Dan Mirahorian



Yüklə 1 Mb.
səhifə27/27
tarix30.12.2018
ölçüsü1 Mb.
1   ...   19   20   21   22   23   24   25   26   27

Juram în numele umanităţii şi al Constituţiei Statelor Unite ale Americii sa luptam pana la moarte pentru a îndeplini toate acestea şi noi depunem jurământ în acest sens în numele tuturor adevăraţilor patrioţi care au făcut-o înaintea noastră.

12. Avem ferma convingere, ştim şi avem probe, ca aceste crime şi acuzaţii sunt adevărate şi s-au produs. Este la fel de adevărat şi pentru prezent când aceste lucruri continua sa se producă. Ele au fost comise cu complicitatea persoanelor pe care le-am acuzat. Juram "

Cele de mai sus reprezintă, după părerea lui Jimmy Guieu, doar o mica parte din ceea ce a ascuns conjuraţia tăcerii, orchestrata pe toate tarile. Actualitatea recenta conţine şi alte elemente care doar aparent ar putea părea străine acestei conjuraţii. Sunt exemplificate în acest sens întâlnirile la vârf, fie informale (de genul celor ce s-au desfăşurat cu prilejul sărbătoririi bicentenarului Revoluţiei franceze), fie, dimpotrivă, cele înconjurate de un protocol hipersofisticat şi cu intermedieri greoaie: întâlnirea de la Malta intre Gorbaciov şi Bush, urmata de întrevederea Mitterand-Gorbaciov din Antile. Aceasta neaşteptată apropiere dintre diplomaţiile americana şi sovietica, după aprecierea lui Jimmy Guieu, a tost determinata de faptul ca cei doi şefi de stat au lost constrânşi sa ia de urgenta masuri de contracarare fata de acţiunile şi intenţiile EBE. Chiar şi celebrul proiect al "Războiului stelelor", lansat de Ronald Reagan şi operaţiunea analoga decretata de Gorbaciov erau în fond o înşelătorie. Washingtonul şi Moscova fiind în perfect acord în sprijinirea cercetărilor de vârf în domeniile tehnologiilor spaţiale, care inceraca descoperirea unui sistem de arme în stare sa se opună cu succes eventualelor acţiuni neprietenoase ale EBE.

Science-fiction? Farsa? Unde se opreşte ficţiunea şi pana unde ajunge realitatea în cele prezentate de Jimmy Guieu?

Sa fie oare aceasta realitate oculta mai cutremurătoare decât ne-am putea-o imagina?

Tot ce se poate. Insa ce ne pasa noua?

Suntem mult prea neînsemnaţi pentru a schimba ceva pe lumea asta sau pentru a ne lua cineva în seama*.

[Traducere apărută în Romanul, magazin cultural. nr. 25(45) nov.

— Dec. 1992]

Răpiţi de extratereştri şi supuşi unor operaţii misterioase

Analiza comentata a trei anchete naţionale efectuate pe teritoriul Statelor Unite a fost trimisa la 100000 de profesionişti ai sănătăţii mintale din Statele Unite. Sobru intitulat "Experiente personate neobişnuite", raportul, prefaţat de John E. Mack, profesor de psihiatrie la Harvard, merita calificativul de neobisnui, t pentru ca este consacrat sindromului răpirilor la bordul OZN-urilor.

Mass-media americana a popularizat mărturiile unor bărbaţi şi femei, care au relatat despre întâlnirile lor cu ciudate fiinţe umanoide, declarând ca s-au simţit paralizaţi, ca au început sa plutească şi s-au trezit în interiorul unor nave extraterestre. Răpitorii i-au dezbrăcat, i-au supus unui examen medical, le-au luat probe de carne şi ţesuturi şi i-au supus unor operaţii semănând intervenţiilor genetice. Multi dintre ei pretind ca li s-au introdus în corp implanturi. Unii prezintă chiar cicatrice, care susţin mărturiile lor.

