Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 56
Midge Milken se plimba furioasă prin sala de conferinţe care era vizavi de biroul ei. Pe lângă masa de mahon lungă de zece metri, cu sigla NSA încrustată în lemn de cireş negru şi nuc, în sala de conferinţe se aflau trei acuarele de Marion Pike, o ferigă de Boston, un şemineu de marmură şi, bineînţeles, un răcitor de apă. Midge se servi cu un pahar în speranţa că aşa se va calma.

Sorbind din lichid, privi spre fereastra de vizavi. Filtrată de jaluzelele veneţiene, lumina Lunii juca pe tăblia mesei. Midge spusese întotdeauna că această încăpere ar fi trebuit să fie biroul directorului, nu spaţiul pe care îl ocupa acum Fontaine în partea din faţă a clădirii. În loc să dea spre parcarea NSA, sala de con­ferinţe dezvăluia privirii un şir impresionant de clădiri, incluzând domul Crypto, o insulă de înaltă tehnologie plutind separată de clădirea principală. Amplasată strategic în spatele unui pâlc de arţari, clădirea Crypto era greu de zărit de la cele mai multe fere­stre ale complexului NSA, însă priveliştea din aripa managerială era perfectă. Lui Midge sala de conferinţe i se părea locul perfect din care un rege îşi putea supraveghea regatul. Sugerase odată ca Fontaine să îşi mute biroul, însă directorul replicase simplu:

— Nu în spate.

Fontaine nu era omul care să stea în spate, din nici un punct de vedere.

Midge trase jaluzelele. Privi spre dealuri. Oftând amarnic, îşi lăsă privirea să cadă pe zona în care se afla Crypto. Avusese mereu o senzaţie de linişte privind spre acel dom — un far sclipitor, indiferent de oră. În seara asta însă, nu se putea relaxa. Îşi dădu brusc seama că privea în gol. Îşi apăsă faţa pe geamul ferestrei, cuprinsă de o panică sălbatică şi copilărească. În faţă nu se zărea altceva decât întuneric. Crypto dispăruse!