Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 117
— Transmisie video în zece secunde, se auzi vocea agentului Smith. Reducem toate celelalte transmisii video şi audio, ca să rulăm cât mai aproape de realitate.

Toată lumea de pe podium rămase tăcută, privind ecranul şi aş­teptând. Jabba apăsă câteva taste şi rearanjă peretele de ecrane video. Pe colţul din stânga apăru mesajul lui Tankado:

„DOAR ADEVĂRUL VĂ MAI POATE MÂNTUI ACUM.”
Pe partea dreaptă a peretelui se vedea imaginea statică a dubei, Becker şi cei doi agenţi înghesuiţi în jurul camerei. În centru apăru o imagine neclară. Treptat se acoperi de paraziţi şi apoi lăsă loc unei imagini în alb şi negru a unui parc.

— Transmitem, anunţă agentul Smith.

Imaginea părea desprinsă dintr-un film vechi. Era mişcată şi instabilă — un produs secundar al scăderii numărului de cadre pe secundă, la rândul lui un procedeu care înjumătăţea cantitatea de informaţie transmisă, în beneficiul unei transmisii mai rapide.

Imaginea prezenta un imens spaţiu liber mărginit la un capăt de o faţadă semicirculară — clădirea Ayuntamiento din Sevilla. În fundal se vedeau copaci. Parcul era pustiu.

— X-unsprezece a căzut! strigă un tehnician. Băieţelul ăsta e tare flămând!

*

Smith începu să relateze, cu detaşarea unui spectator neimplicat:

— Aici s-a filmat din dubă de la o distanţă de circa cincizeci de metri de zona omorului. Tankado se apropie din dreapta. Hulohot se ascunde printre copacii din stânga.

— Pierdem timpul aici, presă Fontaine. Să trecem la scena cu pricina.

Agentul Coliander apăsă pe câteva butoane şi viteza de deru­lare crescu.

Toţi cei de pe podium urmăriră cum apare în cadru fostul lor asociat, Ensei Tankado. Derularea accelerată transforma imaginile în ceva comic. Tankado se mişca nepăsător pe asfalt, părând că ad­miră peisajul. La un moment dat, îşi umbri ochii şi privi spiralele uriaşei faţade.

— Aici se întâmplă, avertiză Smith. Hulohot e un profesionist. Acum trage prima dată.

Smith avea dreptate. Din spatele copacilor se zări un licăr de lumină. O clipă mai târziu, Tankado se prinse cu mâinile de piept. Începu să se clatine pe picioare. Camera fixă şi mări imaginea pe el, urmărindu-l cum se clătina nesigur, înăuntrul şi în afara razei de acţiune a obiectivului.

În vreme ce imaginile continuau să se deruleze cu viteză mărită, Smith îşi continuă povestirea:

— După cum puteţi vedea, Tankado intră în stop cardiac.

Văzând imaginile, lui Susan aproape că i se făcu rău. Tankado îşi înfipsese degetele deformate în piept, cu o expresie de confuzie întipărită pe chip.

— Puteţi observa, adăugă Smith, că ochii lui sunt îndreptaţi în jos, asupra lui însuşi. Nu priveşte nici măcar o dată în jur.

— Şi asta e relevant?! zise Jabba, pe jumătate interogativ, pe ju­mătate afirmativ.

— Foarte relevant, răspunse Smith. Dacă Tankado ar fi bănuit vreo murdărie din partea noastră, ar fi inspectat zona din instinct. După cum vedeţi însă, n-o face.

Pe perete, Tankado se prăbuşi în genunchi, continuând să se ţină strâns de piept. Nu privi nici măcar o clipă în sus. Ensei Tan­kado era un om singur, care se stingea din cauze naturale.

— E ciudat, zise Smith nedumerit. Miniobuzele traumatice de obicei nu omoară atât de repede. Uneori, dacă ţinta e suficient de mare, nu omoară deloc.

— Avea inima slabă, replică sec Fontaine.

