Capitolul 84
Jabba scoase un oftat de mulţumire când termină de lipit ultimul fir. Opri ciocanul electric, lăsă jos lanterna şi rămase o clipă în întuneric, la adăpostul carcasei metalice. Era frânt de oboseală. Îl durea gâtul. Lucrul în măruntaiele unui computer era întotdeauna chinuitor, mai ales pentru un om cu dimensiunile lui.
„Şi ăştia le fac tot mai mici”, îşi zise el, cu ironie.
Cineva începu să tragă de cizmele lui exact când el închise ochii pentru un binemeritat moment de odihnă.
— Jabba! Ieşi de acolo! ţipă o voce de femeie.
,,M-a găsit Midge.”
— Jabba! Ieşi de acolo!
Ezitând, grăsanul se strecură afară.
— Pentru numele lui Dumnezeu, Midge! Ţi-am spus...
Însă nu era Midge. Jabba privi surprins în sus:
— Soshi?
Soshi Kuta era o femeiuşcă de patruzeci şi cinci de kilograme, aprigă. Absolventă a Massachussets Institute of Technology, tehniciană Sys-Sec era mâna dreaptă a lui Jabba. Lucra adesea până târziu împreună cu acesta şi era singurul membru al echipei care nu părea câtuşi de puţin intimidat de el. Femeia îl privi şi izbucni:
— De ce dracu’ nu răspunzi la telefon? Sau la apel?
— Al tău era apelul, îngăimă Jabba. Credeam că e...
— Nu contează. Se întâmplă ceva ciudat în banca principală de date.
Jabba îşi verifică ceasul:
— Ciudat? Era dintr-o dată îngrijorat. Poţi să fii mai exactă?
Două minute mai târziu, Jabba alerga spre banca de date.
Dostları ilə paylaş: |