Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 86
Când Susan ajunse gâfâind la uşă, îl văzu pe Trevor Strathmore stând prăbuşit la birou, cu capul plecat. Ţeasta îi lucea de sudoare în lumina emisă de ecran. Vuietele sirenelor se auzeau cu aceeaşi intensitate.

Susan se repezi la birou:

— Comandante?

Strathmore nu se mişcă.

— Comandante! Trebuie să închidem TRANSLTR! Avem un...

— El ne are pe noi, rosti Strathmore, fără a-şi înălţa privirea. Tankado ne-a prostit pe toţi...

Susan înţelese, după tonul vocii, că aflase deja vestea. Toate bălmăjelile lui Tankado despre algoritmul impenetrabil... licitarea cheii de acces — totul fusese o farsă, o şaradă. Tankado păcălise NSA să-i spioneze contul de e-mail, îi făcuse să creadă că are un partener şi îi păcălise să descarce un fişier extrem de periculos.

— Şirurile mutante..., îngăimă Strathmore.

— Ştiu.

Comandantul înălţa încet privirea.

— Fişierul pe care l-am descărcat de pe Internet... era un...

Susan încercă să rămână calmă. Jocul luase o întorsătură cu totul nouă. Nu existase niciodată un algoritm impenetrabil — nicio­dată nu existase o Fortăreaţă Digitală. Fişierul postat de Tankado pe Internet era un virus criptat, probabil sigilat cu un algoritm ge­neric, de masă, suficient de puternic ca să nu distrugă pe nimeni — cu excepţia NSA. TRANSLTR spărsese sigiliul protector şi eli­berase virusul.

— Şirurile mutante, cârâi comandantul. Tankado zicea că erau parte din algoritm.

Şi se prăbuşi la loc pe birou.

Susan înţelegea durerea comandantului. Fusese complet absor­bit de poveste. Tankado nu intenţionase niciodată să lase vreo companie producătoare de computere să-i cumpere algoritmul. Nu exista nici un algoritm. Întreaga poveste era o şaradă. Fortăreaţa Digitală era o fantomă, o farsă, o momeală creată pentru a ade­meni NSA. În spatele fiecărei mişcări efectuate de Strathmore se găsise Tankado, manevrând sforile ca un păpuşar.

— Am şuntat Mănuşa, gemu comandantul.

— Nu ştiaţi.

Strathmore bătu cu pumnul în birou.

— Ar fi trebuit să ştiu! Numele lui de cod, la naiba! NDAKOTA! Uită-te la el!

— Ce vreţi să spuneţi?

— Râde de noi! E o anagramă nenorocită!

Susan chibzui o clipă. „NDAKOTA e o anagramă?” Luă literele şi le rearanjă în minte. „Ndakota... Kado-tan... Oktadan... Tandoka...” Genunchii i se înmuiară. Strathmore avea dreptate. Era limpede ca lumina zilei. Cum de nu văzuseră? North Dakota nu era deloc o referire la statul nord-american — era blestematul de Tankado care punea sare pe rană! El trimisese NSA chiar şi un avertisment, un indiciu zdrobitor că el era NDAKOTA. Literele formau numele lui, TANKADO. Numai că, exact aşa cum plănui­se el, cei mai buni spărgători de coduri din lume nu văzuseră.

— Tankado şi-a bătut joc de noi, zise Strathmore.

— Trebuie să închideţi TRANSLTR, declară Susan.

Strathmore se holbă prosteşte la perete.

— Comandante! Opriţi-l! Dumnezeu ştie ce se petrece acolo înăuntru!

— Am încercat, şopti el cu cea mai moale voce pe care o auzise ea vreodată.

— Cum adică aţi încercat?

Strathmore îşi întoarse monitorul spre ea. Acesta îşi diminuase luminozitatea până la o nuanţă ciudată, maronie. În josul lui, căsu­ţa de dialog arăta tentative numeroase de închidere a TRANSLTR. Toate erau urmate de acelaşi răspuns:
SORRY. UNABLE TO ABORT.

SORRY. UNABLE TO ABORT.

SORRY. UNABLE TO ABORT.

(„SCUZE. OPRIRE IMPOSIBILĂ.”)

Pe Susan o trecură fiorii. „Oprire imposibilă? Dar de ce?” Se temea că ştia deja răspunsul. „Deci asta este răzbunarea lui Tanka­do? Distrugerea TRANSLTR!” Ensei Tankado îşi dorise ani de zile ca lumea să afle de TRANSLTR, dar nimeni nu îl crezuse. Aşa că se hotărâse să distrugă el însuşi bestia. Luptase până la moarte pentru ceea ce crezuse — dreptul individului la intimitate.

