Toate planetele la estul sau la vestul meridianului: „Meridianul zenitului împarte universul (întreaga experienţă) în domenii de înălţare a lucrurilor (Est) şi de fixare a lor (Vest). Dacă toate planetele sunt în est, nativul este solicitat să decidă în fiecare problemă şi să creeze problema după propria voinţă; în timp ce, dacă sunt în vest, el trebuie să accepte alegerile şi problemele de viaţă după cum acestea sunt plasate înaintea lui” (M. Jones). Aceasta este o împărţire determinată de o „voinţă externă”. De regulă o preponderenţa exclusiv estică indică un accent pe gândire - pentru că gândirea este elementul de liber-arbitru (relativ); în timp ce o preponderenţă exclusiv vestică indică o accentuare a sentimentului, pentru că sentimentele sunt determinate mai ales de condiţionarea exterioară a relaţiei dintre subiect şi subiect sau dintre subiect şi obiect.
Mai mult, toate planetele pot fi găsite într-unui din cele patru pătrare. Aceasta se întâmplă rar, dar produce o şi mai mare accentuare a uneia din cele patru funcţii ale personalităţii umane: intuiţie (pătrarul N-E), sentiment (pătrarul N-V), senzaţie sau relaţie (pătrarul S-V), gândire (pătrarul S-E).
În considerarea unor astfel de probleme trebuie avute în vedere două idei importante. Prima este că nu pot fi trase concluzii clare din faptul că într-o casă nu se găseşte nici o planetă. Absenţa accentuării nu înseamnă o subliniere negativă. Totalitatea trebuie întotdeauna să fie înţeleasă ca bază a oricărei fiinţe organice; de aceea ea este întotdeauna implicată chiar în absenţa oricărei accentuări. Această absenţă a accentuării poate însemna realizarea anterioară a calităţii reprezentate de casă sau de semnul neaccentuat; sau poate însemna o stare virgină de non-diferenţiere. Ea se referă întotdeauna mai degrabă la o stare inconştienţă decât la una conştientă. Dar sănătatea este inconştientă până când este experimentată de persoană bolnavă ca absenţă a bolii. La fel, inconştienţa poate fi cea mai potentă ca fundal de sănătate psihologică. Să repetăm faptul că Dumnezeu sau Fiinţa Universală este dincolo de accentuările planetare, pentru că fiecare „grad” al totalităţii Fiinţei Universale este accentuat în mod egal. Omul are „planete” doar pentru că este o fiinţă particulară. Dumnezeu nu are nici una - vorbind la figurat, bineînţeles.
Al doilea punct se referă la ceea ce M. Jones numeşte „echilibru în greutate”, o problemă care se potriveşte perfect cu principiile psihologiei Gestalt. Dacă nouă planete sunt găsite într-o singură emisferă şi cea de-a zecea în cealaltă, această a zecea planetă se evidenţiază puternic, din punct de vedere al formei. Un tipar este constituit într-o planetă care, din cauza, poziţiei sale, este văzută a echilibra pe celelalte noua. Ea devine un factor absolut „remarcabil”; şi într-o limită considerabilă, distruge implicaţia celorlalţi factori planetari din cealaltă emisferă. M. Jones compară această planetă izolată formal („singleton”) cu o durere de dinţi care domină întreaga conştiinţă. Este un tip de accentuare „iraţională” care tinde să distrugă simţul totalităţii personalităţii. Este un factor autocrat care îşi dictează voinţa singulară restului organismului, care, prin contrast, apare inhibat.
BENITO MUSSOLINI Născut la Doria (Prov. Forli), Italia, 20.07.1883, 1:19 P.M.
Ca o ilustrare interesantă, avem harta lui Mussolini, care arată un tip dual de accentuare a formei. Toate planetele sale sunt deasupra orizontului. Mai mult, Uranus stă singur în emisfera estică - mai precis în pătrarul S-E. Accentuarea de masă este în secţiunea hărţii care se referă la relaţia umană şi denotă realizarea de sine prin contacte umane şi viaţă obiectivă. El este văzut a accepta opţiunile şi problemele de viaţă atunci când acestea se ivesc înaintea lui: un om guvernat de festinul său obiectiv. Dar, în timp ce aceasta este adevărat într-un sens fundamental, Uranus, accentuat ca „singleton de poziţia casei”, indică faptul că există o puternică şi insistentă eliberare de factori inconştienţi ce operează ca voinţă volitivă (emisfera estică) şi, mai mult, că operaţia se realizează printr-un mecanism de gândire spontan (pătrarul S-E). Ultimul fapt e coroborat cu: 1). o concentrare planetară în semnele zodiacale de gândire concretă (Gemeni şi Fecioară) sau de putere formatoare de imagini vii (conjuncţia Venus-Jupiter în Rac, în casa „viziunii”); 2). faptul că Nodul Nord al Lunii este în casa a douăsprezecea, implicând putere eliberată prin meditaţie sau introspecţie subiectivă.
Acest ultim fapt şi puterea factorilor rasiali inconştienţi din viaţa lui Mussolini sunt accentuaţi mai departe de masarea tuturor planetelor înăuntru unui trigon exact al lui Neptun şi Uranus (planete ale inconştientului). Întreaga configuraţie este echilibrată, ca să spunem aşa, de fiecare parte a conjuncţiei Jupiter-Venus, care este sextil atât pentru Uranus cât şi pentru Neptun. Aceasta aparţine totuşi unui alt tip de accentuare, la care vom ajunge imediat. Deocamdată trebuie să subliniem plasarea tuturor elementelor în emisfera sudică. Aceasta reprezintă o accentuare fundamentală a factorilor colectivi sau obiectivi - astfel încât Uranus poate totuşi sugera, în mare măsură, lucrarea unei voinţe sau a unei puteri interioare condiţionate de sine, deşi această voinţă e văzută operand singură în termenii factorilor colectivi. Chiar atunci când „partea sa de imagine” (eliberarea sa de geniu) este poziţionată dedesubtul orizontului, ea se află totuşi în casa a doua, care se referă la posesiunile moştenite şi atavice - un factor colectiv, deşi în interiorul domeniului individual.
Un alt tip de accentuare este produs de plasarea tuturor planetelor în toate cele patru diviziuni fundamentale ale zodiacului.
Dostları ilə paylaş: |