Autorii relatărilor, ce par de domeniul SF, afirma ca au trăit aceste incredibile, evenimente. Sa fie vorba despre impostori care fabulează sau delirează?

În acest caz trebuie îngrijiţi de urgenta. Fenomenul, sigur de natura psihica [se vede ca articolul este preluat de la detractori; nota DM], este totuşi tulburător.

Profesorul John E. Mack precizează despre cele 60 de cazuri studiate de el: "După ce le-am aplicat toate seturile de teste, spre surpriza mea, nu am găsit nici o explicaţie psihologica sau psihiatrica pentru aceste povestiri. Aceşti oameni nu sunt bolnavi mintal. "

Bolnavi nu, dar supuşi halucinaţiilor. Cazuri care seamănă cu cel al celor "stigmatizaţi" [stigmatele pot fi declanşate în transa hipnotica voluntara sau involuntara; nota DM].

În Statele Unite, mii de bărbaţi şi femei, relatând despre fapte analoge, au fost anchetaţi sistematic. Toţi spun acelaşi lucru: au lost răpiţi şi duşi la bordul unor nave extraterestre, unde au lost supuşi unor examene umililoare sau unor operaţii a căror amintire ii traumatizează şi le produce coşmaruri. Analizele psihologice, cat şi folosirea detectorului de minciuni au demonstrat ca aceşti pacienţi sunt sănătoşi şi sinceri: toţi cred cu adevărat ca au trăit aceste evenimente traumatizante.

Aceştia sunt aşa-numiţii abducti (de la "abduction", care în engleza înseamnă "răpire"). Acest termen desemnează persoanele care au lost răpite şi examinate pe o masa speciala de operaţii de entitate non-umana, într-un loc special.

Astfel de întâmplări, asemănătoare povestirilor din secolul al XVI-lea în care diavolul răpea vrăjitoarele, sunt cunoscute de vreo treizeci de ani. Toate sunt legate de fenomenul OZN, dar pana acum zece ani erau destul de rare Nu se vorbea despre ele decât în cenaclurile de ozenistica, dar fara prea mare publicitate, de teama ridicolului. Dar începând cu 1980 cartea lui Budd Hopkins, "Missing Time", şi "Intruders " de Whitley Streiber au spulberat tabuul acestui subiect. După "întâlnirile de gradul III ", publicul descoperă "întâlnirile de gradul IV ": un subiect terifiant, din moment ce răpirile nu au nimic plăcut.

Abducţiile – ea sa reluam termenul consacrat de Budd Hopkins urmează un scenariu tip. O persoana are o experienta stranie. Vede ceva neobişnuit (o bula luminoasa, de exemplu), apoi are un vid în memorie. Daca unele îşi mai aduc aminte cate ceva, altele apelează la hipnoza. Povestesc atunci ca au fost capturate de fiinţe mici, gri, cu ochi mari, îmbrăcate cu haine dintr-o singura piesa (bucata), au lost instalate pe o masa şi supuse unui examen medical cu prelevare de piele, sânge, sperma sau ovule. Subiecţii, care susţin ca au fost paralizaţi în prealabil şi au trăit într-o stare de teribila spaima, descriu cum li s-a pus un implant (in nas, ochi, urechi sau în zona genitala), înainte de care extratereştrii le-au transmis telepatic ca nu-i vor rani. După aceea persoana se trezeşte pe pământ, dar nu întotdeauna în locul unde a fost răpită. In general totul durează doua ore.

Aceasta epidemie stranie face ravagii şi în America Latina, Mexic, Canada, Australia, Spania sau Rusia.

În SUA, organizaţia Roper a efectuat un sondaj pe un eşantion de 6000 de persoane şi a ajuns la concluzia ca un american din 50, adică 2% din populaţia adulta afirma ca a fost răpit cel putin o data. Acest procentaj da prin extrapolare. Înfricoşătorul număr de 3,7 milioane de potenţiali răpiţi. După cum se observa, fenomenul sociologic nu este neglijabil.

