Dane Rudhyar Astrologia personalităţii


PREFAŢĂ LA EDIŢIA DIN 1991



Yüklə 1,77 Mb.
səhifə2/132
tarix04.01.2022
ölçüsü1,77 Mb.
#59657
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   132
Dane Rudhyar

PREFAŢĂ LA EDIŢIA DIN 1991


Cartea pe care o ţineţi acum în mână era descrisă de Paul Clancy, în forzaţul revistei sale din 1936, drept „cel mai mare pas înainte în astrologie de la Ptolemeu încoace”1. Acesta nu era un îndemn jovial al editorului. Influenţa acestei cărţi, deseori nerecunoscută, a fost copleşitoare, ea modelând în mod conştient şi inconştient drumul celor mai mulţi dintre gânditorii pe care astrologia îi ia astăzi în seamă. Ca orice mare operă clasică, ea reprezintă una dintre cele mai tonice şi mai germinale cărţi pe care le veţi citi vreodată despre astrologie, şi întotdeauna un minunat stimulent atunci când prospeţimea gândirii se pierde; de aceea, ar trebui să se afle în capul listei oricărei bibliografii.

Eu însumi am fost destul de norocos să citesc Astrologia Persona­lităţii prima oară la aproape treizeci de ani, după ce am început să studiez în mod serios astrologia, în 1961. În acel moment cariera mea ar fi putut decurge în diferite moduri. Această carte, mai mult decât oricare alta, m-a convins că astrologia era subiectul căruia vroiam să-mi dedic viaţa. A avut aproape acelaşi impact şi asupra soţiei mele, Suzi. Într-adevăr, oriunde mă duc în lume, luminile călăuzitoare ale astrologiei demonstrează influenţa profundă pe care această carte specială a lui Rudhyar a avut-o asupra gândirii multor astrologi, ba chiar şi asupra multora dintre criticii lui.

Probabil că importanţa centrală a acestei cărţi constă în foarte! clara înţelegere pe care Rudhyar o are despre natura fundamentală a astrologiei şi în importanţa pe care el o acordă înţelegerii bazelor sale simbolice şi formale. Viziunea lui Rudhyar asupra astrologiei ca „algebră a vieţii”, al cărei scop îl reprezintă „alchimia personalităţii”, revelează astrologia ca fiind, în primul rând, nu un corp tradiţional de cunoaştere empirică, aşa cum este înfăţişată atât de des, ci un sistem de logică simbolică, bazat pe principii primordiale, pe care le putem utiliza pentru înţelegerea ordinii şi semnificaţiei fundamentale a procesului Naturii şi, împreună cu psihologia abisală, a naturii noastre individuale în particular.

Definiţia dată astrologiei de către Rudhyar ca „algebră a vieţii” nu este o imagine întâmplătoare. Rudhyar nu este niciodată întâmplător. El identifică în mod voit astrologia cu gândirea matematică, opusă cunoaşterii empirice. Rudhyar subliniază faptul că algebra vine de la cuvântul arab „al-jebr” care înseamnă reducerea părţilor la un întreg. „Jabara” înseamnă de fapt a strânge împreună, iar funcţia algebrei este de a strânge împreună, de a corela sau integra elementele într-un întreg formulat. Rudhyar dezvoltă aceasta imagine pentru a arăta cum astrologia, asemeni algebrei, leagă împreună elementele sale simbolice, cum ar fi planete, poziţii zodiacale, părţi, noduri etc. Într-o formulă care descrie un întreg viu. În timp ce în algebră elementele simbolice se referă la cantităţi, în astrologie ele se referă la calităţi, la calităţi universale de viaţă, la procese vii desfăşurate pe diferite niveluri, de la fizic la spiritual.

Sublinierea lui Rudhyar este una crucială, pentru că în timp ce nimeni, incluzându-l pe Rudhyar însuşi, nu ar nega importanţa şi valoarea observaţiilor studiilor empirice (el însuşi a fost primul care a susţinut, în această carte, că studiul timpului dă la iveală un prim mijloc de cercetare astrologică), trebuie să fim clari în a statua că astrologia învaţă despre ceea ce Aristotel ar fi numit „cauzele formale* sau „informatoare” ale lucrurilor, şi nu aşa cum face ştiinţa modernă, care vorbeşte despre cauzele lor materiale.

Într-adevăr, dacă Astrologia Personalităţii ar fi fost citită de toţi cercetătorii astrologiei la un stadiu incipient al educaţiei lor, puteam fi scutiţi de bizarul spectacol la care am asistat recent, al unor distinşi astrologi ai tendinţei empirice, care s-au certat literalmente, dincolo de sfera astrologiei, pe motiv că anumite experimente legate de fluxul şi refluxul apei au eşuat în a demonstra realitatea obiectivă a astrologiei. Cum ar fi zâmbit Rudhyar şi, în acelaşi timp, ce exasperat ar fi fost, văzând continua preocupare de a face ca astrologia să sară prin anumite cercuri predeterminate ştiinţific şi statistic.