Smith arcui impresionat din sprâncene:

— Atunci, arma a fost excelent aleasă.

Susan privi cum Tankado cade şi se rostogoleşte pe o parte, după care se întoarce, în sfârşit, cu faţa în sus. Zăcea acolo, privind spre cer şi ţinându-se strâns de piept. Brusc, camera se roti către pilcul de copaci. Se ivi un bărbat. Purta ochelari cu rame metalice şi ducea cu el o geantă diplomat imensă. Apropiindu-se de locul în care zăcea Tankado, omul începu să îşi mişte degetele într-un bizar dans mut, pe un mecanism prins de mână.

— Lucrează la computerul Monocle, anunţă Smith. Trimite mesajul că Tankado e terminat. Smith se întoarse spre Becker şi chicoti. Se pare că Hulohot avea prostul obicei de a transmite înche­ierea misiunii înainte ca victima lui să îşi dea duhul.

Coliander mări şi mai mult viteza. Camera îl urmări pe Hulo­hot cum se îndreaptă spre victimă. Pe neaşteptate, dintr-o curte în­vecinată se ivi un bărbat în vârstă, care porni în fugă spre Tankado, ajunse la locul tragediei şi îngenunche lângă muribund. Hulohot îşi încetini mersul. O clipă mai târziu, din curte se iviră alţi doi oa­meni — un bărbat obez şi o femeie roşcată. Şi aceştia se apropiară de Tankado.

— Nefericită alegere a locului, zise Smith. Hulohot credea pro­babil că victima lui va fi izolată.

Pe ecran, Hulohot urmări scena câteva clipe, apoi se ascunse între copaci, probabil hotărât să aştepte.

— Aici are loc schimbul, anunţă Smith. Noi nu l-am observat de prima dată.

Susan se uită la imaginea de coşmar de pe ecran. Tankado căuta aerul cu disperare, în aparenţă încercând să comunice un me­saj bunilor samariteni care îngenuncheaseră lângă el. După aceea, disperat, ridică mâna stingă, aproape lovindu-l pe bătrân în faţă. Întinse ciotul diform chiar înaintea ochilor bătrânului. Camera se fixă asupra celor trei degete ale lui Tankado. Pe unul dintre ele, sclipind clar în soarele spaniol, se vedea inelul de aur. Tankado îl împinse iarăşi în faţă. Bătrânul se dădu înapoi. Tankado se întoarse spre femeie. Îşi duse cele trei degete drept în faţa ochilor ei, ca şi cum ar fi implorat-o să înţeleagă. Inelul sclipea în soare. Femeia întoarse privirea. Incapabil să scoată un sunet şi înecându-se, Tankado se întoarse către obez şi încercă pentru ultima oară.

Bătrânul se ridică brusc şi o luă la fugă, probabil ca să ceară ajutor. Tankado părea din ce în ce mai slăbit, dar continua să ţină inelul întins în faţa grăsanului. Acesta întinse mâna şi prinse înche­ietura muribundului, sprijinind-o. Tankado păru să se uite la pro­priile degete, la propriul inel, apoi drept în ochii bărbatului. Ca o ultimă rugăminte înaintea morţii, Ensei Tankado încuviinţă aproape imperceptibil în direcţia grăsanului, ca şi cum ar fi spus da.

Apoi Tankado încremeni.

— Iisuse, gemu Jabba.

Brusc, camera se răsuci spre locul în care se ascunsese Hulohot. Asasinul dispăruse. Dinspre Avenida Firelli se ivi o motocicletă a poliţiei. Obiectivul se răsuci la loc spre zona în care zăcea Tankado. Femeia care îngenunchease lângă el părea a fi auzit sirena poliţiei; se uita nervoasă în jur şi trăgea de tovarăşul ei obez, implorându-l să plece de acolo. Cei doi se grăbiră să se facă nevăzuţi.

Camera se fixă asupra lui Tankado, care zăcea cu mâinile lip­site de viaţă pe piept. Inelul de pe deget dispăruse.