Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

Kundalini Yoga este un sistem de integrare a colectivului şi a individualului la nivel psihologic. Cel puţin aşa a fost în toate timpurile arhaice, ca parte a sistemului tantric, în perioada când omenirea funcţiona cu dificultate la nivel psiho-mental. De aceea, integrarea ar putea să nu fie un proces cu adevărat psihologic, şi încă şi mai puţin, unul mental. Energiile colectivului (încuiate în chakras-uri sau centrele marelui sistem simpatic) erau asimilate progresiv prin intermediul exerciţiilor speciale de respiraţie şi al posturilor, de către centru] voinţei individuale din om (probabil în centrul capului sau între sprâncene). Toate energiile şi instinctele generice ale corpurilor erau trase spre cap şi supuse voinţei individuale a ego-ului (sau, chiar mai mult, a monadei). Acesta era numit „procesul de întoarcere spre înăuntru”; energiile monadice diferenţiate erau reunificate, ca să spunem aşa, de un act de voinţă.

Tipul mai recent de Kundalini Yoga, de la 600 î.Ch. sau mai târziu, accentuează integrarea psihologică a elementelor colective de către ego-ul individual. Dar depinde încă mult de factorii psihologici. Totuşi, în India, aceasta încă este pătrunsă de atitudinea devoţională care conservă, prin voinţă spirituală şi concentrare asupra unităţii absolute, imaginea memoriei vii a Dumnezeului-începutului. Dar se pare că se dezvoltă o nouă tehnică de integrare (sau este pe punctul de a se dezvolta în Occident, în pregătirea „erei noi”) care va pune aproape complet accentul procesului la un alt nivel, cel psiho-mental. Într-o serie de conferinţe ţinute de Jung despre Kundalini Yoga, a fost făcută, in mod evident, o încercare de a interpreta sistemul, în mod strict, ca o tehnică de individuaţie psihologică sau ca un sistem simbolic. În Doctrina secretă a lui H. P. Blavatsky şi mai ales în cărţile de meditaţie şi în Tratatele despre Focul Cosmic şi Magia Albă ale lui Alice Bailey, este dată o nepreţuită informaţie despre noile locaţii ale chakras-urilor (legate acum de coloana vertebrală, datorită noului accent individual şi psiho-mental) şi, de asemenea, despre noile metode de dezvoltare a ceea ce se numeşte psihologia „ocultă”.

Indiferent dacă vorbim despre cea mai veche formă de tantra fiziologică, despre tipul mai psihologic de Kundalini Yoga, despre procesul de individuaţie din psihologia lui Jung sau despre noi forme de meditaţie folosite de diferite „şcoli ezoterice” - în fiecare caz avem de-a face cu interpretări şi tehnici de integrare, care înseamnă, de obicei, acelaşi lucru la niveluri diferite: asimilarea elementelor colective de către individ în vederea edificării Sinelui perfect sau a corpului-Suflet, „Templul lui Solomon”, „Corpul-Christic” sau „Corpul de Diamant”. Astfel, rezolvarea relaţiei fundamentale între individual şi colectiv este, întotdeauna, procesul de individuaţie.

Acest proces constă în schimbarea graduală a centrului de gravi­taţie a „personalităţii” umane. Kundalini este ridicată de la cel mai jos Plex sacral {Muladhara chakra) spre centrul dintre sprâncene (Ajna chakra), locul ego-ului conştient. Fiecare chakra reprezintă un stadiu al Procesului. Prin intermediul inimii, sunt integrate plexul solar (şi plexurile de mai jos pe care le sintetizează) şi centrul conştient din cap. Aceasta reprezintă „căsătoria mistică”, nu atât între „bărbat” şi „femeie” în interiorul fiecărei persoane, cât mai degrabă între „individual” (ego) şi „colectiv” (şinele generic din plexul solar).

În Secretul Florii de Aur, unirea este între „esenţă” (individual) şi „viaţă” (colectiv). Esenţa fără viaţă este pură abstracţie sau „Eu”-l lipsit de calităţi. Viaţa fără esenţă este simplu instinct sau comportament generic perfect adaptat. De aceea esenţa trebuie să asimileze viaţa. Golul trebuie umplut de Apele Vieţii. Aceasta este sinteza. Individul adevărat nu se împotriveşte colectivului ca un eu conştient care se opune cu voinţa sa energiilor generice. Individul adevărat este înflorirea şi rodirea colectivului, care se găseşte împlinit în şi prin el. El este colectivitatea devenită conştientă şi semnificativă. El este picătura care a fost asimilată de totalitatea vieţii oceanului, devenind astfel un exemplar perfect al „apei de mare personificate”.

Aceasta este „totalitatea operativă”, care operează ca, şi printr-un, întreg particular. Un om individual care acţionează ca agent al Omului-întreg acţionează, totuşi, în concordanţă cu propriul său destin particular, ca individ. Calea totalităţii operative este Tao. Este calea relaţiei; „calea de mijloc” care integrează, individualul şi colectivul, gândirea şi sentimentul, estetica şi etica. Este calea Kundalini - care este o „serpentină” pentru că este ciclică. Este via dolorosa a misticis­mului creştin, fiecare staţie a sa fiind unul din chakras-uhle spinale; este „Muntele Căpăţanii” - Golgota. În chakras-urile mai joase domină colectivul (ca şi în sex); în cele mai înalte domină individualul, până când este atinsă Crucea, la baza craniului (unde, de fapt, se încru­cişează nervii). Apoi Isus este crucificat între doi tâlhari, în centrul capului. Dar după cea de-a treia zi (sau ventricul), El se înalţă şi este văzut în „Corpul înălţat”, în gloria care este Lotusul cu o mie de petale, deasupra coroanei capului - Sahasrara chakra, „aura” sfinţilor occiden­tali şi a buddha-şilor orientali, strălucirea Totalităţii lucrătoare.