Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

XI. FORMA ŞI TIPARUL ASPECTELOR. PLANETARE

Forma este, în general vorbind, elementul de viaţă care defineşte parti­cularul în cadrul universalului. Fiecare manifestare particulară de viaţă are o formă ce o caracterizează din punct de vedere esenţial şi spiritual, dându-i o semnificaţie determinabilă în termenii modului în care ea se raportează ca întreg la viaţa universală. Forma e o abstracţie. A vorbi despre formă ca despre o realitate tangibilă înseamnă a folosi greşit termenul şi a-l confunda cu „corpul”. Una din practicile cele mai nefericite din teozofia modernă a fost aceea de a folosi termenul „formă” acolo unde s-a înţeles „corp”. Confuzia este aparent înrădăcinată într-un vechi curent din filozofia hindusă, dar cel mai probabil se datorează unei greşeli de traducere a cuvintelor; sau poate unei interpretări greşite sau a unei neînţelegeri a conceptului dincolo de cuvinte. Mintea noastră de tip occidental este aptă să materializeze conceptele metafizice ale răsăritului şi, făcând aceasta, să se implice într-o abordare a vieţii care nu este cu adevărat integratoare.

Forma este o abstracţie. Ea semnifică tiparul esenţial sau relaţia părţilor din cadrul unui întreg, prin intermediul căreia acest întreg este definit ca o entitate particulară. Forma reprezintă un complex de relaţii: o formulă totală a relaţiei părţilor faţă de părţi şi a părţilor faţă de întreg. Astfel Individualitatea acestui întreg este definită complet şi formulată semnificativ de către această formă.

Corpul este formă nesubstanţializată şi substanţă încorporată. Forma în sine nu are implicaţii substanţiale, deşi ea este - la origine şi în termeni de scop al vieţii - determinată de nevoia elementelor sub­stanţiale pe care ea le corelează şi le integrează într-un corp. Corpul reprezintă o aglomerare de elemente substanţiale (atomi, molecule etc.) făcută permanentă şi semnificativă prin faptul că are formă. Forma este abstractă. Este schiţa zgârie-norului care-şi defineşte structura în mod general şi în toate detaliile sale de funcţionare. Zgârie-norul final este un corp substanţial şi tangibil.

Forma defineşte semnificaţia şi scopul corpului. Se poate concepe un domeniu al formei pure neoperative şi neconectate cu substanţa sau materialele: un domeniu al schiţelor şi formulelor algebrice, într-un sens, este lumea arhetipurilor sau ideilor - cu excepţia faptului că această energie este întotdeauna asociată cu ceea ce se numesc arhetipuri sau idei, în timp ce în mod obişnuit nu există energie legată de concepte, de formule algebrice sau schiţe. Se poate spune că aceasta este diferenţa dintre idee şi concept: ideea este încărcată cu energie vitală potenţială; conceptul este pur intelectual. Distincţia ar putea fi asemănătoare cu cea dintre algebră (un sistem simbolic abstract care „lucrează”, adică e folosită la interpretarea datelor experienţelor) şi algoritm (de asemenea un sistem simbolic perfect logic, dar unul care deocamdată nu a fost niciodată utilizat sau aplicat).

În acest sens - care nu este universal acceptat - o idee este un germene la nivel psiho-mental. Este un germene pentru că este atât formă cât şi energie. Ideea va germina în final şi va deveni un corp: u organism individual sau unul social-rasial - o mare mişcare umană o instituţie operând printre oameni. Pe de altă parte, conceptul este simplă structură intelectuală, formă neîncărcată deocamdată cu energia vitală. Un concept devine o idee atunci când o fiinţă - umană, supra­umană sau divină - se identifică cu conceptul şi îl umple de energie.

Avem astfel o trinitate fundamentală: energie-formă-substanţă, sintetizate de un al patrulea termen: personalitate. Personalitatea reprezintă, totuşi, manifestarea ultimă a unui termen mai universal: activitatea. Când activitatea devine cu adevărat creativă în sens indi­vidual, se naşte adevărata personalitate. Dar am folosit anterior termenul personalitate ca însemnând „un tipar al comportamentului uman”; şi astfel, în măsura în care considerăm în primul rând aspectul psihologic al astrologiei, putem folosi termenul de personalitate ca pe al patrulea termen în care sunt sintetizate energia, forma şi substanţa.

În capitolele precedente am studiat cei patru factori fundamentali ai astrologiei: cadranul caselor, semnele zodiacului, planetele şi gradele. Am subliniat că primii doi factori erau generaţi de cele două mişcări principale ale Pământului, rotaţia axială şi revoluţia orbitală, corespunzând astfel cu elementele de viaţă individuale şi respectiv colective. Gradul, fiind o sinteză a celor două mişcări, revelează elementul creativ, elementul de semnificaţie. Ne-am referit mai departe la planete (considerate în totalitatea lor ca sistem solar văzut de pe Pământ) ca indicatori ai personalităţii.

Aceste caracterizări erau făcute în relaţie cu psihologia umană. Dar dacă vrem să le lărgim şi să includem astfel fiecare manifestare posibilă de viaţă, va trebui să ne referim la cei patru termeni menţio­naţi mai sus: energie, formă, substanţă şi activitate. Folosind acum aceşti termeni, putem redefini factorii astrologiei fundamentali după cum urmează.:

Zodiacul este substanţa. Este substanţa tuturor manifestărilor de
viaţă pe Pământ, pentru că se referă la relaţia variabilă a Pământului
cu sursa şi originea întregii vieţi. Semnele zodiacului simbolizează cele
douăsprezece tipuri fundamentale de substanţă vitală, la fiecare nivel
de viaţă. Substanţa simbolizează colectivul. Fiecare factor astrologie se
referă întotdeauna la zodiac, exact după cum fiecare manifestare
individuală a vieţii se naşte din şi este o combinaţie particulară de
materiale colective.

