Dan Mirahorian

Copii sunt făcuţi sa creadă în inutilitatea propriei lor vieţi, într-o lume în care totul s-a descoperit deja.

Nu oameni buni asta este o iluzie implantata de generaţii întregi de oameni orbiţi, de oameni a căror vedere proprie a fost suspendata prin implant cultural.

Cineva îmi zicea ieri:"Bine a făcut ca a refuzat bursa de studii a scolii din Viena".

Asa este: "Trebuie găsit un maestru, iar nu o şcoală"

La Opera din Viena nu am văzut decât oameni căscând de plictiseala oferita de cei tocaţi (şcoliţi) de maşină numita scoala muzicala. Daca ai un diamant nu il dai la incompetenţi, ci la un maestru în şlefuire.

Nimeni nu ar trebui "sa arunce mărgăritare la porci". Pink Floyd: "Nu avem nevoie de educaţie, daca aceasta educaţie înseamnă moartea creativităţii şi uciderea talentelor înăscute ale copiilor noştrii.

Pink Floyd:"We need no education. If this education is a death for the creativity of our children Costel Busuioc a reînviat interesul pentru acest gen de muzica, aşa cum Edvin Marton a reînviat un alt gen muzical, în concertele sale pe gheata

În şcoala muzicala se petrece ceea ce se întâmplă peste tot: se ucid talentele.se clonează incompetenta celor ce predau.

Şcoala de gimnastica românească, care a creat pe banda rulanta campioni olimpici şi mondiali, era formata din doi maeştrii. (Octavian Belu şi Mariana Bitang) şi dintr-o mulţime de nulităţi, care au făcut tot ce a fost cu putinţă să-i elimine, să-i izoleze şi chiar să-i distrugă. In epoca comunismului se înlocuia şi se amână permanent prezentul trăindu-se pentru construirea unui viitor luminos.pt. îndeplinirea planurilor cincinale.

Cine îşi mai aminteşte, ca şi în comunism se tot batea moneda pe investiţii în mijloace de producţie (care au ajuns la fiare vechi) şi se neglija sursa tuturor valorilor: Omul

Si azi se fac planuri şi pacte ale educaţiei, dar continua neglijarea valorilor umane. Sa ne amintim de venitul de mizerie care alunga profesorii competenţi din învăţământ.

Orice tara, inclusiv Romania, ca organism social şi economic, şi orice firma nu poate supravieţui daca nu crează ceva nou. Daca în loc sa îşi preţuiască valorile. Le invidiază. Le izolează. Le dispreţuieşte Doar în societăţile de succes, unde este respectata o colaborare funcţională (centrata pe obiectivul comun) opiniile fiecărei fiinţe umane sunt preţuite şi aşteptate, daca nu repeta stereotipiile şi tiparele implantate.

Mi-ar place ca semenii mei sa apeleze la imaginaţie, sa depăşească cenzura care le-a fost implantata în cursul condiţionări

Shakespeare spunea în Hamlet ca "omul e firav, nu are ghearele tigrului sau forţă elefatului, insa are imaginaţie şi aceasta la făcut sa fie diamantul de peste o suta de carate ce se afla deasupra tuturor animalelor.

". ("imagination makes man the paragon of animals "). Albert Einstein:" Imaginaţia e mult mai importanta decât Cunoaşterea [dobândită prin raţiune şi experienta]. Cunoaşterea dobândită prin raţiune şi experienta este limitata [aparţine emisferei cerebrale stângi]. Imaginaţia înconjoară lumea [dar ea a fost inhibata, cenzurata, suprimata la oamenii castraţi de către sistemul de îndoctrinare] ". ("L'imagination plus forte que le savoir";"Imagination is more important than knowledge. Knowledge is limited. Imagination encircles the world"). Cat despre Albert Einstein el spunea ca: " spiritul intuitiv este un dar sacru iar spiritul raţional este servitorul sau fidel". (Quant à Albert Einstein, il disait que: "l'esprit intuitif est un don sacré et l'esprit rationnel son serviteur fidèle"). şi concluziona: ("Et il concluait): "Noi am creat o societate (si o şcoală) care onorează servitorul şi a uitat darul" (" Nous avons créé une société (ecole) qui honore le serviteur et a oublié le don") Albert Einstein: Logica te duce de la A la B, imaginaţia te duce peste tot. (Logics will get you from A to B, imagination will take you everywhere). Benjamin Disraeli spunea ca:"Imaginaţia guvernează lumea " ("Imagination govems the world")

