Capitolul 53
Tokugen Numataka stătea întins, gol, pe masa de masaj din biroul lui. Maseuza personală îi lucra meticulos muşchii gâtului. Femeia îşi propti palmele în carnea din jurul claviculelor şi coborî încet către prosopul care îi acoperea spatele. Mâinile ei coborâră mai jos... sub prosop. Numataka abia dacă observă manevra. Gândurile lui se îndreptau în altă parte. Aşteptase ca telefonul de pe linia particulară să sune. Nu sunase.
Se auzi o bătaie în uşă.
— Intră, rosti el gutural.
Maseuza îşi trase iute mâinile de sub prosop.
Operatoarea de la centrala telefonică intră în încăpere şi se înclină ceremonios.
— Onorate preşedinte?
— Vorbeşte.
Femeia se înclină a doua oară.
— Am discutat cu cei de la compania de telefoane. Apelul a venit dintr-o ţară cu codul de apel 1 — Statele Unite.
Numataka dădu din cap. Veştile erau bune. „Apelul venea din Statele Unite.” Zâmbi. „Deci era autentic.”
— De unde din Statele Unite? ceru el să afle.
— Se lucrează la asta, domnule.
— Foarte bine. Spune-mi când mai ai alte veşti.
Operatoarea se înclină din nou şi plecă.
Numataka îşi simţi muşchii relaxându-se. Ţara cu codul de apel 1. Erau cu adevărat veşti bune.
Dostları ilə paylaş: |