Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

3. ASTROLOGIA OCULTA

Astrologia ocultă nu trebuie considerată în întregime separată de cele două tipuri precedente, nu mai mult decât se poate vreodată considera creativul separat de individual şi colectiv. Am văzut că rotaţia polilor este determinată de o combinaţie de factori: în principal, de rotaţia planetei în jurul axei sale şi de presiunea Soarelui (şi a Lunii) asupra proeminenţei centurii ecuatoriale. Această proeminenţă este ea însăşi un rezultat al rotaţiei axiale şi al forţelor centrifuge care o generează. În acelaşi mod, abordarea ocultă a astrologiei este determinată de calitatea abordării individului şi de nivelul instinctelor colective (vitalitatea moştenită) pe care individul le concentrează.

În timpurile arhaice, conştiinţa oamenilor era fundamental centrată la nivel fiziologic. Inteligenţa era atunci instinctul organic făcut conştient, iar apoi, în mod progresiv, despărţit de condiţiile particulare şi dotat cu semnificaţie universală. Acest proces era cu adevărat ceea ce s-a înţeles prin „iniţiere”. Ca rezultat al iniţierii, omul era capabil să-şi proiecteze conştiinţa şi instinctele universale asupra sferei celeste - Corpul lui Dumnezeu (Macrocosmos şi Macroprosopos în Kabbala). Dar era de asemenea capabil să primească Corpul lui Dumnezeu în propriul său organism fizic.

Cu alte cuvinte, universalul devenea particular în măsura în care particularul devenea universal. Se credea că şi reversul era de ase­menea adevărat, pentru că universalul - Dumnezeu şi Ierarhiile celeste de constructori - s-a proiectat El însuşi pe Pământ. În exteriorul acestui Pământ evolua o fiinţă alcătuită după înfăţişarea lumii arhetipale celeste şi a Ierarhiilor sale - după adevărata înfăţişare a lui Dumnezeu Un microcosmos, în potenţialitate totuşi, nicidecum actualizat până la acest prim proces de iniţiere menţionat, potenţiala „înfăţişare a lui Dumnezeu” devenea energizată de voinţa creativă a lui „Eu sunt”, latentă în fiecare om, şi apărea ca un fapt spiritual efectiv - aşa numitul corp-Christic.

Pentru a explica în întregime acest dublu proces ar fi nevoie de un volum separat, ceea ce, de fapt, ar însemna foarte puţin dacă nu s-ar experimenta procesul în sine; dar lucrul principal de priceput este că el implica: 1). o concentrare structurală a universalului ca un prototip latent în corpul fizic al omului; 2). o expansiune a conştiinţei de la conştiinţa ego-ului particular la o conştiinţă organică universală. Aceste două procese pot fi numite involuţie şi evoluţie. Involuţia înseamnă aici alcătuirea de către Ierarhiile celeste a unui prototip „astral” în interiorul omului fizic ca formă potenţială divină a omului. Pe de altă parte, evoluţia se referă la expansiunea şi universalizarea conştiinţei omului, prin eforturile propriului său „Eu sunt” individual, până când acest „Eu sunt”, asimilând puterea tuturor „virtuţilor” sau Razelor, devine identificat cu Dumnezeu şi un avatar al lui Dumnezeu.

Astrologia ocultă (atunci când este corespunzător înţeleasă) clarifică mult din ceea ce este confuz şi încâlcit în aceste două procese. Procesul involutiv se referă la domeniul ecuatorial al zodiacului, iar procesul evolutiv la axa polară şi la mişcările sale. Până acum nu a existat practic nicăieri vreo menţiune directă a factorilor astrologiei implicaţi în acest proces evolutiv ocult. Singurul lucru menţionat a fost schimbarea nivelului instinctual al omenirii, care coincide cu intrarea Soarelui, prin precesia echinocţiilor, în constelaţiile zodiacale. Aceasta este totuşi' doar o jumătate a poveştii, mai degrabă o consecinţă decât o cauză.. Să spunem din nou că motivul precesiei echinocţiilor este rotirea axei polare.

Zodiacul, în sistemul ptolemeic, este o centură de foc creator care înconjoară pământul, focul acesta fiind concentrat asupra planetei noastre prin discul Soarelui - Soarele fiind o simplă lentilă prin care întregul zodiac îşi focalizează energia îndoisprezecită asupra Pământului. Ierarhiile zodiacale sunt Ierarhii de constructori - „Cosmocratori”, cum mai sunt numite. Împreună ele constituie Puterea cosmică formatoare (Mahat în sanskrită). În muzică ele sunt simbolizate de ciclul de 12 cincimi care domină secvenţa „tonalităţii”, ciclul de 12 „lyus” ce constituie baza muzicii chineze. Ele reprezintă seria Marilor Strămoşi, Patriarhii Bibliei şi ai cosmogoniei hinduse, cele douăsprezece Porţi ale «Oraşului Sfânt” în interiorul „Corpului christic” al omului etc. Ele se referă la marele sistem simpatic şi la „lotuşii” lui (două Ierarhii pentru fiecare „lotus” ca şi două semne zodiacale guvernate de fiecare planetă, Soare-Lună fiind în mod simbolic o planetă). Ele se referă în special la plexul solar şi la diafragmă: centura ecuatorială unde pasiunile «tropicale” de deasupra (inima) şi de dedesubt (sexul) se centralizează. În şi prin zodiac, substanţa-pământ devine Om. Dar de-a lungul căii axei polare („copacul” „Eu-Sunt”-ului), Omul se polarizează alternativ la cele şapte mari Raze ale Logosului sau Dumnezeu. El se identifică cu cele şapte Raze şi cu cei şapte Avatari ai Christosului cosmic (sau Vishnu) şi devine al optulea Krishna, Christosul uman, Dumnezeul cel viu, Ishvara-în-corp.