Prometeu a fost pedepsit pt ca a furat de la zei focul.si l-a dat unor fiinţe lipsite de iubire şi de conştientă. de aici şi "Cutia Pandorei"

Despre ce fel de foc este vorba în legenda lui Prometheus (Prometeu)?

Despre "focul zeilor", despre focul imaginaţiei, care a făcut omul sa fie în fruntea animalelor

Prometeu reprezintă în miturile greceşti un titan şi un erou civilizator, care a dăruit oamenilor focul (imaginaţiei) şi apa (raţiunii) şi i-a învăţat meşteşugurile esenţiale. Gândul ne duce la un alt erou civilizator, sosit din stele, din constelaţia Dragonului (Leului), miticul "împărat Galben" (Huang-Ţi; în pinyin: Huangdi), care este venerat ca fondator al taoismului religios Tao-chiao (道教; pinyin: dao jiao; lit.:"Învăţăturile lui Tao") şi a celui filosoficTao-chia (Daojia 道家), în care apare "alchimia interna şi externa” (trecerea dincolo de foc şi apa). Aceluiaşi erou civilizator i se atribuie prima lucrare a medicinei chineze (Huang-Ţi Nei King; Huangdi Neijing) şi Cartea Mutaţiilor 易經 (EFEO: Yi King; Wade-Giles: I Ching; I Gâng; pinyin Yijing – în care, aşa cum vom vedea în continuare, apare sigla "UMMO") precum şi o serie de invenţii (scrierea, roata olarului, busola, creşterea viermilor de mătase).

Dar intre medicina tradiţională chineza, transmisa de Huang-Ţi, şi legenda lui Prometeu apare şi o alta conexiune stranie, care ne pune pe gânduri: în " Legea celor cinci faze de mişcare" sau " Legea celor cinci elemente" (wu xing) se consemnează faptul ca "focul imaginaţiei” (la care se referea H. Coandă) aparţine elementului lemn, care, printr-o corespondenta asociativa, desemnează ficatul. Ori Prometeu (sau Prometheus) ar fi fost pedepsit de Zeus pentru faptul ca a dăruit oamenilor "focul zeilor" (deci nu numai focul fizic, cum eronat se afirma) cu înlănţuirea de o stanca din Caucaz, unde un vultur ii sfâşia zilnic ficatul, care i se regenera apoi peste noapte.

Dar sirul tulburătoarelor coincidente, care atesta o cunoaştere azi pierduta sau distorsionata în Europa, dar inca păstrată parţial în China, Tibet şi India – zone protejate natural – nu se opreşte aici.

Sa încercăm sa privim cu alti ochi călcâiul vulnerabil a lui Ahile (1250-1200 i.e. n) ori Achilles (Akhilleus or Achilleus; în lb. Greaca: Αχιλλεύς), eroul epopeii Iliada a lui Homer.

Legenda afirma ca acest erou, fiu al nimfei Tethys, ar fi fost cufundat imediat după naştere în apa Styxului – unicul fluviu din zona nemanifestată, identificat de elini cu tărâmul de după moarte (Hades), şi a căpătat astfel atributul invulnerabilităţii, exceptând zona călcâiului. Ori, tradiţia acupuncturii chineze cunoaşte " punctul de comanda " al energiei defensive胃氣 (Wei Qi sau Oe), numit Kun Lun sau Kunlun [pinyin: Kūnlún] 崑崙 [昆

仑] (" Muntele Vidului "; situat pe meridianul " vezicii urinare " V60), chiar în depresiunea dintre tendonul lui Ahile şi maleola externa.

Desigur ca un dispozitiv de alimentare a reţelei de meridiane defensive (si de " cufundare " într-un camp de protecţie), care trebuia sa tina cont de situarea acestui punct de comanda, rămânea singura zona vulnerabila.

