Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 108
Ascensorul lui Strathmore cobora cu repeziciune. În cuşca lui, Susan inspira aerul proaspăt cât putea de adânc. Ameţită, se spriji­ni de perete când cuşca încetini, până la oprire. O clipă mai târziu, se auziră nişte rotiţe mişcându-se şi liftul porni din nou, de această dată pe orizontală. Susan simţi cuşca accelerând pe măsură ce se apropia de complexul principal al NSA. Într-un târziu, ascensorul se opri cu zgomot şi uşile se deschiseră.

Tuşind, ieşi împleticindu-se pe coridorul întunecat, din ciment. Descoperi că se găsea într-un tunel îngust, cu tavanul jos. În faţa ei se întindea o linie galbenă dublă. Linia dispărea într-o gaură pustie şi întunecată.

„Autostrada subterană...”

Porni spre tunel, ţinându-se de zid pentru ghidare. În spatele ei, uşile ascensorului se închiseră cu zgomot. Susan Fletcher trebuia să lupte din nou cu bezna.

Tăcere.

Nimic în afara unui bâzâit uşor în pereţi.

Un bâzâit care crescu în intensitate.

Susan avu brusc senzaţia că se ivesc zorii. Bezna se subţie că­tre o ceaţă cenuşie. Pereţii tunelului începură să prindă contur. Ca din senin, un vehicul mic se ivi de după un colţ, orbind-o cu faru­rile. Se lipi cu spatele de perete şi îşi acoperi ochii. O izbi o rafală de aer când mijlocul de transport trecu pe lângă ea.

O clipă mai târziu se auzi un scrâşnet asurzitor de cauciuc frecat de ciment. Vehiculul se apropie din nou, de această dată în marşarier. După câteva secunde, se opri lângă ea.

— Domnişoară Fletcher! exclamă o voce uluită.

Susan zări o siluetă vag cunoscută la volanul unei maşinuţe de golf cu tracţiune electrică.

— Iisuse, continuă omul. Aţi păţit ceva? Am crezut că aţi murit! Susan se uită prosteşte la el.

— Chad Brinkerhoff, se recomandă bărbatul, cercetând-o cu pri­virea. Asistentul directorului.

Susan nu reuşi decât să scoată un scâncet:

— TRANSLTR...

Brinkerhoff dădu din cap:

— Lăsaţi-l baltă. Urcaţi!
Fasciculul emis de farurile maşinuţei mătura pereţii tunelului.

— Avem un virus în banca principală de date, izbucni Brinkerhoff.

— Ştiu, se auzi Susan şoptind.

— Avem nevoie de ajutorul dumneavoastră.

Ea încerca să-şi reţină lacrimile:

— Strathmore... el...

— Ştim, replică Brinkerhoff. A scurtcircuitat Mănuşa.

— Da... şi...

Cuvintele i se opriră în gât. „Şi l-a ucis pe David!”

Brinkerhoff îşi lăsă o mână pe umărul ei.

— Aproape că am ajuns, domnişoară Fletcher. Ţineţi-vă bine.

Maşinuţa de golf ocoli un colţ şi încetini până la oprire. Lângă ei, ca o ramură perpendiculară pe tunel, se vedea un hol, slab luminat de un şir de lumini roşii în podea.

— Veniţi, o îndemnă Brinkerhoff, ajutând-o să iasă.

O ghidă pe coridor. Susan mergea în urma lui ca prin ceaţă. Tunelul pavat cobora destul de abrupt. Susan apucă balustrada şi îl urmă pe Brinkerhoff. Aerul devenea tot mai rece.

Pe măsură ce coborau, tunelul se îngusta. De undeva din spatele lor se auzi brusc ecoul unor paşi — puternic şi ferm. Paşii se apro­piau zgomotos. Brinkerhoff şi Susan se opriră şi se întoarseră.

Spre ei venea un negru imens. Susan nu îl mai văzuse până atunci. Apropiindu-se, omul o fixă cu o privire pătrunzătoare.

— Cine e acolo? tună el.

— Susan Fletcher, răspunse Brinkerhoff.

Uriaşul ridică din sprâncene. Chiar aşa, udă şi murdară cum era, Susan Fletcher era o fiinţă mult mai atrăgătoare decât îşi imaginase el.

— Şi comandantul?

Brinkerhoff clătină din cap.

Bărbatul nu mai zise nimic. Îşi îndreptă privirea în altă parte preţ de câteva clipe. După aceea, se întoarse spre Susan.

— Leland Fontaine, se recomandă el, întinzând mâna. Mă bucur că sunteţi bine.

Susan făcu ochii mari. Ştiuse mereu că într-o zi îl va întâlni pe director, dar nu crezuse niciodată că prima lor întâlnire va avea loc în astfel de circumstanţe.

— Haideţi, domnişoară Fletcher, rosti Fontaine, pornind înainte. O să avem nevoie de orice ajutor posibil.
Înălţându-se în ceaţa roşiatică la capătul tunelului, un zid de oţel le bloca drumul. Fontaine se apropie de el şi introduse codul de acces într-o cutie cu cifru ascunsă vederii. Apoi îşi puse palma dreaptă pe un mic panou de sticlă. O lumină sclipi. O clipă mai târziu, zidul masiv se deplasă cu zgomot în stânga.

În NSA, exista o singură încăpere mai sacră decât Crypto, iar Susan Fletcher avu clar sentimentul că era pe punctul de a intra în ea.