Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

Direcţiile primare

Aceste direcţii au fost prezentate de manualele astrologice în aşa de multe feluri - ele implicând, aşa cum sunt predate de obicei, o mulţime de calcule matematice - încât cercetătorul astrologiei se poate încurca în calculul acestora. Scopul acestei cărţi nu permite o prezentare detaliată sau precisă a acestor direcţii primare. Dar câteva puncte pot fi clarificate pentru a indica cum se potrivesc ele în mai marea schemă a interpretării astrologice.

Direcţiile primare, vorbind în general, se referă la factorul sinelui individual, pentru că ele sunt calculate de-a lungul ciclului de rotaţie axială a Pământului. Ele se referă la procesul de împlinire al acestui factor individual. În acest proces, un grad de mişcare este din nou echivalat cu un an de viaţă, dar factorul care se mişcă nu mai este Soarele, indicele revoluţiei orbitale a Pământului (cum era în cazul progresiilor secundare), ci meridianul (sau punctul din mijlocul-cerului din hartă). Meridianul se mişcă cu pasul de un grad la o perioadă de patru minute, încheind un circuit în douăzeci şi patru de ore siderale.

Astfel, această perioadă de patru minute se presupune a corespunde unui an de viaţă.

În timpul unei astfel de perioade, evident, mişcarea planetelor pe orbitele lor este practic nulă. Astfel, în unele sisteme ele sunt conside­rate a fi absolut fixe, în măsura în care priveşte poziţiile lor zodiacale. Mişcarea lor este produsă de rotaţia Pământului care, ca să zicem aşa, ridică întregul tipar planetar şi îl răsuceşte după cum s-ar răsuci cadranul radioului. Putem spune că la fiecare patru minute se dă o uşoară mişcare de un grad întregului tipar. Ca rezultat, întregul tipar ocupă noi poziţii în termeni de grade zodiacale. Aceste noi poziţii sunt asociate poziţiilor originale şi aspectelor calculate între poziţiile originale (radicale) şi cele noi (direcţionate). Astfel Saturn, prin poziţia direcţionată, poate deveni cuadratura Soarelui prin poziţia radicală, după zece mici întoarceri de un grad ale cadranului. Şi aceasta ar însemna că la zece ani după naştere, factorul individual din personali­tatea nativului va experimenta o criză de împlinire exprimată In termenii cuadraturii lui Saturn cu Soarele.

Dacă acesta ar fi efectiv întregul mecanism de direcţii primare, el ar fi identic în operare (dacă nu în principiu) cu tehnica analizei temporale a hărţii natale. Dar problemele sunt mult mai complexe. Mai întâi, deoarece direcţiile sunt formate efectiv de-a lungul cercului rotaţiei axiale a Pământului, care reprezintă ecuatorul poziţiile planetelor apa­rent mişcătoare trebuie să fie calculate în raport cu cercul ecuatorial şi nu cu ecliptica (calea mişcării aparente a Soarelui). Aceasta înseamnă că poziţiile planetelor trebuie exprimate în funcţie de ascensiunea perpendiculară (distanţa de la echinocţiul vernal pe ecuator) şi de longitudine (distanţa de la echinocţiul vernal la ecliptică).

De aceea poziţiile radicale ale planetelor trebuie să fie recalculate - prin folosirea de tabele speciale, luând de asemenea în considerare latitudinea planetelor - şi ele vor fi găsite pe noi grade ale zodiacului. Noile poziţii, prin mişcare direcţionată, vor fi de asemenea exprimate în termeni de ascensiune perpendiculară. Astfel aspectele vor fi calculate între două poziţii ascensional-perpendiculare, radicale şi direcţionate. Un asemenea tip de calcul oferă cel mai simplu tip de direcţii primare. Din punct de vedere simbolic, ele reprezintă creaţia mişcării regu­late a meridianului, purtând astfel, ca să spunem aşa, semnificaţia mijlocului-cerului. Ele lucrează cu dezvoltarea factorului individual într-un mod spiritual sau arhetipal, în relaţie cu gândirea şi cu fluxul de putere al fiinţei.

Dar există tipuri de direcţii mult mai complexe, care iau în consi­derare mişcările efective ale planetelor, declinaţia lor şi, mai presus de toate, factorul de latitudine al locului de naştere. Latitudinea reprezintă Un factor asociat orizontului şi ascendentului - pentru că latitudinea locului naşterii trebuie să fie cunoscută pentru a determina gradul ascendentului. Avem astfel un tip de direcţii primare care poartă, în mod simbolic, semnificaţia ascendentului. Ele lucrează, cu dezvoltare factorului individual într-un mod personal şi foarte particular. Ele reve­lează unicitatea destinului individual, realizarea interioară a propriei esenţe a individului.

Într-un asemenea sistem de direcţii „mundane” trebuie luată întot­deauna în considerare schimbarea reşedinţei; pentru că aici se vede cea mai particulară legătură a individului cu factorii planetari: relaţia strânsă a omului cu Pământul, fie într-un sens obişnuit şi general, fie în termeni de contact spiritual cu marile forţe ale Naturii planetei.