Campul defensiv era cunoscut în antichitate pe Terra şi este utilizat de civilizaţiile avansate din univers pt. protecţia individuala a navelor şi a planetelor;

Invulnerabilitatea lui Ahile şi punctul Kun Lun care comanda energia defensiva Invulnerabilitatea obţinută prin simulare tehnologica nu este insa singura cale de acces la aceasta putere supranaturala. Omul poate avea acces la aceasta capacitate divina prin controlul nemijlocit al realităţii fenomenale în urma realizării cunoaşterii nemijlocite a realităţii suport, informaţionale. Doar atunci " cunoaşterea înseamnă putere nemijlocita".

Se cunosc demonstraţii publice ale maeştrilor taoişti, ale maeştrilor yoga şi ale celor care utilizează transa autohipnotica în care a fost evidenţiata invulnerabilitatea la diferite nivele – mecanic, termic, chimic, biologic, radioactiv – ceea ce demonstrează accesul nemijlocit la acest plan de control al realităţii fizice.

Este celebru cazul lui Nikita Hruşciov, care a renunţat la convingerile sale materialiste şi ateiste după ce a asistat la o demonstrate a lui Swami Dev Murti, care s-a lăsat calcat de un compresor rutier de compactare a asfaltului, în fata unei asistente restrânse, rămânând teafăr şi nevătămat.

Multe din apariţiile OZN au manifestat fenomenul de "scut defensiv", care le asigura invulnerabilitatea la armele terestre. Este des citata în acest sens convorbirea pilotului unui avion militar MIG al forţelor aeriene ale fostei URSS cu turnul de comanda. Discuţia din care se cunoaşte numai finalul, înregistrat din întâmplare de un radioamator japonez – s-a desfăşurat în zona peninsulei Kamceatka, din Extremul Orient. Înainte de a dispărea pentru totdeauna, pilotul sovietic striga disperat în microfon: "rachetele au explodat în aer, înainte de a atinge nava extraterestra. Vine spre mineeeee! "

De asemenea, în timpul debarcării puşcaşilor marini americani, bateriile antiaeriene americane amplasate intro anumită zona din Vietnam au tras timp de o ora într-o formaţie de OZN-uri care au rămas netulburate la joasa altitudine, continuând probabil sa observe cu atenţie ce fac oamenii de pe sol (episod filmat).

A vorbi despre Henri Coandă, care pentru cei mai multi dintre romani nu este decât autorul avionului cu reacţie şi al altor invenţii şi descoperiri, este pentru mine un lucru extrem de dificil. Aflându-mă în corespondenta cu Domnia Sa şi fiindu-i apoi şi în preajma, am căpătat fata de realitate o alta atitudine, care pentru unii poate părea şocantă. S-ar putea ca faptul ca pe parcurs scriu despre propriile mele cercetări sa fie considerat ca o lipsa de modestie de către cei ocupaţi mai mult cu critica mersului celorlalţi.

H. Coandă spunea ca "important este sa nu vezi cusururi şi defecte peste tot, fiindcă ca te polarizezi greşit şi pierzi partea plina a paharului, bucuria".

"Modestia este haina cu care se îmbraca cei puternici spre a nu-i rani pe ceilalţi; doar cei slabi, compensează prin lauda ceea ce nu au realizat. Insa atitudinea reala a descoperitorului şi a creatorului este dincolo de falsa modestie şi de iluzia orgoliului. " "Aceasta atitudine, care depăşeşte convenţiile, normele şi tiparele, a fost etichetata drept nebunie, geniu şi orgoliu, dar ea cuprinde în sine curajul, curiozitatea, perseverenta şi conştientă imparţială intre raţiune şi imaginaţie". Michael Faraday, care îşi dădea seama ca va fi considerat " nebun" de către cei ce 1-ar vedea experimentând şi imaginând cu frenezie noi şi noi ipoteze şi moduri de experimentare, prefera sa se închidă singur în laboratorul sau.

"Haina paralizanta a modestiei şi ochelarii coloraţi de tipare de gândire şi de idei preconcepule trebuie progresiv îndepărtate de cel ce vrea sa vadă realitatea aşa cum este ea".

