Dane Rudhyar Astrologia personalităţii



Yüklə 1,77 Mb.
səhifə73/132
tarix04.01.2022
ölçüsü1,77 Mb.
#59657
1   ...   69   70   71   72   73   74   75   76   ...   132

Nodurile lunare


In timp ce nodurile lunare sunt de asemenea produse de intersectarea orbitei lunare cu ecliptica şi, în timp ce, din cauza acestui fapt fundamental, semnificaţia liniei nodurilor şi a celor două noduri urmează principiul general deja statuat, totuşi ele diferă de nodurile planetare. Întâi de toate, ele sunt pur geocentrice şi nu heliocentrice - fiind nodurile unui satelit, ale unei planete-tovarăş a Pământului. Nodurile lunare reprezintă de fapt punctele in care Luna, ca şi corp celest, este văzută de pe Pământ trecând de la o latitudine nordică la una sudică şi viceversa. Cu alte cuvinte, ele sunt puncte critice în relaţia planetei cu satelitul - tot atât de critice, ca să spunem aşa, pe cât sunt punctele echinocţiale pe Pământ care, prin analogie, pot fi numite „nodurile solare” (în relaţie cu ecuatorul celest şi nu cu ecliptica), şi care reprezintă momente clare de schimbare a relaţiei Soare-Pământ.

Alte momente critice în relaţia Lună-Pământ sunt acelea care marchează intrarea şi ieşirea Lunii din spaţiul figurativ limitat de orbita Pământului, momente care corespund aproximativ ultimelor şi primelor pătrare ale Lunii. Dar acestea se referă îndeosebi la problema generală a „aspectelor” dintre corpurile celeste; sau altfel, la „funcţiile de legătură” ce integrează activităţile factorilor astrologiei înăuntru Şi în afara orbitei Pământului - după cum am menţionat în capitolul precedent.

Atunci când studiem nodurile lunare, noi considerăm o relaţie stabilită între planul orbitei lunare şi acela al orbitei Pământului. Ultima este centrată in jurul Soarelui, asemeni tuturor orbitelor planetare. Dar Prima este centrată în jurul Pământului. Astfel, relaţia orbitei lunare cu orbita Pământului, tradusă pe baza relaţiei între centrele acestor două orbite, devine relaţia dintre Pământ şi Soare! Dar acesta este un nou tip de relaţie Pământ-Soare, care se referă la cea mai intimă semnificaţie a posibilităţii de adaptare între ego-ul centrat pe Pământ şi voinţa sa, pe de o parte, şi a Sinelui solar şi a voinţei Sale, pe de altă parte.

Prin urmare, ceea ce se vede prin nodurile lunare este relaţia dintre voinţa „umană” şi voinţa „divină”, dintre eforturile conştiente de integrare a unei personalităţi centrate pe ego şi orientarea super-conştientă sau de impuls stimulator care lucrează spre realizarea Personalităţii „cosmice” totale sau divine. Prima este rezultatul condiţio­nării individului prin ereditate şi mediu; ultima reprezintă adevăratul factor de destin. Prin destin înţelegem planul ordonat prin actualizarea căruia, în mod la fel de perfect, o personalitate poate deveni un fapt de viaţă, aşa cum a fost, în mod potenţial, conţinut în momentul-germene al naşterii individului, în „monadă”.

În Nodul Nord al Lunii vedem destinul la lucru; la Nodul Sud, voinţa umană. Liniile nodurilor ne arată directivele destinului, scopul destinului - şi ce se află în spatele acestui scop, în trecut. Mai mult decât orice altceva, el ne spune „de ce”-ul vieţii individuale. De ce ego-ul particular a fost proiectat în afara oceanului Vieţii universale - de ce ne naştem şi pentru ce. Linia nodurilor este un fel de „linie de clivaj” reprezentând prima polarizare a fiinţei. La un capăt al acestei linii vedem trecutul (Nodul Sud), la celalalt, viitorul; din ce s-a manifestat personalitatea, ce se înţelege prin realizare. Aceste lucruri nu vor fi determinabile în termeni de întâmplări concrete, ci se va formula clar o direcţie generală - în măsura în care linia nodurilor indică spre două case într-o hartă şi, astfel, către două faze clare ale sinelui. Vor fi determinaţi cei doi poli ai destinului: pozitiv şi negativ.