Raportul de care vorbeam la început a fost trimis gratuit, celor 100 000 de psihologi, psihiatri şi alti profesionişti ai sănătăţii mintale cu interdicţia expresa de a nu divulga nimic presei. (Prolesorul Mack a semnat un contract cu celebrul editor Scribners pentru a scrie o carte despre abducţii) Selecţionaţi cu rigurozitate.

Terapeuţii n-au înregistrat şi n-au divulgat nimie timp, de cinci zile.

În aceasta lume a fenomenelor stranii. Un veritabil star este celebrul sculptor şi pictor american: Budd Hopkins, care s-a consacrat explorării relatărilor despre răpiri. Specializat în regresie sub hipnoza, care permite regăsirea amintinlor uitate, Budd Hopkins studiază mărturiile, ca fiind povestiri ale unor întâmplări personale, fara sa se aplece asupra realităţii "entităţilor" descrise de subiecţi. "Încerc sa aflu cum fenomenul răpirii a afectat viaţa unor fiinţe, bărbaţi. Femei şi copii, pe care ii cunosc personal şi pe care doresc să-i fac sa accepte ceea ce au trăit", spune Hopkins, care crede în aceste răpiri. Hopkins este considerat ca un pionier în asttel de cercetări. El pledează asupra realităţii acestor răpiri, chiar daca, precizează pictorul, extratereştrii au manipulat creierul celor răpiţi în care au imprimat imagini false. Povestirile sale sunt stupefiante. Femei care pleacă de acasă, pentru ca sunt intrigate de un zgomot, se trezesc singure pe drum, la câţiva kilometri distanta.

Bărbaţi care după acest episod amnezic, se regasc.se în patul lor cu un obiect care nu le aparţine (sau o pijama îmbrăcată invers: cămaşa în picioare şi pantalonii pe cap). Subiecţi în craniul cărora s-au introdus implanturi.

Femei tinere care se trezesc cu cicatrice în jurul ombilicului sau care descoperă. Îmbăindu-şi copilul, cicatrice inexistente în ajun. Femei însărcinate, cărora li s-a răpit fetusul, bărbaţi cărora li se arata copii hibrizi ieşiţi din sperma lor prelevata anterior. Budd Hopkins mărturiseşte ca a primit telefoane de la persoane care voiau sa se sinucidă, pentru a scăpa de oroarea acestui trecut.

Aliens (extratereştrii) nu sunt obligatoriu rai: nu le cunoaştem intenţiile, de aceea nu-i putem judeca, dar pentru cei pe care-i manipulează ei, este dramatic. Persoanele care cred în extratereştri şi-au fabricat doua mituri. Sau sunt fiinţe superioare, care vor sa ne ajute, sa salveze Terra de la distrugere prin nebunia tehnologica umana sau, dimpotrivă, sunt creaturi diabolice care se distrează pe socoteala noastră şi ne torturează, ca şi cum am fi nişte simpli cobai. Ambele imagini sunt false din moment ce planul lor în privinţa noastră ramane necunoscut şi neînţeles. (exista un plan al Asuras după cum se poate vedea în "Taken ", filmul lui Spielberg; nota DM).

Totuşi, aliens se interesează de reproducerea umana. Hopkins crede ca aceştia aparţin unei rase foarte vechi, epuizate, pe care vor s-o regenereze făcând hibrizi cu oamenii. Asta ar explica experientele genetice. Unele femei sunt inseminate artificial, apoi, după doua luni, aliens le răpesc fetusul. Mai târziu le arata copilul hibrid şi le permit să-1 tina în braţe un timp. Se cunosc peste 200 de cazuri de fetuşi dispăruţi şi întreruperi de sarcina, fara ca femeile sa fi avortat.

Desi, după cum se apreciază, aliens ne sunt superiori din punct de vedere al civilizaţiei tehnologice, ei se dedau totuşi la experiente derulate de o maniera arhaica. Sigur, ar putea devaliza băncile de sperma sau laboratoarele în loc sa continue sa tortureze nişte indivizi nefericiţi. Ozenistii au insa teoria lor: daca un fenomen observat lăsa impresia ca n-are sens, asta înseamnă ca este vorba de un veritabil fenomen extraterestru. Pana acum, cea mai mare parte a lucrurilor descoperite de aceşti savanţi în materie de ozenistica nu au nici un sens din perspectiva umana. Aliens nu gândesc ca noi. Ştiinţa lor nu asculta de aceleaşi criterii ca a noastră.