Aceasta i-ar fi confirmat decizia de a înfiinţa, în 1969, Comitetul Internaţional de Astrologie Umanistă. Aceasta nu înseamnă că Rudhyar era total împotriva metodei empirice, pentru că ea joacă în mod clar un rol important în dezvoltarea cunoaşterii, dar preocuparea lui era ca astrologii să realizeze faptul că astrologia aparţine unui nivel diferit de cunoaştere. După cum Rudhyar se pronunţa în mod clar în altă parte2, harta natală: „reprezintă un set de instrucţiuni - care îţi arată cum, în cazul tău particular, cele zece tipuri de energie fundamentală ale naturii umane ar trebui folosite în cel mai avantajos mod; aceasta se întâmplă pentru a-ţi da posibilitatea să lucrezi în mod conştient cu ele tot timpul”.

O astfel de abordare a astrologiei solicită imediat ca noi să devenim deplinătatea şi totalitatea a ceea ce suntem, şi să recunoaştem trans-personalul din viaţa noastră, adică mai marea ordine şi semnificaţie a spiritului care curge prin fiecare dintre noi, adică mai marea unitate şi mai marele scop pe care fiecare din noi este destinat să îl servească. Asemenea abordare, mai degrabă decât aceea a reducerii individului la trăsături de caracter şi la evenimente de viaţă, are puterea să ne înalţe la o mai adâncă înţelegere şi apreciere a fiecărei faţete unice a diamantului vieţii şi a locului nostru unic în ea, a relaţiei noastre cu viaţa, cu întreaga schemă a lucrurilor.

Pentru cei care ar argumenta că o prea mare dependenţă şi loialitate faţă de o asemenea abordare (cu implicaţiile ei, pe care le cunoaştem deja) a tot ce trebuie cunoscut despre sistemul nostru simbolic, Rudhyar ar putea îndată să indice vastele bogaţii ale încă neexploatatului conţinut simbolic pe care deja le-a înfăţişat în această carte, şi care rămân încă puţin înţelese sau investigate. Câţi astrologi folosesc în mod obişnuit nodurile planetare? Câţi, chiar şi acum, post-Addey, folosesc cu regularitate aspecte bazate pe numerele cinci, şapte, nouă şi unsprezece? Câţi şi-au imaginat vasta mulţime a părţilor (demne de un Alfred Witte) pe care le schiţează Rudhyar? Totuşi, aşa după cum el afirma lipsit de echivoc: „dacă trebuie să aproximăm cu instrumentele noastre de analiză infinita varietate de conexiuni care trebuie analizate (în psihologia şi fiziologia individului), este evident că nu ne putem lipsi de mulţimea Părţilor”.

Într-adevăr, câţi dintre cei care folosesc cu regularitate Simbolurile Sabiene şi alte semnificaţii ale gradelor ar putea explica logica simbolică prin care gradele zodiacale nu sunt doar subdiviziuni ale zodiacului, ci pot fi văzute ca evidenţe ale unei semnificaţii desăvârşite şi profund misterioase?

Într-adevăr, rar este astrologul care are înţelegerea iluminatoare a simbolismului aşa cum o avea Rudhyar, când el arată (în Capitolul X) cum fiecare grad reprezintă o reconciliere şi o sinteză a opoziţiilor celor două mari principii de viaţă: individualul sau particularul reprezentat de rotaţia axială a Pământului, şi colectivul sau universalul reprezentat de mişcarea Pământului în jurul Soarelui. Eu nu cunosc alţi astrologi care să aibă o asemenea intuiţie pătrunzătoare şi luminată în privinţa simbolismului fundamental al artei şi meseriei noastre.

Într-o notă personală, am găsit repetată următoarea aserţiune: cheia spre harta natală individuală se sprijină, de obicei, pe consi­derarea relaţiei dintre Soare şi Lună din harta natală şi, într-un mod mai special, pe analiza punctului de mijloc Soare-Lună, care pare să reprezinte acel punct din fiecare individul unde bărbatul şi femeia se întâlnesc în mod conştient sau inconştient, acolo unde mysterium conjunctionis sau căsătoria alchimică poate avea loc, unde putem deveni roditori de sine şi elibera maximum de creativitate înspre lume3. În cazul lui Rudhyar, găsim că punctul său de mijloc Soare-Lună este în exactă cuadratură cu tripla sa conjuncţie Marte-Neptun, Pluto şi ASC-DSC său. Această combinaţie oferă o focalizare totală, personală şi creativă pentru formidabilul flux de energii individuale şi colective, şi explică de ce Rudhyar se simţea ca acasă atât în domeniul individual cât şi în cel colectiv, de ce a fost un vizionar care a servit ca punte de legătură între cele două lumi, o voce imens de creativă care a arătat că scopul întregii vieţi este întotdeauna totalitatea şi creativitatea mai mare.

Nu am nici o îndoială că şi peste o sută de ani poziţia lui Rudhyar, ca unul din vizionarii şi „germenii” cheie ai secolului XX, va fi una axiomatică. Aceasta carte a însemnat în mare măsură sămânţa prea­plinului care a urmat în gândirea sa astrologică. Pentru secolul XX, re-vitalizarea astrologiei devenea crucială. Şi în timp ce extraordinarele realizări tehnologice ale omenirii din acest secol nu pot fi negate, regenerarea perspectivei astrologice va fi văzută ca fiind tot atât de importantă ca pas evoluţionist, ca şi oricare din aceste dezvoltări ale înţelegerii noastre din domeniul material. Lumea va realiza faptul că îi datorează mult lui Dane Rudhyar, şi nu în ultimul rând Astrologiei Personalităţii.

Charles Harvey, 1991


Yüklə 1,77 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   132




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin