Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

1. ASTROLOGIA INDIVIDULUI

Aceasta include, în special, astrologia fiinţei umane individuale (astro­logia natală) şi astrologia situaţiei individuale (astrologia orară). Într-un fel, acesta este cel mai cuprinzător tip, cel puţin în mod potenţial. Ca „astrologie orară”, poate fi aplicată oricărui tip de situaţie iar ca „astrologie natală” se poate referi la „naşterea” oricărei entităţi atomice, umane sau cosmice. Dar ceea ce înţelegem prin „astrologia individului” este mai ales un tip de abordare ce accentuează caracteristicile indivi­dului şi o interpretare individuală a acestuia. Ea va sublinia valori care sunt asociate mişcării axiale a Pământului.

„Astrologia orară” este un tip de practică astrologică în care astrologul judecă elementele unei situaţii particulare şi dezvoltarea lor probabilă în viitorul apropiat şi, astfel, este capabil să-şi sfătuiască clientul cu privire la cea mai bună soluţie a oricărei probleme implicate în situaţia dată. Înseamnă proiectarea unei hărţi pentru perioada situaţiei aduse în atenţia astrologului. În primul rând, harta este interpretată din punct de vedere al „caselor” (produse de rotaţia axială a Pământului), al guvernării planetare şi, mai ales, în conformitate cu o tehnică individuală.

Factorul interpretării individuale este esenţial. Valabilitatea astro­logiei orare depinde în întregime de „ecuaţia personală” a astrologului. Ea reprezintă cel mai strict tip individual de astrologie - chiar dacă se supune unor reguli rigide de interpretare.

„Astrologia natală”, în cel mai strict sens al termenului, se referă la momentele naşterii individuale. Ea solicită drept premiză obligatorie precizia absolută în cunoaşterea momentului „primei respiraţii” - momentul in care fiinţa umană atinge condiţia de individ sau, cel puţin, de existenţă independentă. O astfel de precizie absolută este necesară pentru a stabili, dincolo de orice îndoială, cadrul caselor - cadrul exact al personalităţii individuale şi al destinului unic al nativului. Este adevărat, bineînţeles, că sunt folosiţi factorii colectivi derivaţi din poziţia Soarelui, planetelor, semnelor zodiacale etc.; dar până şi aceştia sunt asociaţi în mod specific dezvoltării unei situaţii individuale: viaţa nativului. Pe lângă aceasta, astrologia natală presupune o largă cunoaştere a mediului colectiv şi a naturii individului studiat (exact după cum astrologia orară presupune o „întrebare” care stabileşte situaţia generală considerată). Fără o astfel de cunoaştere, astrologul nu poate in nici un fel să spună dacă harta natală se referă ia un om sau la un animal, la o creatură abjectă sau la un aristocrat cultivat. De aceea, fără o cunoaştere generală a speciei, rasei sau clasei nativului, astrologia natală poate fi doar foarte vagă şi nu îşi îndeplineşte funcţia, care este eliberarea şi să creşterea semnificaţiei unui destin individual şi a unei personalităţi unice - sporindu-i astfel individualitatea şi unicitatea.

De aceea, o astrologie natală adevărată se bazează esenţial pe înţelegere psihologică. Ea are de-a face cu interpretarea subiectivă a faptelor obiective. Ea este un sistem de interpretare creativă a vieţii şi un simbolism creator aplicat unei personalităţi individuale. Teoretic, ea subliniază factorii derivaţi din rotaţia Pământului în jurul axei polare, exact după cum ea studiază o fiinţă umană ca un complex de atribute şi de tendinţe centrate mai mult sau mai puţin în jurul axei individuale - „Eu sunt”-ul sau ego-ul, sistemul coloanei vertebrale şi cerebro-spinal al acelei fiinţe omeneşti. Ea este tipul de astrologie pe care îl vom studia în mod special în restul cărţii.