Exista oameni care, având norocul sa facă descoperiri epocale, au avut simultan ghinionul sa se lovească de împotrivirea, invidia şi batjocura semenilor lor. Gogu Constantinescu, creatorul ştiinţei sonicităţii, a avut parte în tara de o astfel de ostilitate, carea mers de ia ironie şi batjocura publica grobiana (savantul a fost acuzat de paranoia) pana la sabotaj (distrugerea instalaţiilor şi provocarea deraierii primei locomotive sonice pe linia Bucuresti-Giurgiu). Nu de aceeaşi atitudine " de provincie" s-a bucurat Gogu Constantinescu în Anglia, tara care 1-a onorat şi medaliat pentru sistemul de sincronizare sonica a tirului mitralierelor prin elice, considerandu-1 pe savantul roman unul din principalii autori ai victoriei tarilor aliate.

M-am hotărât totuşi sa scriu despre acest lucru dificil şi şocant pe care il reprezintă opiniile lui Henri Coandă pentru a transmite calea de a ne afla în Centru iar nu la periferie, într-o provincie a unei lumi care generează modele şi doctrine sociale, culturale şi politice care ajung şi la noi ca o moda, adică după ce acolo nu mai este nevoie de ele.

Calea de a ne afla în Centru, de a ne fi utili noua şi întregii omeniri, nu este calea pasiva a imitaţiei şi nici obsesia acumulării şi a posedării de lucruri fara valoare. După o epoca de îndoctrinare colectivista, care avea menirea sa anihileze şi sa dezrădăcineze individul – adevăratul creator de valori – asistam acum la revenirea în forţă a "goanei după aur", care conduce tot la înstrăinare şi uitare de sine. Cei ce-şi propun sa se îmbogăţească, sa acumuleze şi sa posede lucruri, averi, funcţii sau placeri, cad în iluzia ca "a avea" este acelaşi lucru cu "a fi". Lucrurile stau insa exact invers, fiindcă în realitate "a avea" este efectul ocazional şi superficial al lui "a fi". Excepţiile la aceasta regula, promovate în epocile de decădere, în statele corupte şi în civilizaţiile planetare alterate, sunt sancţionate cu dispariţia, cu dezordini sociale şi politice ori cu autoanihilarea unei anumite civilizaţii. Stagnarea evoluţiei în planul lui "a fi", caracteristica civilizaţiei terestre, şi amplificarea lui "a avea" pun sub semnul întrebării supravieţuirea actualei civilizaţii de pe Terra, după cum afirmau H. Coandă şi reprezentanţii UMMO. Ceea ce ne face pe noi, romanii, sa fim la periferie nu este faptul ca preluam şi acumulam, ci acela ca uitam sa cream şi sa încurajăm propria noastră creaţie. După 1989, dorinţa de a acumula, fireasca după o epoca în care oamenii au fost privaţi de un teritoriu minim de supravieţuire, s-a transformat într-o obsesie care a ocupat minţile multor oameni, deturnându-i de la aderarata lor menire.

În afara de asta, orice posesie exterioara ne da numai iluzia ca ne-ar aparţine, când de fapt toate lucrurile, ca şi viaţa corpului, nu le avem decât cu împrumut, în folosinţă, pentru o anumită perioada de timp. E suficient sa mergem într-un cimitir ca sa vedem cat de iluzorii sunt toate averile şi demnităţile.

La acest lucru s-au referit de multe ori Buddha, şi Lao Tseu, şi Iisus, care ne cerea "sa strângem averi în cer, unde nu le mănâncă rugina şi moliile şi nici hoţii nu le fura ".

Ne ataşăm de iluzoriu şi efemer, neglijându-ne menirea, anume eliberarea din starea de condiţionare, fiindcă, după cum spuneau şi Iisus şi Pantajali (YS. I. 4), " ne identificam cu ceea ce ne ocupa atenţia" şi astfel rămânem ancoraţi în ceea ce avem în loc sa ne deschidem către ceea ce suntem: "Acolo unde îţi va fi averea îţi va fi şi inima".

