Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

Formula transformării ciclice

Următoarea formulă ciclică este, în mod evident, cel mai simplu cadru, care trebuie suplimentat în fiecare caz particular de unul mult mai complet; dar ea reprezintă o paralelă a formulei chinezeşti Yang-Yin şi noi susţinem că ea are aceeaşi valabilitate universală. Valoarea ei constă în faptul că ne oferă o nouă perspectivă asupra factorilor psihologici (conştienţi şi inconştienţi) şi ne permite să interpretăm toate procesele de viaţă la nivel psiho-mental.

Începem ciclul cu individul, adică cu o entitate unică ce integrează un număr de elemente colective. Din acest individ sunt emanate, printr-o operaţie pe care o vom studia acum, noi elemente reprezentând exteriorizarea sinelui său individual.

Aceste elemente, odată eliberate de individ, devin elemente colective. Ele se manifestă minţilor altor indivizi, care ar putea sau nu să le asi­mileze; ele devin proprietatea comună a tuturor oamenilor. Asemenea elemente colective emanate de indivizi sunt adăugate la depozitul de experienţă colectivă şi de cunoaştere colectivă. Ele se acumulează şi constituie memoria-rasei, din care se manifestă o cultură sau, în general, o civilizaţie.

Civilizaţia, în sensul său cel mai înalt (şi nu după cum e zugrăvită de Spengler, care îi vede doar umbra) este, într-adevăr, un proces. Este procesul de integrare a elementelor colective. Fiecare generaţie de oameni împinge procesul cu un pas mai înainte, în măsura în care indivizii din cadrul acelei generaţii emană noi elemente din propria lor personalitate individuală. Civilizaţia, ca proces, culminează în formarea a ceea ce misticii au numit „Oraşul Sfânt”, „Noul Ierusalim” sau „Loja Albă”. Adică ea se termină în edificarea unei formaţiuni sau entităţi individuale - la nivel psihomental - pe care o putem numi, precum H. Blavatsky, „Germenele-Manu”. Este germenele plantei psiho-mentale a civilizaţiei.

Acest germene, ca Individ psiho-mental şi cosmic, emană la înce­putul unui nou ciclu elemente colective. Aceste elemente colective constituie „imaginile primordiale ale inconştientului” despre care vorbeşte Jung. De asemenea, ele reprezintă „revelaţia primară” a teozofiei, „suma totală a ideilor interioare” ale altor sisteme filozofice. Acestea, combinate cu o perspectivă nouă sau, în general vorbind, cu noi materiale substanţiale, constituie în schimb structurile arhetipale («şinele astral”) ale unui nou tip de rasă. Din matriţa pe care o consti­tuie acest nou tip de rasă se vor manifesta prin procesul de evoluţie sau individuaţie, indivizi. Şi ciclul începe din nou.

Faza procesului ciclic de-a lungul căreia individul emană elemente care devin „materialul” psiho-mental colectiv de civilizaţie, este faza de colectivare. Faza de-a lungul căreia acest „material” devine integrat în „Germenele-Manu” sau „Oraşul Sfânt”, reprezintă faza de individuaţie.

Ea reproduce, pe o scară mai largă, procesul în urma căruia un om particular integrează toate energiile psiho-mentale ale fiinţei sale şi devine „individuat” în sensul jungian al termenului. Un procedeu similar este acela pe care ştiinţa modernă îl numeşte „evoluţie” - de la amoebă la om; dar spre deaosebire de acest proces, care este o linie direct progresivă, individuaţia este un proces ciclic.

Ideea dezvoltării simultane a omului ca specie şi multitudinea de oameni ca personalităţi relativ individuale ar putea provoca confuzie. De aceea, trebuie să distingem între omul generic şi omul personal, între „omul mai puţin individualizat” şi „Marele Individualizat”. Omul generic reprezintă imaginea emanată (sau „umbra”) a „Germenelui-Manu” din ciclul cosmic precedent; şi acest Germene-Manu este „Marele Indivi­dualizat” care este o „manifestare o întregului”, format din chintesenţa „oamenilor mai puţin individualizaţi” - adică a personalităţilor umane.

Acest „Mare Individualizat” al sfârşitului de ciclu se manifestă ca şi „Creator” al începutului de ciclu. El „creează” o nouă specie: propria sa imagine. Astfel, „Dumnezeu” l-a creat pe om după propria sa imagine; dar „Dumnezeu” este suma „individuată” a tuturor elementelor psiho-mentale colective emanate de indivizii precedentului ciclu. Indivizii, printre oameni, emană astăzi „idei” şi „energii” care, odată individuate la oarecare distanţă în sinteza-sfârşit a tuturor civilizaţiilor omeneşti, vor deveni „Dumezeul” care va „crea” pe Pământ (sau poate în altă parte) alte noi specii de „oameni”, atunci când va începe viitorul ciclu cosmic.

Nu trebuie să uităm totuşi că omul generic, fiind astfel creaţia sau emanaţia „Marelui Individualizat”, este, la origine, o masă de elemente colective. Omul generic nu este un individ, ci matricea din care se va ivi individul după un lung proces de individuaţie. Probabil încă şi mai important, trebuie să realizăm că un proces are loc la început la nivel fiziologic şi apoi la nivel psiho-mental. Astfel, mitologiile antice vorbesc de câteva „Creaţii”; Doctrina secretă menţionează mai întâi proiecţia „umbrelor astrale” (adică forme arhetipale) ale oamenilor, apoi pe aceea de „scântei ale Minţii”, nucleele din care germinează şi se dezvoltă viaţa psiho-mentală a omului. Cele două sunt una, într-un anumit sens, dar ele operează la niveluri diferite de viaţă şi prin organizarea unui fel diferit de „substanţă”.

