Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

Stellium Aceasta este o conjuncţie multiplă; o accentuare complexă care implică mai mult de două planete poziţionate într-o zonă mică. Există un stellium de casă, când o masă de planete (cel puţin patru sau cinci) se află într-o singură casă; un stellium de semn, sau de jumătate de semn. Aici, ca la o conjuncţie simplă, depinde mult de ceea ce reprezintă planetele şi cât de distanţate sunt una de cealaltă. Rezultatul înseamnă deseori confuzie şi implicare personală în calităţile reprezentate de casă sau semn. Accentele planetare se estompează unul pe celălalt. Ce se indică este mai degrabă calitatea reprezentată de casă sau semn, decât activitatea simbolizată de cele câteva planete.

Coadă de evantai. Acest tip exagerat de opoziţie apare când un singleton se opune unui stellium; adică atunci când o planetă, aflată singură într-o emisferă, se opune tuturor celorlalte planete din emisfera opusă. Conform lui M. Jones, „singleton-ul îşi are partea de contribuţie la aruncarea accentului înapoi, în emisfera care conţine celelalte planete. Accentul stellium-ului devine o greutate psihologică sau interioară a manifestării. El indică un suflet cu o problemă mai mult decât fizică”. Semnificaţia semnului accentuat (mai degrabă decât casa) devine factorul important. Secolul XX s-a deschis cu cel mai caracte­ristic stellium, opunându-l pe Neptun tuturor celorlalte planete (pană atunci cunoscute). Pentru a adăuga semnificaţie acestei configuraţii, el s-a echilibrat exact pe axa nodală a Lunii. Plasând pe Pluto pe hartă, se diminuează poziţia de singleton, pentru că această planetă se află aproape de Neptun. Chiar dacă atât Neptun cât şi Pluto se referă la factori universali, iar configuraţia e cu totul remarcabilă, este totuşi profitabil să fie considerată un evantai - cu un mâner bifurcat!

Mare Trigon - în acesta şi în următoarele aspecte multiple ne con­fruntăm cu manifestarea perfectă a aspectelor singulare. Am văzut că un trigon a fost produs prin înscrierea unui triunghi echilateral în circumferinţă; o cuadratură, prin înscrierea unui pătrat etc. Conside­răm acum configuraţiile în care o planetă (sau câteva planete) sunt găsite poziţionate la fiecare din unghiurile poligonului înscris.

Astfel, un Mare Trigon este o figură în care trei planete sunt reci­proc asociate prin unghiuri de 120°. Unii astrologi au considerat o asemenea configuraţie foarte favorabilă, alţii nefavorabilă. Că ar trebui considerată nefavorabilă când trigonul este luat întotdeauna drept cel mai armonios aspect, nu pare foarte logic. Totuşi există ceva adevăr în aserţiune, când ne confruntăm cu o formaţie exact triunghiulară; pentru că atunci când unele dintre activităţile cele mai importante ale personalităţii sunt strâns asociate din punct de vedere simbolic, ele sunt aşa de echilibrate sau „formate”, încât există un foarte mic imbold pentru manifestare şi creaţie exterioară. Marele Trigon reprezintă astfel, în special când este o formaţie foarte exactă, un simbol al inerţiei spirituale relative. Dacă totuşi una din planete (sau grupuri de planete) care intră în această configuraţie formează un aspect de cuadratură cu cealaltă planetă, atunci această cuadratură acţionează ca un „canal de transmitere” pentru energiile zăvorâte în Marele Trigon.

De obicei, Marele Trigon produce o accentuare pe una din cele patru calităţi zodiacale (foc, aer, apă, pământ), întrucât în mod normal el leagă cele trei semne care se referă la aceeaşi calitate. Totuşi, aceasta nu se întâmplă dacă planetele sunt poziţionate lângă cuspide. De aceea se poate spune că Marele Trigon nu are semnificaţie particulară din această cauză. Dacă leagă, să zicem, trei semne de foc, atunci implicaţia este că această calitate „de foc” (mişcarea spre manifestare obiectivă sau „emanaţie”) este profund formată în interiorul fiinţei nativului.

Crucea Mare sau Cosmică). Această configuraţie este stabilită de patru planete (sau grupuri de planete) aflate în relaţie reciprocă de 90 de grade. Ea trebuie considerată drept cea care stabileşte „cubul perfect”, sau „piatra perfectă” a cunoaşterii masonice. Ea simbolizează întruchiparea totală a ideii, scopului sau sinelui - cu alte cuvinte, realizare în existenţa obiectivă şi concretă. În sens negativ, ce se are în vedere este cristalizarea şi înrobirea spirituală în materie.

Cel mai obişnuit mod în care este găsită o cuadratură multipla reprezintă totuşi o configuraţie în formă de T. Figura cuadraturii nu este completă. În locul celor patru braţe ale crucii avem un Tau egiptean sau, prin implicaţie, o cruce - care este, bineînţeles, hieroglife unui om cu braţele întinse orizontal. Într-o hartă natală cu o asemenea configuraţie, există o casă goală (sau semn) unde ar trebui să fie capul omului. Ceea ce este indicat aici este maxima eliberare de spirit sau scop înspre existenţa materială. Aceasta este o configuraţie foarte dinamică. Cele trei braţe ale crucii aruncă un puternic accent pe casa goală, care deseori este, ca să spunem aşa, ocupată de un vârtej. În faza de sine individual şi destin reprezentată de casa goală, nativul este de obicei neajutorat, chinuit de conflicte aprinse. Doar ego-ul foarte puternic şi conştient este capabil să stăpânească o asemenea eliberare disonantă de putere. Şi dacă o face, atunci această uriaşă cantitate de energie îi aparţine.