Modul în care individul se va orienta de-a lungul acestei Linii a Destinului va determina, în mare măsură, dacă viaţa lui va fi un succes sau un eşec; sau mai corect, dacă realizările lui pot fi înregistrate ca pozitive sau negative. Prin realizări negative se înţeleg cele aparţinând cu adevărat trecutului sufletesc, care sunt, fie o repetiţie a unor lucruri astfel învăţate încât au devenit aproape automate, fie sfărâmarea cris­talizărilor psiho-mentale. Realizările pozitive, din contra, sunt lucruri însemnând un constructiv pas înainte, naşterea unei noi facultăţi.

Aceasta problemă a orientării de-a lungul liniilor de demarcaţie atinge adevăratele rădăcini ale simbolismului astrologie. Niciodată nu putem înţelege o hartă astrologică fără temeiul acestei relaţii dia­metrale ce leagă casele opuse şi, într-o mai mică măsură, semnele. Cuadratura fundamentală a unei hărţi, liniile verticale şi orizontale formate de orizont şi meridian este cheia tuturor tipurilor mai profunde de interpretări astrologice; pentru că aici avem de-a face cu procesul primordial de segmentare şi multiplicare a celulelor. Fiecare creştere, fiecare manifestare de viaţă are loc de-a lungul anumitor axe; şi în timp ce axele convenţionale ale spaţiului (Nord, Sud, Est, Vest, Zenit, Nadir) formează structura dezvoltării sinelui individual, axele nodale (sau liniile nodurilor) ne oferă forţele direcţionale ale destinului.

Acesta este adevărul, mai presus de toate, al axelor nodurilor lunare; dar, de asemenea, într-un mod mai puţin evident, al tuturor nodurilor planetare. Fiecare planetă reprezintă o calitate particulară a întregului proces de viaţă şi, astfel, a funcţiei psihologice. Axele nodale ale planetei simbolizează principala linie de solicitare în dezvoltarea acelei calităţi. În termeni mai grosieri, lucrurile se vor întâmpla de-a lungul acelei linii - în măsura în care priveşte această calitate. Caracteristicile celor două case afectate de această „linie de stres” vor arăta ce direcţii de viaţă, ce faze ale sinelui individual vor experimenta tensiunea.

Axele constituite de nodurile lunare au legătură directă cu adevă­ratul proces de individuaţie. Vedem aici la lucru forţe care încearcă să integreze „Eu”-l particular şi Şinele mai mare; vedem facultatea de asimilare a noii substanţe de existenţă şi de respingere a valorilor care nu mai sunt de folos pentru că au fost retezate de tot ceea ce a însemnat necesitate vitală pentru şinele individual. Putem merge chiar mai departe, spunând că acolo avem o linie de acţiune metabolică, nu altul decât acel canal tubular care se întinde de la gură la anus. La Nodul Nord, viaţa este absorbită, substanţa experienţei este ingerată şi redusă la materie asimilabilă; la Nodul Sud asimilăm conţinuturile de viaţă în mod automat, fără efort şi eliminăm deşeurile.

În această ilustrare fiziologică Pământul simbolizează diafragma. Deasupra diafragmei este domeniul Nodului Nord, dedesubt, domeniul Nodului Sud. Primul reprezintă noul aliment şi procesul activ de digestie; ultimul, vechea hrană acum digerată şi asimilată, schimbată într-o activitate automat-instinctuală - plus respingerea reziduurilor neasimilabile. Marc Jones numeşte axele nodale lunare „axele ursitei”. Dar fără îndoială că axele digestive, incluzând stomacul, intestinele etc. reprezintă „axele ursitei” corpului nostru.

