Diferenţierea energetică. Împărţirea în patru a zodiacului pe care l-am studiat până acum ne oferă patru tipuri fundamentale de substanţă cosmică: foc-aer, apă-pământ. Aceasta este cea mai mare diferenţiere zodiacală, deoarece zodiacul ca întreg simbolizează, după cum deja s-a menţionat, construirea unui microcosmos. Substanţa reprezintă cel mai important lucru în orice construcţie. Dar şi „energia” şi „forma* sunt la fel de importante. De aceea, vom vedea că zodiacul este, în modul cel mai logic, susceptibil altor două tipuri de diferenţiere, care se referă la energie şi, respectiv, formă.
Energia nu este foarte diferită de substanţă, este substanţa activată şi eliberată, după cum ne-a arătat fizica modernă în modul cel mai clar. Putem astfel să ne aşteptăm ca principiul de „diferenţiere energetică” să fie similar aceluia de „diferenţiere substanţială*. Ambele sunt bazate pe principiul dualismului polar acţiune-reacţiune. Zodiacul-energie va fi astfel împărţit în opt, în timp ce zodiacul-substanţă este împărţit în patru.
Conform lui T. O. McGrath:
„Este cunoscut faptul că toate corpurile, cum ar fi Soarele şi sateliţii săi, sunt corpuri încărcate şi înconjurate de un câmp magnetic, şi că în orice corp magnetic care are doi poli (Soarele şi sateliţii lui sunt astfel de corpuri) circulă curenţii magnetici de la Polul Nord la Polul Sud, devenind neutri la fiecare 90° şi ating maximum de intensitate la fiecare 45°”. (Măsurarea timpului şi Soarele, p.12)
Dacă aşa stau lucrurile, este evident că punctele de maximă eliberare de energie trebuie să se găsească la jumătatea drumului dintre echinocţii şi solstiţii. Aceste puncte se află astfel pe următoarele grade zodiacale ale ciclului: 45-135-225-315; sau, in terminologia zodiacală obişnuită: 15° Taur; 15° Leu; 15° Scorpion; 15° Vărsător. Aceste 200 puncte nu sunt necunoscute ocultiştilor. Ele corespund cu ceea ce a fost numit „Cele patru porţi ale coborârii avatarice”, deoarece un „avatar”, în terminologia antică, înseamnă de fapt o eliberare de energie cosmică, semnificaţia expresiei fiind evidentă. Aceste Patru Porţi sunt simbolizate de cele patru creaturi simbolice: Taurul - Leul - Vulturul - îngerul. Fiecare din ele descrie un tip particular de eliberare dinamică, un tip particular de Rază de Putere şi de „iniţiere* eliberatoare de putere.
Taurul şi Leul reprezintă puterea de individuaţie, puterea înrădăcinată în planetă, adică impersonalitatea concretă. Pe de altă parte, Vulturul şi îngerul simbolizează puterea de colectivare, puterea care extinde individualul la colectiv şi universal. Am putea adăuga că Taurul reprezintă puterea de formare a fiinţei individuale, în timp ce Leul reprezintă puterea care emană din fiinţa individuală. Vulturul reprezintă puterea de formare a fiinţei universale, în timp ce îngerul reprezintă puterea care emană din fiinţa universală.
În ciclul anual, cele patru puncte „avatarice” apar aproximativ pe 6 mai, 8 august, 8 noiembrie, 5 februarie. La aceste momente, energiile sau realizările care au fost strânse la echinocţii şi solstiţii sunt eliberate şi formulate efectiv. Pentru un numerolog este interesant de aflat că cifrele din numărul fiecăruia din aceste opt puncte ale ciclului, înseamnă cifra 9: (45, 90, 135 etc.). Baha'u'llah, marele profet persan, era născut pe 12 noiembrie, foarte aproape de punctul Vulturului - un timp foarte potrivit pentru cineva care predică învăţătura unei „religii Universale”. El a luat numărul 9 ca simbol al mesajului său.
Diferenţierea de formă. Energia operează într-un ritm polar acţiune-reacţiune; astfel, orice tip de diferenţiere energetică este bazat, în mod teoretic, pe diviziuni şi subdiviziuni egale: 2-4-8. În simbolismul antic, 8 reprezintă numărul Soarelui; 888, numărul lui Christos. Numărul 9 îl reprezintă pe cel care exercită puterea octuplă. Dar ce înseamnă exercitarea puterii, dacă nu există o formă de putere - un motor - în care să se păstreze şi din care să se elibereze puterea voinţei? Nu putem să discutăm complet semnificaţia termenului „formă de putere” (acesta a fost discutat în cartea noastră, Arta ca eliberare de putere - 1929). Este suficient să spunem că nu poate exista eliberare controlată şi ritmică de putere dacă nu există un fel de „motor* prin care să se efectueze această eliberare. Toate motoarele sunt „forme de putere”, adică forme care controlează generarea, concentrarea şi distribuirea de putere.
Întotdeauna sunt trei operaţii: generare, concentrare şi distribuire. De aceea numărul fundamental al tuturor formelor de putere este trei (şi, probabil, al tuturor tipurilor de inginerie). Inginerul foloseşte efortul şi forţa. Acestea sunt două lucruri, însă termenul „foloseşte” implică un al treilea principiu. Acţiune şi reacţiune: aceasta este pură energie-ritm. Dar este necesar un al treilea termen: interacţiune, dacă energia trebuie să construiască un corp organic. Un corp nu înseamnă o conductă prin care fluxurile de energie îşi au fluxul şi refluxul. El asimilează substanţa. El menţine energia. El transformă puterea. El foloseşte fluxul şi refluxul pentru a-şi spori nivelul sau potenţialul energetic. Şi aceasta este „existenţă organică” - care implică întotdeauna trei facultăţi fundamentale: auto-menţinerea, auto-reproducerea şi auto-realizarea. Am putea enumera la infinit trinităţi de principii din toate domeniile fiinţării şi devenirii. Dar aici, cu zodiacul şi cu toate elementele „ecuatoriale”, avem în principal de-a face cu puterea care construieşte şi regenerează organisme sau corpuri. Şi cea mai satisfăcătoare formulare a trinităţii elementelor care intră în această operaţie de construcţie este una deja menţionată: generare, concentrare şi distribuţie.
Am văzut că în cele patru puncte fundamentale ale ciclului anual există o generare de putere. Rezultatele acestei generări sunt patru tipuri fundamentale de „substanţe”: foc-aer, apă-pământ. Prin aceste patru „substanţe” sau elemente cosmice va opera puterea, în concordanţă cu ritmul triplu mai sus menţionat. Aceasta ne va da următoarea schemă de operare:
La echinocţiul de primăvară:
|
Puterea-Foc este generată
|
|
Dostları ilə paylaş: |