Socrate se referea tot la ruperea lanţului de identificări cu ceea ce posedam – nume, corp, avere, cunoaştere mijlocita, limba, naţiune -pentru a putea sa trecem la cunoaşterea nemijlocita a adevăratei noastre identităţi.

Recomandarea lui H. Coandă de a cerceta în alt mod cele doua texte antice, care sunt tezaure ale cunoaşterii unor civilizaţii ce ne-au precedat pe Terra (ma refer la Tao Te King şi la Yoga Sutra) s-a concretizat pana în prezent în traducerea în paralel a tuturor variantelor existente şi prin evidenţierea în comentarii a unor posibile străpungeri tehnologice şi ştiinţifice. Aceasta abordare diferita ne situează în zona centrala a investigaţiilor ce se desfăşoară şi în alte centre de cercetare (vedeţi Gnoza de la Princeton, Fritjof Capra, Mihai Draganescu, A.

Saharov, J. P. Petit). Desigur ca activitatea noastră de investigate a fost uşurată de calea deschisa de primul val de cercetători, care în Romania au fost reprezentaţi de creatori de prima mărime, precum Eminescu, Coşbuc, Mircea Eliade, Theodor Simenski, Sergiu Al-George s.a.

Nu folosesc recomandarea lui H. Coandă pentru a da autoritate unor texte deja recunoscute pe plan mondial (Tao Te King este, după Biblie, lucrarea tradusa în cele mai multe limbi şi cunoaşte în fiecare an noi variante de interpretare), ci pentru a sublinia conturarea în prezent a unui nou model de înţelegere a realităţii. Acest model prezintă realitatea ca pe un univers gemelar (nemanifestat-manifestat) în care nivelul profiind (nemanifestat) joaca rolul de baza de date (temelie informaţională) şi este amplasat central (holografic=omniprezent) în raport cu nivelele energetice manifestate (ierarhie de la subtil la grosier; de la sincronic la diacronic). Aspectul material al manifestării este doar un efect al rotaţiei planului entităţii energie-materie. Acest model gemelar nu este decât izvorul proiecţiei universului gemelar, despre care vorbesc şi textele UMMO. Trecerea de la o săgeată a timpului la cealaltă se face prin zona atemporala neutrala, situata în " acum şi aici". Diacronicul este mediat de sincronic, care constituie Axul, Codul genetic al universului, Mijlocul şi " Casa legilor". Unui individ conştient sau unei civilizaţii galactice, care a realizat Centrarea ii sunt deschise porţile către toate minunile. Atunci se manifesta independenta, salvarea, eliberarea şi renaşterea despre care se vorbeşte toate tradiţiile mistice, religioase şi filosofice.

Astăzi ştiinţă se apropie de codul genetic al planului fenomenal, care ne va permite accesul tehnologic la translocare, (teleportare), transmutare, vindecare, materializarea oricăror resurse şi chiar la reprogramarea planului fenomenal în care ne aflam: inginerie galactica, eliminarea accidentelor galactice (explozii, ciocniri), apariţia altor legi, care sa faciliteze evoluţia spirituala a oamenilor.

O astfel de abordare ştiinţifică şi tehnologica, bazata pe experimentare şi pe utilizarea puterilor supranaturale, ce apar la mistici, poate fi prilejul "schimbării la fata" a întregii civilizaţii de pe Terra, care în prezent este exclusa din Clubul Galactic din cauza îngheţării în tiparul posesiei, care generează conflicte, setea de umplere din afara, instabilitate, lipsa ancorării în izvor. Nu întâmplător se afirma ca planeta Terra este locuita în proporţie de 99% de "fiinţe recipient ", care din cauza identificării cu instrumentul de cunoaştere (conştiinţa periferica, simţurile, corpul) au pierdut legătura cu Oceanul de cunoaştere, fericire, viaţa şi putere care se afla în noi toţi şi au devenit vulnerable, neputincioase şi pline de suferinţă. Constatam cu tristeţe ca nu Romania este o provincie uitata de lume, ci întreaga civilizaţie de pe Terra. Ca o vie care nu da rod, ea este sortita tăierii, iar Terra – însămânţării cu o alta rasa, mai productiva. Prezenta "gunoierilor galactici" (EBE) în zona noastră nu mai poate fi trecuta cu vederea. Avem toate motivele sa ne trezim cat mai repede din somn. Chiar daca din motive egoiste unii ar avea interes sa ne mai tina adormiţi, rezultatul nu poate fi decât dezastruos şi pentru ei.