Perfecţiunea unor formaţiuni poligonale mai complexe, asemenea quintilului şi sextilului, este un fenomen rar. Dar, uneori, trei planete sunt într-un aspect reciproc de quintil - sau, mai degrabă, trei dintre ele constituie două quintile, iar cele două din exterior sunt asociate aspectului de tri-quintil (216°) - o legătură foarte creativă între cele trei tipuri de activităţi simbolizate de planete, cu sugestia că ceea ce a fost creat este o facultate spirituală, care, foarte probabil, poate să nu fie evidentă în viaţa exterioară.

O formaţiune hexagonală completă (Mare sextil) este chiar mai rară; dar deseori trei planete sunt într-un sextil corelat - cel mai exterior constituind un trigon împărţit în mod egal de cel din mijloc. Aceasta este ceea ce se observă în mod evident în harta lui Mussolini, cu accentul adăugat de faptul că toate planetele sunt poziţionate în interi­orul trigonului lui Uranus şi Neptun (despărţit în două de conjuncţia Venus-Jupiter). Această configuraţie particulară tinde să arate că întreaga personalitate este, de fapt, o „formaţiune a inconştientului rasei” guvernată de conştient. Conjuncţia Jupiter-Venus din centrul configuraţiei indică punctul de manifestare al puterii formatoare a inconştientului colectiv în termenii conştiinţei. Fiind în casa a noua, această putere nu este doar formatoare ci şi expansivă. Conjuncţia Venus-Jupiter se arată a fi o ordine idealistă. Fiind în Rac, voinţa ideală se proiectează cu clare contururi de imagine. Jupiter este situat într-un grad (19° Rac) care simbolizează „adaptarea interioară a valorilor de către procesele inconştiente ale naturii, luând din trecut ce este cel mai bun pentru inspiraţia noului” (M. Jones).

O configuraţie complet hexagonală a apărut în 15 iulie 1935, cu Uranus în Taur; Mercur, Soarele şi Pluto în Rac; Venus şi Neptun in Fecioară; Jupiter în Scorpion; Luna în Capricorn; şi Saturn în Peşti - legând toate semnele „feminine” ale zodiacului. Aceasta a fost o confi­guraţie înalt-productivă pentru muncă şi în special pentru planificare detaliată, în termeni de activitate practică susţinută. Copiii născuţi într-un astfel de moment ar trebui să se dovedească organizatori plini de abilităţi - în special pentru că cuadratura Soarelui şi a lui Marte eliberau în acelaşi timp putere, care altfel ar fi rămas în condiţia statică de plăcere şi îngăduinţă de sine estetică.

O configuraţie de acelaşi tip este cea în care patru planete consti­tuie alternativ sextile şi trigoane. Este format un dreptunghi ale cărui proporţii geometrice sugerează o semnificaţie mistică. În harta soţiei unuia dintre cei mai mari pictori în viaţă, Uranus în 8° Fecioară, Luna în 6° Scorpion, Jupiter în 4° Peşti, Neptun în 12° Taur constituie o asemenea configuraţie. Uranus este în sextil cu Luna şi în trigon cu Neptun, care e în sextil cu Jupiter şi în trigon cu Luna. Aceasta este o combinaţie interesantă de trigoane, sextile - şi, bineînţeles, două opoziţii. Un bun simbol de „misticism practic”. Această persoană a re­prezentat o forţă remarcabilă în susţinerea soţului său, atât în interior cât şi în exterior, combinând conştiinţa spirituală, productivitatea exterioară şi planificarea practică.

În toate astfel de tipare planetare clare am putea întotdeauna bănui probleme definite în sfera personalităţii. Fiecare din aceste probleme reprezintă manifestarea complexelor psihologice care tind să facă personalitatea „diferită” şi deseori neadaptată din punct de vedere social sau, altfel, personalitatea să poarte povara responsabilităţii supra-personale (planetare), care solicită o strictă concentrare şi par­ticularizare a punctului de vedere. Harta lui Mussolini este tipică în acest ultim caz. Este o hartă supra-concentrată. Omul trăieşte numai pentru a servi scopului rasial şi va muri în acel scop.

Pe de altă parte, o hartă fără nici o concentrare remarcabilă poate însemna, fie o personalitate împrăştiată, fie o fiinţă al cărei destin este să lege, să armonizeze şi să fie un simbol al totalităţii fiinţei. Aceasta este bineînţeles semnul unui individ adevărat, unul care aproximează imaginea Individului perfect - Dumnezeu sau Fiinţa totală accentuată în mod egal. Un Mussolini nu este un individ, ci un scop rasial făcut personalitate. El reprezintă cea mai particularizată fiinţă: omul muncii colective. Acest fapt este făcut clar de fiecare factor posibil din harta sa, chiar şi de cel al poziţiei Nodului Sud (punctul de karma) din casa a şasea (a serviciului, muncii şi discipolatului către un ideal sau personalitate) şi pe un grad de „reală capitalizare a tradiţiei şi valorii temeinice”. (Femeia din Samaria vine să scoată apă de la fântâna lui Iacob).