Jos, sirenele continuau să se vaite.

— Trebuie să închidem toate sursele de energie, rosti Susan cu hotărâre. Acum!

Ştia că, dacă se grăbeau, puteau salva imensa maşinărie. Toate computerele din lume — de la PC-urile pentru jocuri, la sistemele NASA de control al sateliţilor — dispuneau de un dispozitiv de si­guranţă pentru situaţii ca acestea. Nu era o soluţie extraordinară, dar funcţiona întotdeauna. Acţiunea era cunoscută sub numele de „tragerea ştecherului”.

Închizând sursele de curent din Crypto, puteau forţa TRANSLTR să se oprească singur. Puteau înlătura virusul mai târziu. Era o chestiune simplă de reformatare a discurilor TRANSLTR. Reformatarea avea să şteargă complet memoria computerului — datele, programele, virusul, totul. În cele mai multe cazuri, reformatarea ducea la pierderea a mii de fişiere, uneori a ani întregi de muncă. Însă TRANSLTR era diferit — putea fi reformatat practic fără pier­deri. Maşinile de procesare paralelă erau proiectate să gândească, nu să ţină minte. În TRANSLTR nu se stoca de fapt nimic. După ce spărgea un cod, computerul trimitea rezultatele în baza princi­pală de date NSA pentru a...

Susan încremeni. Într-o fracţiune de secundă înţelese şi îşi duse băbeşte mâna la gură, înăbuşindu-şi un ţipăt.

— Banca de date!

Strathmore privea pierdut în întuneric. Părea că-şi dăduse şi el seama de asta:

— Da, Susan. Banca de date...

Susan clătină absentă din cap. „Tankado a folosit TRANSLTR ca să planteze un virus în baza noastră principală de date.”

Strathmore abia reuşi să îi facă semn spre monitor. Susan îşi întoarse privirea spre ecranul din faţa ei şi se uită sub căsuţa de dialog. De-a latul ecranului, la marginea lui de jos, se putea citi:
„POVESTIŢI LUMII DESPRE TRANSLTR

DOAR ADEVĂRUL VĂ MAI POATE MÂNTUI ACUM...”

Brusc, i se făcu frig. NSA deţinea cele mai secrete date şi in­formaţii ale întregii naţiuni: protocoale militare de comunicaţii, coduri de confirmare SIGINT, identităţile spionilor străini, planuri de arme sofisticate, documente digitizate, acorduri comerciale — şi lista continua.

— Tankado n-ar fi îndrăznit! declară Susan. Distrugerea infor­maţiilor secrete ale unei ţări!...

Nu-i venea să creadă că Ensei Tankado îndrăznise să atace banca de date NSA. Se holbă la mesaj.
„DOAR ADEVĂRUL VĂ MAI POATE MÂNTUI ACUM...”
— Adevărul? se miră ea. Adevărul despre ce?

Strathmore respira cu greutate:

— TRANSLTR, răspunse el cu voce spartă. Adevărul despre TRANSLTR.

Susan dădu din cap. Era logic. Tankado forţa NSA să dezvăluie lumii adevărul despre TRANSLTR. Deci era vorba de şantaj. Lăsa NSA să aleagă — povestea lumii despre TRANSLTR sau pierdea propria bază de date. Privi uluită textul din faţa ochilor. Pe mar­ginea de jos a ecranului clipea ameninţător o singură linie:

„INTRODUCEŢI CHEIA DE ACCES”
Privind literele care pulsau, Susan înţelese — virusul, cheia de acces, inelul lui Tankado, ingeniosul complot şantajist. Cheia de acces n-avea nimic de a face cu descifrarea unui algoritm; era un antidot. Cheia de acces oprea virusul. Susan citise multe despre astfel de viruşi — programe software letale, care includeau şi trata­mentul, o cheie secretă ce putea fi folosita la dezactivarea lor. „Tankado n-a intenţionat niciodată să distrugă baza de date NSA — el a vrut doar să ieşim în public cu TRANSLTR! După aceea ne-ar fi dat cheia de acces, astfel încât să oprim virusul!”

Acum era limpede că planul lui Tankado dăduse greş pe toată linia. Nu plănuise să moară. Intenţionase să stea într-un bar spaniol şi să asculte pe CNN conferinţa de presă în care se vorbea despre cel mai secret computer spărgător de coduri al Americii. După aceea, probabil, urma să-l sune pe Strathmore, să-i citească parola de acces de pe inel şi să salveze baza de date în ultima clipă. După un hohot imens de râs, ar fi dispărut în neant, un erou EFF.