Cadranul caselor simbolizează astfel forma, căci el caracterizează. În mod fundamental „combinaţia particulară” - adică individualul. În timp ce zodiacul este un factor spaţial şi obiectiv, cadranul caselor se referă în mod inerent la valorile temporale şi subiective, la forma sinelui individual, simbolizat în primul rând de „crucea din interiorul cercului” - roata astrologică obişnuită fiind o diferenţiere ulterioară, prin împărţire la trei a mandalei fundamentale a sufletului.⁴⁰

Totuşi forma poate fi considerată fie din punctul de vedere al sinelui individual, fie din acela al personalităţii active şi creative. Adică poate fi reprezentată din punct de vedere astrologie de relaţia pământului cu spaţiul zodiacal înconjurător - câmpul magnetic al pământului; sau de relaţia Pământului cu totalitatea sistemului solar înconjurător. Cu alte cuvinte, orientarea mea particulară faţă de viaţă, ca individ, este un factor subiectiv. Este modul în care eu realizez, simt, pricep sau gândesc despre mine însumi. Este viziunea mea asupra vieţii. Mă asociază cu viaţa. Forma acestei relaţii este dată de case.

Pe de altă parte, ca o personalitate umană implicată în acţiuni şi reacţii, trăind cu alte personalităţi într-o vastă lume de relaţii umane, am şi eu un anumit ritm al comportamentului. Acest ritm este persona­litatea mea; şi poate exprima exact propriul meu punct de vedere asupra vieţii - sau nu poate. Aceasta pentru că ritmul este o încercare de adaptare sau de echilibrare a factorilor individuali şi colectivi din viaţa mea; există astfel un fel de compromis - în cel mai bun caz, integrarea tendinţelor opuse. Din punct de vedere astrologie, acest ritm complex de comportament este simbolizat de sistemul solar ca întreg, aşa cum este văzut de pe Pământ; adică prin poziţiile asociate tuturor planetelor (incluzând întotdeauna Soarele şi Luna) în harta mea natală. Pe acesta l-am numit „tiparul planetar”, care ne dă un al doilea tip de formă - formă nu în relaţie cu individualul în sine, ci cu personalitatea, sau cu termenul „activitate”.

Avem astfel, ca să spunem aşa, forma subiectiv-determinată de relaţia dintre axele hărţii şi ecliptică; şi forma obiectiv-determinată de poziţiile relative ale tuturor planetelor; şi de asemenea, de poziţiile acestora faţă de axele hărţii (orizont şi meridian). Vom studia pe scurt aceste două tipuri de formă. Dar mai există ceva; am considerat elementele „substanţă”, „formă” şi „activitate”, dar deocamdată nu s-a spus nimic referitor la „energie”.

Energia este factorul mişcării implicat în toţi ceilalţi factori discutaţi până acum. Mişcarea este principiul energizant din întreaga existenţă. Ea este în miezul substanţei zodiacale răspândite în spaţiul colectiv. Este puterea de desfăşurare din centrul a tot ce a fost născut din matca timpului. Este puterea vitală din labirintul activităţilor din şi prin care personalitatea se demonstrează. Mai mult, semnificaţia se naşte dintr-o combinaţie de mişcări. Este ca şi cum individul interpretează substanţa colectivă a tuturor funcţiilor şi activităţilor din care se iveşte semnificaţia. Semnificaţia este simbolizată de „gradul” care reprezintă, din punct de vedere arhetipal, cantitatea de spaţiu orbital acoperită de Pământ într-o zi; cantitatea de substanţă universală (zodiac) asimilate de individ în ciclul său fundamental de conştiinţă (ciclul rotaţie-zi al Pământului).

Semnificaţia este omniprezentă, dar numai ca potenţialitate. Fiecare simbol astrologie trebuie interpretat nu doar pe baza poziţiei sale într-unui sau altul din semnele zodiacale, ci şi în funcţie de poziţia sa în (sau pe) grad. De aceea el are, cel puţin potenţial, semnificaţie. Dar domeniul de semnificaţie nu e doar „individual”, ci este şi „colectiv”. Numărul de grade al zodiacului este un număr finit. Şi acest număr caracterizează statutul spiritual al planetei ca întreg. Semnificaţia reprezintă astfel un factor planetar aplicabil indivizilor. Este poarta prin care omul individual intră în fiinţă, sau fiinţarea Individului planetar. Invers, există o acţiune a Individului planetar (numeşte-l Logos sau Dumnezeu) asupra omului individual, aşa după cum există una asupra omenirii colective. Ultima este revelată în ceea ce numim „Marele cerc polar” - numit în mod obişnuit ciclul de precesie a echinocţiilor; prima poate fi găsită într-o simbolizare a „gradelor” acestui ciclu. Ce se înţelege prin „grade” într-un astfel de ciclu poate fi sugerat indirect prin mişcarea secundară a polilor (nutaţie), al căror cerc este egal cu cercul Nodurilor lunare.

Să mai adăugăm faptul că Luna şi acele cicluri de energie pe care le-am considerat drept „Luni mai înalte”, reprezintă un aspect particular de energie în termenii factorului „personalitate”. Luna este simbolul vizibil al acestor cicluri de energie pentru că ea este satelitul Pământului. Revoluţia sa în jurul Pământului reprezintă mişcarea efectivă centrată pe Pământ. Fazele sale pot fi observate ca afectând procesele de creştere ale vieţii. La niveluri mai înalte, cele câteva „Lune” controlează tendinţele energiei psihice, mentale şi spirituale.