În ceea ce priveşte probele materiale despre acele misterioase implanturi, Budd Hopkins se întreabă ce ar înţelege un papuaş din Noua Guinee văzând pe cineva care are un stimulator cardiac. La fel şi cu implanturile: sunt puse pentru a ne dirija. Pentru a transmite informaţii despre noi sau sunt programate în alte scopuri? "

Problema probelor este delicata, spune Budd Hopkins. Trebuie mai întâi sa demonstram ca obiectul se afla în corp. După aceea, sa ştim daca este construit din materie terestra sau extraterestra. Pe radiografii, este imposibil sa spui daca aceste lucruri au fost fabricate pe Pământ sau nu. Oamenii de ştiinţă, care au studiat patru implanturile se dovedesc extrem de prudenţi: daca fac o declaraţie publica şi se demonstrează apoi ca s-au înşelat, cariera lor este terminata. Aceste implanturi sunt constituite din materie organica (oxigen, carbon, siliciu) şi poseda foarte putini compuşi metalici, ceea ce le face greu vizibile prin radiografiere.

Când un implant este expulzat din corp (fie ca iese prin piele, fie prin strănut), primul reflex al subiectului este de a-1 arunca, [ca şi cum o sugestie post-hipnotica i-ar fi fost implantata; nota DM] şi i-ar dicta cum sa scape de el.

În general, aceste implanturi sunt dirijate spre nas, ochi, urechi sau organele sexuale. Un abduct a avut un implant de forma cilindrica în penis şi a fost studiat de un om de ştiinţă foarte cunoscut, care doreşte să-şi păstreze anonimatul. Budd Hopkins deţine alta radiograiie, clara şi precisa, care prezintă un profil la rădăcina nasului unde se afla un obiect ca un resort metalic de doi centimetri.

Acesta este un adevărat caz al secolului pentru ca exista mai multi martori, printre care şi un important personaj politic. De obicei martorii (soţul într: un pat din care sotia a fost răpită, sau pasagerii unei maşini din care n-a fost răpită decât o singura persoana), sunt azvârliţi într-o stare de semiconştienţă: nu vad nimic, nu aud nimic. In ultimul caz. Patru martori au asistat la o răpire şi au văzut absolut totul.

Traducere şi adaptare Nicolae Florentin Petrişor [din Romania Libera 20 iulie 1993]

Un bloc de locuinţe zburător?

Într-una din nopţile trecute, unii din locuitorii Brailei care nu reuşiseră sa adoarmă pana la miezul nopţii. au avut prilejul sa fie martorii unui fenomen nemaivazutTimp de câteva minute, un obiect luminos, de dimensiunile unui bloc cu patru etaje, culcat insa, a staţionat deasupra Brailei. Din extremităţile acestuia ieşeau flăcări roşii, însoţite de tunete în rafale. Martorii oculari, printre care d-na Cornelia Lucia Tatu, profesoara de chimie la Liceul Dimitrie Cantemir din Bucureşti, Georgeta Romanos, asistenta medicala în Los Angeles (SU. A), aflata în vizita la Brăila, precum şi pensionara Marioara Popa, au sunat relatând amănunte legate de acest uimitor fenomen. Întrucât în ultima vreme pe cerul Brailei şi în zona Galaţiului s-au mai semnalat astfel de apariţii stranii, se fac tot mai des auzite supoziţii despre oarece interes al extratereştrilor pentru aceasta zona. Oare aşa sa fie?

Viorel Chiurtu [Romania Libera, 23 iunie 1993]

SFÂRŞIT





Dostları ilə paylaş:
1   ...   19   20   21   22   23   24   25   26   27


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə