca Fortăreaţă Digitală a fost modificată şi distrug toată organizaţia asta blestemata!

Strathmore medita la oferta lui Hale. Era simplă şi limpede. Susan trăia, iar Fortăreaţa Digitală primea poarta ei secretă. Câtă vreme Strathmore nu îl vâna pe Hale, poarta rămânea secretă. Ştia însă că Hale nu-şi poate ţine gura închisă multă vreme. Şi totuşi... faptul că ştia despre Fortăreaţa Digitală reprezenta singura lui asigurare, aşa că poate tipul avea să fie deştept. În orice caz, indi­vidul putea fi eliminat mai târziu, dacă ar fi fost nevoie.

— Hotărăşte-te odată, bătrâne! îl provocă Hale. Plecăm de aici sau nu?

Braţele lui o înconjurau pe Susan că nişte tentacule.

Strathmore îşi dădea seama că Susan ar fi trăit dacă el ar fi pus chiar acum mâna pe telefon pentru a chema securitatea. Putea paria pe viaţa lui. Vedea deja în minte ce urma să se întâmple. Apelul l-ar lua pe Hale complet prin surprindere. Ar intra în panică, dar, con­fruntat cu o mică armată, ar fi incapabil de vreo acţiune. „Dar dacă chem securitatea”, îşi zise Strathmore, „planul meu se duce de râpă. “

Se gândi la alte variante. Dacă îl lăsa pe Hale să o scoată pe Susan din Crypto, nu avea nici o garanţie. Hale ar fi mers cu ma­şina o vreme, apoi ar fi tras pe dreapta în pădure. Cu o armă la el... I se întoarse stomacul pe dos închipuindu-şi scena. Nu putea pre­vedea ce s-ar fi întâmplat înainte de a o elibera pe Susan... dacă ar fi eliberat-o. „Trebuie să chem securitatea”, decise Strathmore. „Ce altceva aş putea face?” Şi-l imagină pe Hale în tribunal, scuipând tot ce ştia despre Fortăreaţa Digitală. „Planul meu se duce de râpă. Trebuie să existe o altă cale.”

— Hotărăşte-te! ţipă Hale, trăgând-o pe Susan spre scări.

Strathmore nu-l asculta. Dacă salvarea lui Susan însemna rui­narea planurilor lui, atunci asta îi era soarta — nimic nu contraba­lansa pierderea ei. Susan Fletcher era un preţ pe care Trevor Strathmore refuza să îl plătească.

Hale ţinea braţul lui Susan răsucit la spate şi gâtul ei înclinat într-o parte.

— E ultima ta şansă, bătrâne! Dă-mi arma!

Strathmore continua să gândească cu febrilitate, căutând vari­ante, „Întotdeauna există şi alte soluţii!” Într-un târziu vorbi, încet şi cu tristeţe:

— Nu, Greg, îmi pare rău. Nu pot să-ţi dau drumul.

Hale pufni şocat:

— Ce?

— Chem securitatea.

Susan icni:

— Comandante! Nu!

Hale îşi întări strânsoarea:

— Cheamă securitatea şi ea moare!

Strathmore scoase telefonul celular de la curea şi îl porni.

— Joci la cacealma, Greg.

— N-o s-o faci niciodată! urlă Hale. Voi vorbi! Îţi distrug pla­nul! Eşti la câteva ore depărtare de visul tău! Să controlezi toate informaţiile din lume! Fără TRANSLTR. Fără limite — doar infor­maţii libere. E o şansă unică în viaţă! N-o s-o laşi să îţi scape!

Vocea lui Strathmore era dură ca oţelul:

— Priveşte-mă.

— Dar... dar cum rămâne cu Susan? îngăimă Hale. Dacă suni, ea moare!

Strathmore se ţinu tare pe poziţie:

— E un risc pe care sunt gata să mi-l asum.

— Rahat! Eşti mai amorezat de ea decât de Fortăreaţa Digitală! Te cunosc eu! Nu vei risca!

Susan vru să intervină furioasă, dar Strathmore i-o luă înainte:

— Tinere! Nu mă cunoşti! Întreaga mea viaţă e un risc! Dacă vrei să joci dur, atunci să jucăm! Începu să apese tastele de pe telefon. M-ai judecat greşit, fiule! Nimeni nu ameninţă viaţa angajaţilor mei fără să plătească pentru asta! Ridică telefonul şi urlă în receptor:

— Centrala! Dă-mi securitatea!

Hale începu să răsucească gâtul lui Susan:

— O... o omor. Jur!

— N-o s-o faci! declară Strathmore. Dacă o omori, nu faci decât să înrăutăţeşti... Se opri şi îşi lipi telefonul de gură. Securitatea! Aici e comandantul Trevor Strathmore! În Crypto avem o luare de ostatici! Trimiteţi oameni aici! Da, acum, fir-ar să fie! Mai avem şi o cădere de curent. Vreau să comutaţi energie din toate sursele externe posibile. În cinci minute vreau ca toate sistemele să func­ţioneze! Greg Hale l-a omorât pe unul dintre tehnicienii mei de la Sys-Sec. O ţine ostatică pe criptografa mea şefă. Aveţi liber să folosiţi gaz lacrimogen asupra noastră a tuturor, dacă e nevoie! Dacă domnul Hale nu cooperează, puneţi lunetiştii să-l doboare! Îmi asum eu întreaga responsabilitate. Executaţi ordinul acum!

Hale rămase nemişcat. Nu-i venea să creadă ce întorsătură luase situaţia. Slăbi strânsoarea asupra lui Susan.

Strathmore închise telefonul şi îl puse la loc, la curea.

— E rândul tău, Greg.