Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 40
Dincolo de Node 3, Chartrukian părea disperat. Încerca să-l convingă pe Hale că TRANSLTR era în pericol. Susan porni în fugă spre ei, cu un singur gând în minte — să îl găsească pe Strathmore.

Tânărul tehnician o prinse de braţ când trecu pe lângă el:

— Domnişoară Fletcher! Avem un virus! Sunt sigur! Trebuie să...

Susan se eliberă din strânsoarea omului şi se uită feroce la el:

— Ştiam că ai primit ordin de la comandant să pleci acasă.

— Dar e monitorul de control! A înregistrat optsprezece...

— Comandantul Strathmore ţi-a spus să pleci acasă!

— Îl bag undeva pe Strathmore! urlă Chartrukian, vorbele lui răsunând în întregul dom.

De undeva de deasupra bubui o voce profundă:

— Domnule Chartrukian?

Cei trei salariaţi Crypto încremeniră.

Sus, deasupra lor, Strathmore stătea sprijinindu-se de balustra­da din faţa biroului său.

Pentru o clipă, în dom nu se auzi decât zumzetul inegal al gene­ratoarelor de dedesubt. Susan încercă disperată să prindă privirea lui Strathmore. „Comandante! Hale este North Dakota!”

Însă Strathmore nu avea ochi decât pentru tânărul tehnician de la Sys-Sec. Coborî scările fără să clipească măcar, păstrându-şi pri­virea aţintită asupra lui Chartrukian tot drumul până jos. Traversă podeaua încăperii şi se opri la douăzeci de centimetri de tehni­cianul care tremura.

— Ce ai spus?

— Domnule, începu Chartrukian, sufocându-se, TRANSLTR e în pericol.

— Comandante? se interpuse Susan. Dacă aş putea...

Strathmore o opri cu un gest al mâinii. Privirea îi rămăsese aţintită asupra tehnicianului.

Phil izbucni:

— Avem un fişier infectat, domnule. Sunt sigur de asta!

Chipul lui Strathmore se înroşi.

— Am mai trecut prin asta, domnule Chartrukian. În TRANSLTR nu există nici un fişier infectat!

— Ba da, există! ţipă tehnicianul. Şi dacă ajunge până la baza principală de date...

— Unde dracu’ este fişierul ăsta infectat? nu se mai putu abţine Strathmore. Arată-mi-l!

Chartrukian ezită:

— Nu pot.

— Bineînţeles că nu poţi! El nu există!

Susan interveni:

— Comandante, trebuie să...

Strathmore o reduse din nou la tăcere cu un gest furios al mâinii.

Susan se uită nervoasă la Hale. Individul părea calm şi mul­ţumit. „E logic”, îşi spuse ea. „Hale nu poate fi îngrijorat de un virus; el ştie ce se petrece cu adevărat în interiorul TRANSLTR.”

Chartrukian insistă:

— Fişierul infectat există, domnule. Doar că Mănuşa nu l-a izolat.

— Dacă Mănuşa nu l-a izolat, rosti Strathmore enervat la culme, atunci de unde naiba ştii că există?

Chartrukian păru brusc mai liniştit:

— Şiruri de mutaţii, domnule. Am efectuat o analiză completă, şi testul a dat ca rezultat şiruri de mutaţie!

Susan înţelegea acum de ce tehnicianul era atât de agitat. „Şiruri de mutaţii”, se amuză. Ştia că astfel de şiruri reprezentau secvenţe de programare care corupeau datele în moduri extrem de complexe. Reprezentau ceva obişnuit pentru viruşii de computer, mai ales pentru viruşii care alterau blocuri mari de date. Bineîn­ţeles însă că, din mesajul electronic al lui Tankado, ştia şi că şirurile de mutaţie pe care le văzuse Chartrukian erau inofensive — făceau parte din Fortăreaţa Digitală.

Tehnicianul continuă:

— Prima dată când am văzut şirurile, domnule, am crezut că au căzut filtrele Mănuşii. După aceea am rulat însă nişte teste şi am descoperit... Făcu o pauză, părând brusc încurcat. Am descoperit că cineva a scurtcircuitat Mănuşa manual.

Declaraţia fu întâmpinată cu o bruscă rumoare. Chipul lui Strathmore deveni stacojiu. Nu exista nici o îndoială pe cine acuza Chartrukian; computerul lui Strathmore era unicul din Crypto cu autoritatea necesară pentru a scurtcircuita filtrele Mănuşii.

Când vorbi, comandantul avu o voce de gheaţă:

— Nu că ar intra în zona dumitale de responsabilitate, domnule Chartrukian, dar eu am scurtcircuitat Mănuşa. Merse mai departe, simţind că e pe punctul de a fierbe de indignare. Aşa cum ţi-am spus mai devreme, rulez un diagnostic foarte avansat. Şirurile de mutaţii pe care le vezi în TRANSLTR fac parte din acest diagnostic; ele sunt acolo, pentru că eu le-am introdus. Mănuşa nu m-a lăsat să încarc fişierul, aşa că am scurtcircuitat filtrele. Ochii lui Strathmore se îngustară. Şi acum, mai ai ceva de adăugat înainte de a pleca acasă?

într-o fracţiune de secundă totul se limpezi pentru Susan. Când Strathmore descărcase algoritmul Fortăreţei Digitale de pe Internet şi încercase să îl introducă în TRANSLTR, şirurile de mutaţii dă­duseră peste filtrele Mănuşii. Disperat să afle dacă Fortăreaţa Digi­tală putea fi spartă, Strathmore decisese să scurtcircuiteze filtrele.

În mod normal, scurtcircuitarea Mănuşii era de neconceput. Însă într-o asemenea situaţie precum cea de faţă, trimiterea Fortă­reţei Digitale direct în TRANSLTR nu reprezenta nici un pericol; comandantul ştia exact ce era cu acel fişier şi de unde venea el.

— Cu tot respectul, domnule, insistă Chartrukian, n-am auzit niciodată de un diagnostic care apelează la şiruri de mu...

— Comandante, se interpuse Susan, incapabilă să mai aştepte o clipă. Chiar trebuie să...

De această dată cuvintele ei fură întrerupte de ţiuitul ascuţit al telefonului celular al lui Strathmore. Comandantul înşfăcă receptorul:

— Ce e? răcni el.

După care tăcu şi ascultă cu atenţie.

Susan uită de Hale pentru o clipă. Se ruga ca apelantul să fie David. „Spune-mi că n-a păţit nimic”, rosti ea în gând. „Spune-mi că a găsit inelul!” Însă Strathmore prinse privirea ei şi negă scurt cu un gest al capului. Nu era David.

Susan simţi că i se taie respiraţia. N-o interesa decât să afle dacă omul pe care îl iubea era în siguranţă. Ştia că Strathmore era nerăbdător din alte motive; dacă David tot nu reuşea să rezolve problema, comandantul ar fi fost nevoit să trimită întăriri — agenţi NSA de teren. Era un risc pe care el spera să îl evite.

— Comandante? interveni Chartrukian. Cred că ar trebui să verificăm...

— Stai aşa, rosti Strathmore, cerând scuze partenerului de dialog telefonic. Acoperi receptorul cu mâna şi aruncă o privire fioroasă înspre tânărul tehnician. Domnule Chartrukian, mârâi el, această discu­ţie a luat sfârşit. Vei pleca din Crypto. Acum. Este un ordin direct.

Chartrukian rămase paralizat:

— Dar, domnule, şirurile de mu...

— ACUM! urlă Strathmore.

Tehnicianul rămase o clipă fără grai. După care porni ca o fur­tună către laboratorul Sys-Sec.

Strathmore se întoarse şi îl privi întrebător pe Hale. Susan înţele­gea nedumerirea comandantului. Hale fusese tăcut, prea tăcut. Omul ştia prea bine că nu putea exista un diagnostic care să implice şiruri de mutaţii, cu atât mai puţin unul care să poată ţine TRANSLTR ocupat timp de optsprezece ore. Şi cu toate astea, Hale nu scosese nici o vorbă. Părea indiferent faţă de toată agitaţia de acolo. Evi­dent, Strathmore se întreba de ce. Susan deţinea răspunsul.

— Comandante, insistă ea, dacă aş putea să vă vorbesc...

— Într-o clipă, se opuse el, continuând să-l privească pe Hale cu suspiciune. Trebuie să preiau acest apel.

Apoi se răsuci pe călcâie şi porni către biroul său.

Susan deschise gura, dar vorbele îi îngheţară pe vârful limbii. „Hale este North Dakota!” Înţepeni, incapabilă să respire. Îl simţi pe Greg Hale holbându-se la ea. Se întoarse. Hale se dădu la o parte şi arătă graţios cu braţul spre uşa Node 3.

— După tine, Sue.