Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 64
Susan stătea singură în liniştea abia luminată din Node 3. Sar­cina pe care o avea de îndeplinit părea simplă: să acceseze com­puterul lui Hale, să localizeze cheia şi apoi să şteargă toate comunicările acestuia cu Tankado. Să nu rămână nicăieri vreun indiciu despre Fortăreaţa Digitală.

O încercau din nou temerile iniţiale legate de salvarea cheii de acces şi descifrarea Fortăreţei Digitale. Nu se simţea deloc bine să provoace destinul; până acum, avuseseră destul noroc. North Dakota apăruse miraculos chiar sub nasurile lor şi acum era prins în cap­cană. Singurul mare semn de întrebare era pus în dreptul lui David; el trebuia să găsească cealaltă cheie de acces. Susan spera din tot sufletul că David era pe calea cea bună.

Pătrunzând tot mai adânc în Node 3, încercă să-şi limpezească gândurile. I se părea bizar să nu se simtă în apele ei într-un spaţiu atât de familiar. În întuneric, totul în Node 3 părea extraterestru. Însă mai era ceva. Simţi cum un fior o scutură şi aruncă o privire în spate, spre uşile închise. „Douăzeci de minute”, se îmbărbătă ea în gând.

Îndreptându-se către calculatorul lui Hale, sesiză un parfum ciudat, aspru, în aer — în mod clar, nu era unul dintre mirosurile obişnuite în Node 3. Se întrebă dacă nu cumva aparatul de deionizare avea o defecţiune. Aroma îi era oarecum cunoscută, iar asta îi provocă un fior de nelinişte. Şi-l imagină pe Hale închis dede­subt, în imensa lui celulă plină de abur supraîncălzit. „Să fi dat el foc la ceva?” Privi spre gurile de aerisire din încăpere şi adulmecă aerul. Mirosul părea să provină de undeva din apropiere.

Se întoarse spre uşile cu grătar ale cămării. În acea secundă, recunoscu totul. „Mirosea a colonie... şi a sudoare.”

Se crispă, complet nepregătită pentru ceea ce văzu. Doi ochi se holbau la ea de dincolo de uşile cămării. Groaznicul adevăr avu nevoie doar de o fracţiune de secundă pentru a o lovi cu brutali­tate. Greg Hale nu era închis la subsol, ci se afla în Node 3! Se strecurase cumva sus înainte ca Strathmore să închidă trapa. Fu­sese suficient de puternic pentru a deschide de unul singur uşile de acces în Node 3.

Susan auzise o dată că panica brută este paralizantă — acum ştia că nu era adevărat. În clipa în care creierul ei pricepu ce se întâm­pla acolo, trupul i se şi puse în mişcare — repezindu-se înapoi prin întuneric, cu un singur gând: să fugă.

În spatele ei se auzi în acelaşi moment un zgomot puternic. Şezând tăcut pe aragaz, Hale îşi întinsese picioarele ca doi berbeci, împingând uşile de la cămară şi scoţându-le din balamale. Apoi porni în goană după ea, cu paşi mari.

Susan răsturnă o lampă în tentativa de a-i bloca drumul şi a-l împiedica. Simţi cum el sare fără probleme peste obstacol. Se apropia.

Avu sentimentul că se izbeşte de o bară de oţel când el îi încer­cui mijlocul cu braţul. Icni de durere şi rămase fără aer în plămâni. Braţele lui îi cuprinseră coastele.

Susan se opuse, începând să se zbată cu sălbăticie. Cumva, cotul ei reuşi să lovească un cartilaj. Hale îşi slăbi strânsoarea şi îşi duse palmele la nas. Căzu în genunchi, cu mâinile pe faţă.

— Nenorocito! urlă el de durere.

Susan zbură spre placa de presiune a uşii de acces, rugându-se inutil ca Strathmore să dea drumul la curent, astfel încât uşile să se deschidă. Dar nu putu decât să bată cu disperare în geam.

Hale se apropie ameninţător de ea, cu nasul plin de sânge. Într-o secundă, braţele lui o cuprinseră din nou, unul din ele prins ferm peste sânul ei stâng, celălalt peste mijloc. O smulse de lângă uşă.

Ea ţipă, cu mâna întinsă într-o tentativă inutilă de a-l opri.

Hale o trase înapoi. Catarama de la curea i se înfipse în coloană. Nu-i venea să creadă câtă putere zăcea în el. O târî după el, astfel încât pantofii îi căzură din picioare. Cu o mişcare ca de felină, o ridică pe sus şi o trânti pe podea, chiar lângă computerul lui.

Susan se trezi brusc pe spate, cu fusta ridicată peste şolduri. Nasturele de sus al bluzei se desfăcuse, iar pieptul i se ridica şi cobora cu mişcări ample în lumina albăstruie. Privi îngrozită cum Hale o ţintuieşte pe podea. Nu-i putea descifra intenţiile din privi­re, dar părea şi el speriat. Sau poate mânios? Individul îi măsură întreg trupul cu privirea, trezind în ea un nou val de spaimă.

Hale se aşeză temeinic peste mijlocul ei, uitându-se la ea cu o privire de gheaţă. Prin mintea lui Susan defilară brusc toate cunoş­tinţele învăţate la cursurile de autoapărare. Încercă să lupte, dar corpul ei nu reacţionă. Era paralizată. Închise ochii.

„Oh, Doamne, te rog! Nu!”