Aceasta ilustrare nu este totuşi perfectă. Într-un sens mai general, Nodul Nord reprezintă punctul în care o entitate particulară absoarbe sau primeşte substanţa vitală. Este canalul prin care puterea de integrare (care este viaţa) intră în Pământ şi în locuitorii săi; pentru că acolo Luna devine un vas în care această putere este turnată şi din care se revarsă spre toate planetele. Nodul Sud reprezintă, din contra, punctul în care Luna devine distribuitorul automat (şi ejectorul) forţei pământeşti-asimilate, care cândva a fost solară. În Nodul Sud, Soarele Şi Luna sunt absolut neasociate.

Luna se disipa la Nodul Sud şi se focalizează, la Nodul Nord. Astfel are loc integrarea (la polul Nord al axelor) şi dezintegrarea (la polul Sud); sau concentrarea şi distribuţia. Progresul se face la Nodul Nord, prin efort; obişnuinţa se stabileşte la polul Sud, prin automatism bazat pe repetiţie.

Dacă am sta de-a lungul axei nodale, ne-am uita în viitor având în faţă Nordul, şi am accepta trecutul având în faţă Sudul. Nodul Nord are deci de-a face cu munca care trebuie împlinită, cu noua realizare, cu noua facultate ce trebuie dezvoltată; şi dacă dorim să facem eforturi în acea direcţie, vom primi de la ea putere din abundenţă. Nodul Sud reprezintă munca care a fost făcută, realizarea binecunoscută, execuţia de rutină dusă deja prin timp. Astfel are loc opoziţia dintre, pe de o parte, integrarea de sine, individuaţia, efortul, linia celei mai mari legături prin efort şi, pe de altă parte, ruinarea de sine, automatismul, inerţia, linia de ultimă rezistenţă.

Nodul Sud reprezintă întotdeauna, în orice hartă, un minunat indice al liniei de ultimă rezistenţă, în special prin poziţia sa de casă. Pentru că, ce înţelegem oare prin linia de ultimă rezistenţă, dacă nu ideea de execuţie uşoară? În schimb, uşorul depinde de repetarea unor execuţii similare, şi este construit ca obişnuinţă sau ca instinct. Ce este uşor de făcut este ceea ce noi, ca suflete individuale reîncarnate, sau ca punct de încheiere al unui lung lanţ de transmisie ereditară - am făcut înainte. El reprezintă astfel o realizare trecută. El indică faptul că în trecut a fost construit un mijloc adecvat şi eficient, că la naştere a fost moştenită o facultate sau o tendinţă, pentru realizarea căreia nu a trebuit să luptăm în mod conştient.

Trebuie să fie clar că un asemenea dar sau instinct moştenit nu este rău şi, de aceea, Nodul Sud într-o hartă nu are în sine însuşi o semnificaţie rea sau distructivă. Dacă a fost numit punctul de „ruinării de sine”, este doar pentru că noi urmăm prea des linia de ultimă rezistenţă, care reprezintă păstrarea lucrului deja binecunoscut nouă, în execuţia căruia putem excela. Făcând aşa, refuzăm să progresăm, să ne mişcăm spre noi realizări. Devenim sclavii marelui nostru dar natural. În loc să folosim aceasta abilitate naturală pentru un nou tip de dezvoltare, ea „fuge de noi” - şi ne conduce la propria noastră ruină. Dacă suntem controlaţi de abilităţile noastre înnăscute, în loc să le controlăm noi pe ele, ratăm principalul scop al vieţii.

Dacă Nodul Nord reprezintă un punct de receptare a puterii spirituale, Nodul Sud nu e în nici un caz un simbol al neputinţei. Este, totuşi, un simbol de inadaptare la noile condiţii. El semnifică o facul­tate nativă, dar de regulă găsim că viaţa ne interzice într-o anumită măsură folosirea acestei facultăţi. Ea aparţine trecutului într-un fel şi numai dacă nu o vom subordona noului scop şi nu o vom controla îndeaproape, ea va pune în primejdie dezvoltarea unei noi facultăţi vitale reprezentând următorul nostru pas.