Astfel, în timp ce Ierarhiile zodiacale sunt, în simbolistica cosmică, Constructorii corpurilor sau vehiculelor umane (reprezentate alegoric în Biblie de „Templul din pustie” şi de „Templul lui Solomon”)²⁸, Stelele Reşedinţei Eterne (Polul Nord) simbolizează învăţătorii şi Avatarii Spirituali care, unul după altul, în concordanţă cu principiul permutării Razelor, apar şi energizează „Eu sunt”-ul Omului. Ei personifică marile energii oculte ale Dragonului înţelepciunii (constelaţia Draco), al cărui cap arată înspre Vega, a cărui coadă separă Ursa Mare de Ursa Mică şi al cărui corp anterior se curbează în jurul polului eclipticii - Marele Gol. Acesta este „Palatul din centru” al cosmogoniei chineze, Tien-Ki, a cărui culoare este purpura.

În privinţa problemei Razelor, pe care ezotericii o tratează cu atâta nepăsare, vom cere îngăduinţa să cităm din Doctrina Secretă unde, aparent, învăţătura apărea în forma sa teozofică modernă:

„Steaua sub care este născută o Entitate umană, spune învăţă­tura ocultă, va rămâne pentru totdeauna steaua sa, de-a lungul întregului ciclu al încarnărilor sale într-o singură Manvatara. Dar aceasta nu este steaua sa astrologică. Ultima se referă la personalitate, în timp ce prima se referă la INDIVIDUALITATE, „îngerul” acelei stele (sau Dhyani-Buddha) va fi „îngerul” care ghidează sau conduce, ca să spunem aşa, la fiecare nouă renaştere monada, care este o parte a propriei sale esenţe, deşi vehiculul său, omul, poate să rămână pentru totdeauna ignorant în privinţa acestui fapt. Adepţii au fiecare un Dhyani-Buddha al lor - „Sufletul lor geamăn” mai bătrân - şi ei îl cunosc, numindu-l „Tatâl-Suflet” şi „Tatăl-Foc”. Totuşi, abia în ultima şi suprema iniţiere ei ajung să-l cunoască, atunci când stau faţă în faţă cu Imaginea strălucitoare...

Există şapte constructori de grupuri de astfel de Dhyani Chohani şi aceste grupuri vor fi găsite şi recunoscute în orice religie, pentru că ei sunt cele ŞAPTE raze primordiale... Adică cele şapte planete conducătoare, sferele unde locuiesc cele şapte spirite sub care este născut fiecare din cele şapte grupuri umane ce sunt ghidate şi influenţate de acestea”. (Doctrina Secretă, voi. I, p. 572, prima ediţie)

În cartea Un tratat despre focul cosmic, scrisă de Alice Bailey, se pune un mare accent pe abordarea ocultă a astrologiei. Totuşi, subiectul nu este studiat ca un întreg, ci sunt date doar indicii enigmatice cu privire la astfel de stele, cum ar fi Ursa Mare, Sirius, Pleiadele etc. Sperăm că cele de mai sus vor arunca o oarecare lumină asupra domeniului simbolismului, deocamdată neatins.

Un lucru trebuie totuşi adăugat. Pentru ocultist, aceste constelaţii şi stele nu sunt în mod aparent simboluri, ci manifestări ale fiinţelor cosmice care influenţează planeta noastră şi omenirea. Prin aceasta astrologia ocultă este legată de astrologia mundană şi vitalistă - care lucrează cu forţa vitală, cu raze solare şi cosmice şi altele asemenea. În acelaşi timp, Un tratat despre focul cosmic este în întregime bazat pe Legea corespondenţei - aşa cum sunt toate lucrările oculte, incluzând Kabbala şi Doctrina Secretă. Dar a folosi Legea corespondenţei înseamnă de fapt a folosi simbolismul. Dacă există o „corespondenţă” între macrocosmos şi microcosmos, între părul unui om şi părul Marelui Om din Ceruri (ca în Kabbala) - atunci, fie oricare dintre obiectele „corespondente” poate fi considerat ca un simbol pentru celălalt, fie amândouă sunt la fel de simbolice faţă de o realitate pur subiectivă, neformulată. Astfel „astrologia ocultă” este, de fapt, în special pentru cercetătorii cu înclinaţii filozofice, un sistem simbolic cosmic legând naturile ecuatorială şi polară din Om cu zonele asociate cerurilor din jurul Pământului.

O altă formă de astrologie ocultă, de data aceasta simbolică într-o manieră dramatică şi efectivă, este cea care a dat naştere seriei de tablouri simbolice (câte unul pentru fiecare grad zodiacal). Vom discuta mai târziu despre acesta. Aici este suficient să spunem că această astrologie calcă pe urmele Yi-Jing-ului şi ale întregului ezoterism chinez şi tibetan; şi, înaintea lor, pe urmele a ceea ce s-a numit Revelaţia primordială a omenirii. Am analizat deja această chestiune în capitolul „Procesul ciclic”, atunci când am vorbit despre Imaginile şi Arhetipurile primordiale. Toate acestea sunt manifestări ale Creativului cosmic - aşa cum, de altfel, este şi astrologia ocultă, pentru că Cerul însuşi nu e altceva decât una din primele şi cele mai puternice „Imagini primordiale”. Şi poate fi considerat ca o creaţie a Unului Individual, pe care unii îl numesc Marele Arhitect al Universului şi alţii îl venerează ca Dumnezeu.