5. Un savant german care lucrează într-un institut de cercetări privind securitatea centralelor nucleare afirma de curând într-un interviu televizat ca "nu putem prevedea decât accidentele nucleare pe care ni le-am putut imagina noi şi împotriva cărora am putut lua masuri de protecţie; atâta timp cat nu avem certitudini, ar trebui sa ne păstrăm capacitatea de a ne imagina cat mai multe evenimente posibile, caci fara ipoteze suntem dezarmaţi în fata diversităţii realităţii ". Se pare ca pe lângă aceasta maniera de a anticipa şi de a controla realitatea exista alte doua cai de cunoaştere şi control mijlocit asupra planului fenomenal: calea colectiva şi calea individuala.

Calea colectiva de "străpungere " este un efect lateral, firesc, al ancorării individului în Realitatea Ultima informaţională. Exista insa multe civilizaţii galactice, care au folosit avantajele simulării tehnologice a acestei ancorări, care ulterior s-au prăbuşit ori s-au anihilat, fiindcă au ignorarat faptul ca ancorarea colectiva nu conferă şi o ancorare individuala. Calea cuplării indivizilor în macroretelele informaţionale ale organismelor colective a fost folosita şi de civilizaţiile extraterestre precedente pentru a ajunge la Cer. Rezultatul acestei integrări ne este relatat în mituri, legende şi în Biblie: pierderea limbii unice (a contactului telepatic), cataclismul – meteoriţi, potop, scufundari, prăbuşirea Turnului Babel.

Ca este posibil accesul colectiv la realitatea informaţională suport ne-o dovedeşte şi prezenta "premoniţiei" şi a altor puteri paranormale la fapturile vii de pe Terra, care trăiesc sau nu în organisme colective.

Este cunoscut faptul ca unele triburi din Amazonia urmăresc migraţia furnicilor roşii. Înainte de începerea sezonului ploios, aceste furnici încep sa se mişte în sus şi în jos pe trunchiurile copacilor. După ce executa timp de doua zile aceasta manevra aparent fara rost, ele se reunesc si, atingându-şi antenele, formează un fel de creier uriaş. Interesant este ca, după aceasta comunicare, ele "ghicesc" locul care în viitor nu va fi inundat şi în care trebuie sa se deplaseze. Oamenii le urmăresc şi se stabilesc şi ei în locul acela, care, desi nu este mai înalt decât zonele învecinate, nu este inundat – distribuţia aleatorie a precipitaţiilor anuale pe diferiţii afluenţi ai Amazonului nu permite ştiinţei actuale sa prevadă acest lucru.

Specialiştii în etologie* din toată lumea au evidenţiat importanta atingerii unui număr critic de indivizi dintr-o specie care poseda o anumită informaţie, pentru ca acea informaţie sa aparţină brusc întregii specii. Astfel, cercetătorii japonezi au învăţat câteva maimuţe ca, în perioada căderilor radioactive, care au urmat experientelor nucleare americane din Oceanul Pacific, sa cureţe cartofii de coaja, înainte de a-i manca. Ei au observat ca maimuţele învăţau una de la cealaltă aceasta practica, dar mult mai important era faptul ca atunci când, pe o insula, numărul maimuţelor " instruite" în aceasta privinţă ajungea la aproximativ o suta, informaţia şi deprinderea apăreau automat la toate exemplarele din specia respectiva, atât de pe insula ţinută direct sub observaţie, cat şi de pe celelalte insule japoneze, ca şi cum, după depăşirea unei anumite valori sau "mase critice", informaţia ajungea în zestrea speciei! Noi am studiat fenomenul şi el apare chiar la un singur individ uman care ajunge la cunoaşterea şi controlul nemijlocit al realităţii fenomenale, fiindcă nu trebuie sa uitam ca, în definitiv, noi înşine nu suntem decât nişte organisme pluricelulare, care nu au desăvârşit unificarea (in limba sanskrita "yoga") şi centrarea sau înrădăcinarea în realitatea izvor din care se naşte totul (" Tao " în "Tao Te King").

La oameni, fenomenul de prag critic pare sa intervină în descoperirile simultane, care apar într-un anumit moment istoric, în modificarea brusca a atitudinilor, fata de anumite idei refuzate anterior, cum ar fi imobilitatea planetei Terra sau existenta OZN-urilor, de exemplu, în implantarea şi manifestarea unor arhetipuri comune întregii umanităţi, care îşi au izvorul în "inconştientul colectiv", cunoscut şi ca "rezervorul de experiente al speciei noastre" (" Collective Unconscious" also known as:"Collective Subconscious" or "the reservoir of the experiences of our species pt. Carl Gustav Jung), cunoscut şi sub alte denumiri cum sunt: "Marea minte planetara" ("Big Mind" pt. maeştrii Zen), "înregistrările din akasha" (" Akashic Records" pt Edgar Cayce) ori drept psihosfera (" Psychosphere" în Thiaoouba Prophecy) Ruperea dintre individ şi specie, dintre intern şi extern sau dintre egoism şi altruism, sunt lucruri pe care nu le observam în realitate, ci doar în lucrările de propaganda ale religiilor instituţionalizate sau la rudele lor laicizate – ideologiile politice, care predica desfiinţarea individului şi supremaţia colectivului. In Univers, unificarea interioara conduce invariabil la apariţia iubirii reale şi la coerenta sociala ori planetara. Doar egoismul care facilitează retragerea în interior, necesara experimentării şi dizolvării ego-ului în Tot, devine identic cu veritabilul altruism. Dar, ca şi umanitatea, exista şi alte civilizaţii galactice care prefera sa trăiască în trecut sau în viitor, evitând sa trăiască în prezent. Cum altfel decât o "regresie la un stadiu de evoluţie depăşit", poate fi considerata integrarea în supraorganisme colective umane, în care individul e complet dizolvat prin simulare tehnologica, interzicandu-i-se orice împlinire individuala. Omul este fructul unei integrări de celule, este încununarea evoluţiei unui organism colectiv si, prin integrare într-un alt organism colectiv, il oprim din drumul sau spre desăvârşire. Forţarea integrării sociale este, pe de o parte, o trăire în viitor, o căutare a unor efecte la care în mod normal omenirea nu ar avea acces. Constatam în aceasta ultima direcţie o căutare a accesului colectiv la "banca de date a universului" şi la controlul nemijlocit al realităţii fenomenale, prin apelul la diferite modalităţi de integrare în diferite organisme sociale, care doar imita integrarea autentica, realizata prin atingerea nivelului corespunzător de ancorare al fiecare fiinţe umane. Ne gândim la norme, la reguli şi ritualuri, la utilizarea hipnozei colective în secte, religii şi în fanatismul ideologic şi politic din regimurile totalitare, la tehnologia sincronizării prin campuri electromagnetice ori prin inginerie genetica. Unele civilizaţii galactice inferioare apelează la implantarea de emiţători al unor unde de înaltă frecventa, care permit menţinerea sincronizării necesare contactului nemijlocit (telepatic), după părăsirea zonei de imersie permanenta în campuri electromagnetice de înaltă frecventa.

Ca şi în domeniul MHD, la care se refera Jean Pierre Petit în lucrarea de fata, se pare ca şi în acest domeniu s-au obţinut pe Terra unele progrese, cu sau fara concursul extratereştrilor. Astfel s-a constatat ca intre mai multi oameni situaţi în campuri de înaltă frecventa (100 MHz) apare comunicarea telepatica. Fenomenul pare a se datora impunerii de către campurile electromagnetice a unei sincronizări a norilor electronici, prezenţi în diferite celule ale unui individ şi la toţi indivizii imersaţi în acel camp, sincronizare similara cu cea existenta la gemenii monozigoţi.