Pe de altă parte, atunci când considerăm tipul de facultate carac­terizat de poziţia Nodului Nord, găsim că viaţa ne forţează, în multe feluri şi în mod constant, să o dezvoltăm. Viaţa reclamă acea putere - şi doreşte să ne copleşească cu ea dacă ne străduim în acea direcţie; dacă deschidem un canal. Fiecare efort făcut în acea direcţie va fi răsplătit - numai dacă nu ne agăţăm cu încăpăţânare de atitudinea reprezentată de Nodul Sud. Putem să o facem în mod inconştient. În acest caz, un complex psihologic este pe cale a se dezvolta. Prezentul va fi fără speranţă, sfâşiat între trecut şi viitor. Atunci rezultatul va fi neputinţa. Şi vom experimenta tragedia „soartei”. Trecutul va trebui să moară, înainte ca viitorul să poată trăi. Şi ne vom găsi lipsiţi de darul nostru nativ de unele lovituri ale destinului, pentru că am devenit identificaţi cu el, pierduţi în el, „ruinaţi” de el. Aceasta înseamnă cu adevărat „ruinarea noastră de sine”35.

Unul dintre cele mai simple exemple pe care le-am putea da este acela al nodurilor din casele a patra şi a zecea. Avem aici o opoziţie între casă şi profesie, între viaţa privată şi cea publică. Dacă Nodul Nord este în casa a zecea, viaţa publică şi profesia vor fi canalul către integrarea de sine. Nodul Sud în casa a patra va indica faptul că nativul are un impuls înnăscut pentru construcţia unei case şi aceasta îi poate cauza retragerea din viaţa publică. Dacă se retrage prea mult, viaţa sa de cămin va deveni distructivă. Se va dezintegra în mâinile sale chiar dacă el va fugi înapoi spre ea cu dor şi plin de speranţă. Dacă, din contra, el lucrează atent la idealul său profesional, poate fi capabil să facă din casa sa (în cel mai larg sens al termenului) şi din propria sa personalitate, adevărata temelie pentru viaţa sa publică.

Există, totuşi, şi o altă interpretare posibilă, conform căreia activi­tatea publică şi eforturile profesionale sunt văzute ca generatoare de energie, care apoi este eliberată în sfera casei sau a sufletului (casa a patra) Nodului Sud. Această a doua interpretare este mai pozitivă sau mai spirituală. Ea explică, de exemplu, de ce un geniu ca Richard Wagner avea Nodul Sud în casa a zecea. El a eliberat în mod public, prin creaţia sa, energia generată prin sentimentele şi căminul său, sau prin viaţa interioară (casa a patra).

Funcţionarea nodurilor nu este întotdeauna uşor de detectat doar prin simplul fapt de a fi familiarizat cu nativul. Cei mai mulţi dintre noi ascundem cu grijă faptul că urmăm linia ultimei rezistenţe. Ascundem aceasta cel mai mult faţă de noi înşine. Şi aparenta uşurinţă cu care putem executa anumite tipuri de acţiuni ne conduce la convingerea că ar trebui să continuăm să le executăm. În unele cazuri, ar trebui; dar atunci semnificaţia pe care le-o atribuim ar trebui să fie diferită. Aici, ca în fiecare caz în care se lucrează cu aprecierea spirituală a com­portamentului, ceea ce contează nu este actul în sine, ci motivul sau voinţa din spatele sau din interiorul actului.

Un studiu al nodurilor lunare ne ajută mult să ne probăm motivaţiile, ca şi ale altora, deoarece, confruntaţi fiind cu mai multe situaţii, noi putem supune acţiunile şi reacţiile noastre testului-acid al Polarităţii nodale. Am urmat oare în această situaţie linia ultimei rezistenţe, sau linia celei mai mari integrări? Nodurile ne vor spune când avem cele mai mari şanse de a ne „auto-păcăli”. Mai mult, putem fi capabili ca în hărţile orare să găsim cu exactitate care este motivaţia noastră adevărată într-un caz particular. Dar citirea de hărţi orare într-un asemenea mod psihologic este într-adevăr a artă rară, pe care foarte puţini vor fi vreodată capabili să o stăpânească.


Yüklə 1,77 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   69   70   71   72   73   74   75   76   ...   132




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin