Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 49
Becker abia reuşi să se ridice de pe podea şi să se prăbuşească pe un loc gol.

— Bună mutare, cap sec!

Puştiul cu trei creste se uită dezaprobator la el. Becker miji ochii în lumina chioară. Era tipul pe care îl urmărise în autobuz. Cercetă cu un presentiment urât marea de coafuri tricolore în roşu, alb şi albastru.

— Care-i poanta cu părul? întrebă el, arătând spre ceilalţi. Totul e...

— Roşu, alb şi albastru?

Becker dădu din cap, evitând să se holbeze la buza superioară perforată şi infectată a băiatului.

— Judas Taboo, rosti acesta cu un aer de superioritate.

Becker se uită uluit la el.

Punkistul scuipă pe coridorul dintre scaune, evident dezgustat de ignoranţa lui:

— Judas Taboo? Cel mai mare punkist de la Sid Vicious încoace? Şi-a zburat creierii exact acum un an. Azi e aniversarea.

Becker dădu uşor din cap, nevăzând legătura.

— În ziua în care a spălat putina, Taboo şi-a făcut părul aşa. Puştiul scuipă din nou. Astăzi orice fan pe bune are părul roşu, alb şi albastru.

Becker nu zise nimic câteva clipe. Încet, ca şi cum ar fi fost în­ţepat cu un tranchilizant, se întoarse cu faţa spre şofer. Inspectă cu privirea adunătura din autobuz. Cei mai mulţi tineri se holbau la el. „Azi orice fan pe bune are părul roşu, alb şi albastru.”

Întinse mâna şi trase cordonul de alertare a şoferului. Sosise timpul să coboare. Trase din nou. Nu se întâmplă nimic. Trase a treia oară, cu mai multă putere. Nimic.

— Pe cursa 27 le deconectează. Puştiul mai aruncă un scuipat. Aşa că ne doare-n cot de ele.

Becker se răsuci:

— Vrei să spui că nu pot să cobor?

Puştiul râse:

— Nu pân’ la capu’ drumului.
Cinci minute mai târziu, autobuzul se târa de-a lungul unui drum rural neluminat. Becker se întoarse spre puştiul din spatele lui.

— Oare chestia asta mai şi opreşte?

Băiatul dădu din cap:

— Încă vreo câţiva kilometri.

— Unde mergem?

Tânărul zâmbi larg:

— Adică nu ştii?

Becker înălţă din umeri.

Puştiul începu să râdă isteric:

— Oh, rahat! O să-ţi placă la nebunie.