Fără a intra în discutarea dificilelor aspecte de cosmogonie „ocultă”, putem totuşi spune că nici o creaţie nu este născută din, sau emanată de creatorul său ca individual - ea este născută doar cu o potenţialitate (mai mult sau mai puţin constrângătoare) de individual. Astfel, trebuie să facem diferenţa, în fiecare om, între şinele de rasă şi şinele individual. Primul este colectiv prin natura sa; ultimul, individual. Cu alte cuvinte, tipul de om generic (homo sapiens) atinge la început un anumit punct de cristalizare, care este individuaţia generică; apoi începe procesul de integrare personală, dintr-o asemenea temelie generică.

Individuaţia generică este un proces ce afectează suma totală a fiinţelor umane aparţinând unui singur grup mai mult sau mai puţin clar determinat. Ea operează prin strângerea laolaltă, într-un mediu geografic determinat, a unor fiinţe umane care au fost proiectate (ca emigranţi”) în exteriorul câtorva grupuri relativ individuate şi astfel au devenit, din punct de vedere al rasei, „elemente colective”. Aceste elemente colective, de diferite caracteristici, s-au omogenizat în mod lent. Ceea ce le omogenizează într-un tip generic (sau, mai târziu într-o „cultură”) sunt experienţele comune şi asimilarea comună a anumitor idei şi „creaţii” emanate de indivizii creativi ai grupului. Şi prin termenul de „indivizi creativi” nu înţelegem doar „artişti creativi”. Oricine are o nouă idee şi descoperă o nouă semnificaţie în orice experienţă sau asociază laolaltă anumiţi factori de experienţă într-un mod nou şi, în special, într-un mod simbolic - este un creativ. Întrucât ceea ce a creat el astfel e asimilat de câţiva oameni din grupul său, este făcut un nou pas spre integrarea de grup sau individuaţia generică.

Corpurile noastre au fost construite şi tipurile iar funcţiile lor stabilite exact în acest mod, însă de-a lungul a milioane de ani de individuaţie generică. Moştenirea comună a omenirii s-a acumulat în mii de milenii. Această moştenire comună este „inconştientul colectiv” formulat de Jung. El are o putere formatoare excepţională şi formaţiu­nile sale stabilesc tipul generic - atât pentru corpurile cât şi pentru psihicurile noastre. Dar, să nu uităm, aceste formaţiuni-energii ale inconştientului colectiv nu sunt numai rezultatul asimilării creaţiilor „individualilor mai puţin evoluaţi”; ele sunt conectate, de asemenea, în mod cauzal, la acele „imagini primordiale” sau „idei interioare”, care emanau la începutul ciclului actualei noastre umanităţi din „Marele Individual”, „Germenele-Manu” al precedentului ciclu.

Din nou, ceea ce sporeşte complexitatea problemei este faptul că individuaţia şi colectivarea operează la diferite niveluri şi se îmbină una cu alta. Dar dacă pricepem următoarea formulă, un fir al Ariadnei ne poate conduce în siguranţă prin labirintul procesului vital ciclic: acest proces de viaţă este de la colectiv la colectiv prin individual Sau am putea spune şi: de la orice nivel de individuaţie la următorul nivel de individuaţie mai înalt, prin creativ. Prima formulare este din punctul de vedere al substanţei, a doua din acela al spiritului sau unităţii.

Dacă analizăm formularea conformă spiritului, avem formula ciclică menţionată la începutul acestui capitol: început-mijloc-sfârşit; sau Dumnezeul-începutului - procesul vital dualist - Dumnezeul-sfârşitului; sau Germene-plantă-germene; sau monadă-personalitate-Sine, psihologic vorbind. Folosind simbolismul lui alpha şi omega, am Putea simboliza formula prin cuvântul amo, care înseamnă în latină „iubesc”. Comparându-l cu latinescul Amen, cu sanskritul Aum şi cu chinezescul Omi, s-ar putea dovedi plin de înţeles pentru cercetătorul interesat de simbolism. Conform prezentului nostru alfabet, formaţia simbolică ar trebui să fie Amz, M simbolizează colectivul - care este bineînţeles analog elementului-mamă ma şi al mării {mar în latină); 4 şi Z, cele două stagii ale Germenelui sau Individului, cel iniţial şi cel culminativ sau sintetic. A înlocuieşte monada, din punct de vedere psihologic; M - personalitatea (în sensul dat de noi termenului, echiva­lentul sanskritului manas), Z simbolizează ceea ce numim, împreună cu Jung, Şinele (în sanskrită, Sva; S fiind echivalentul sanskrit al lui Z rădăcină găsită, cu mici diferenţe, în practic toate limbile indo-europene).

Dacă acceptăm totuşi formula: „de la colectiv la colectiv prin individual”, susţinem ca primordial procesul de schimbare a lumii, marele ocean de elemente cosmice ce formează, mai mult sau mai puţin întreguri individuale care se pot sparge din nou în părţi. Individul este atunci pur şi simplu curgerea trecătoare a procesului, creasta valului unui mereu neobosit ocean.