Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 8
Bimotorul Learjet 60 ateriza pe pista încinsă. Dincolo de fe­reastră, peisajul golaş al sudului regiunii spaniole Extremadura rulă înceţoşat, apoi încetini până ce păru să se târască.

— Domnule Becker? cârâi o voce. Am ajuns.

Becker se ridică şi se întinse. După ce deschise compartimen­tul de deasupra capului, îşi aminti că nu are bagaje. Nu avusese timp să împacheteze. Oricum, nu conta — i se promisese o călătorie fulger, sosit — plecat.

În vreme ce motoarele turau tot mai încet, avionul ieşi din bă­taia soarelui şi intră într-un hangar pustiu, aflat faţă în faţă cu ter­minalul principal. O clipă mai târziu se ivi şi pilotul, care coborî trapa de ieşire. Becker înghiţi ultimele picături de suc, puse paharul pe lemnul umed al barului şi înşfăcă haina de la costum. ‘

Pilotul scoase un plic gros din buzunarul costumului său de zbor:

— Mi s-a spus să vă dau asta.

Îi întinse plicul lui Becker. Pe hârtie stăteau scrise, cu pix albastru, cuvintele:
„PĂSTREAZĂ RESTUL”
Becker frunzări teancul gros de bancnote roşiatice.

— Ce...?

— Monedă locală, rosti pilotul cu o voce plată.

— Ştiu ce e, îngăimă Becker. Dar... e prea mult. Nu am nevoie decât de bani de taxi. Becker făcu un calcul rapid în minte. Ce e aici valorează mii de dolari!

— Eu am ordinele mele, domnule.

Pilotul se răsuci pe călcâie şi dispăru înapoi în cabină. Uşa se închise automat în urma lui.

Becker privi spre avion, apoi se uită la banii din mână. După o clipă de nehotărâre în hangarul pustiu, puse plicul în buzunarul de la piept, îşi trase haina de la costum pe umeri şi porni să tra­verseze pista de aterizare. Era un început tare bizar, dar alungă din minte acest gând. Cu un pic de noroc, avea să se întoarcă la ţanc pentru a mai salva ceva din excursia la Stone Manor cu Susan.

„Sosit-plecat”, îşi spuse. „Sosit-plecat.”

Habar n-avea ce îl aştepta.