Susan bătu cu pumnul în birou:

— Avem nevoie de acel inel! Este singura cheie de acces!

Acum înţelegea — nu exista nici un North Dakota, nici o a doua cheie de acces. Şi chiar dacă NSA dezvăluia adevărul despre TRANSLTR, Tankado nu se mai găsea prin preajmă ca să salveze situaţia.

Strathmore tăcea.

Situaţia era mai gravă decât îşi imaginase ea vreodată. Iar lucrul cel mai şocant era acela că Tankado permisese să se ajungă până aici. Evident, ştiuse ce urma să se întâmple dacă NSA nu punea mâna pe inel — şi totuşi, în ultimele lui clipe de viaţă, dărui­se inelul. Încercase în mod deliberat să ţină acel inel departe de ei. Dacă însă privea lucrurile din altă perspectivă, Susan înţelegea că nu se putea aştepta la altceva de la Tankado — ce să fi făcut, să salveze inelul pentru ei, când era convins că NSA îl omorâse?

Cu toate astea, nu putea crede că Tankado ar fi permis să se întâmple aşa ceva. Era un pacifist. Nu intenţionase să susţină haosul şi distrugerea. Nu voise decât să echilibreze balanţa. El avea ce avea cu TRANSLTR. Avea ce avea cu dreptul fiecăruia la secrete perso­nale. Voia ca întreaga lume să afle că NSA ascultă pe oricine. Şter­gerea bazei de date NSA reprezenta un act de agresiune pe care, în mintea lui Susan cel puţin, Ensei Tankado nu l-ar fi putut comite.

Sirenele o aduseră înapoi, la realitate. Îl privi pe comandantul brusc îmbătrânit şi îşi dădu seama la ce se gândeşte el. Nu numai că planurile de a planta o poartă secretă în Fortăreaţa Digitală se du­seseră naibii, dar neglijenţa lui adusese NSA foarte aproape de ceea ce putea deveni cel mai mare dezastru de securitate din istoria SUA.

— Comandante, nu e vina dumneavoastră! insistă ea pe dea­supra vuietului sirenelor. Dacă Tankado n-ar fi murit, am fi avut o poziţie de negociere — am fi avut o alternativă!

Însă comandantul Strathmore nu auzea nimic. Viaţa lui se ter­minase. Îşi petrecuse treizeci de ani slujindu-şi ţara. Acesta ar fi trebuit să fie momentul lui de glorie, o adevărată pièce de résistance — o poartă secretă într-un standard mondial de criptare. În loc de asta, trimisese un virus în baza de date a Agenţiei Naţionale de Securitate. Nu exista cale de a-l opri — nu fără întreruperea întregii energii de alimentare şi, prin asta, fără ştergerea tuturor miliardelor de biţi de informaţie stocate acolo. Doar inelul îi mai putea salva, iar dacă David nu găsise inelul până acum...

— Trebuie să închid TRANSLTR! rosti Susan, preluând con­trolul. Mă duc în subsol să închid manual întrerupătorul.

Strathmore se întoarse încet cu faţa spre ea. Era un om terminat.

— O s-o fac eu, anunţă el cu aceeaşi voce spartă.

Se ridică şi se împiedică atunci când încercă să se depărteze de birou.

Susan îl aşeză la loc în scaun.

— Nu, îl opri ea. Eu mă duc.

Tonul ei nu lăsa loc de împotrivire.

Strathmore îşi duse palmele la faţă.

— Bine. Etajul cel mai de jos. Lângă pompele de freon.

Susan se răsuci pe călcâie şi porni spre uşă. La jumătatea dis­tanţei se întoarse şi privi înapoi.

— Comandante, strigă ea. Povestea asta nu s-a terminat. Încă nu suntem învinşi. Putem salva banca de date dacă David găseşte inelul la timp!

Strathmore nu scoase o vorbă.

— Sunaţi-i pe cei de la baza de date! comandă Susan. Avertizaţi-i despre virus! Sunteţi directorul adjunct al NSA. Sunteţi un supravieţuitor!

Ca într-un film derulat cu încetinitorul, Strathmore îşi ridică privirea. Dădu în mod tragic din cap, ca un om care lua decizia supremă a vieţii lui.

Hotărâtă, Susan se făcu nevăzută în beznă.