Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

Teoria generală a „părţilor” astrologice

„Ascendenţii” planetelor se determină prin calcularea „arcelor” (sau diferenţelor de longitudine) dintre Soare şi planete şi prin adunarea valorii acestor arce la longitudinea ascendentului efectiv. Această procedură poate fi urmată în cazul oricăror două planete - sau chiar a oricăror două puncte astrologice determinate anterior. Ca rezultat al unei asemenea proceduri, putem localiza pe zodiac un număr aproape infinit de puncte simbolice. Acestea sunt „Părţile”, aşa de mult folosite de către astrologii arabi.

Procedura implică doi factori: primul, factorul de distanţă între două planete, măsurat pe baza longitudinii zodiacale. Se consideră că o asemenea distanţă stabileşte o relaţie semnificativă între două planete, sau între orice alte două puncte justificate de referinţă. Acesta este factorul pe care sunt întemeiate toate „aspectele” astrologice. Totuşi, „aspectele” sunt construite doar de câteva valori semnificative de dis­tanţă, determinate prin împărţirea întregii circumferinţe prin utilizarea de simpli numitori (cel mai mult 2, 3, 4, 5, 6, 8, 10, 12) - cum ar fi 180°, 120°, 90°, 72°, 60° etc. Totuşi, teoretic, orice distanţă este semnificativă şi acest factor-distanţă este făcut încă şi mai semnificativ dacă este legat de ascendent.³⁷

Tocmai aceasta este ceea ce constituie realitatea Părţilor. O Parte reprezintă distanţa dintre două planete, care este asociată din punct de vedere al semnificaţiei sale cu ascendentul. Ascendentul este punctul conştiinţei individuale. De aceea o Parte dă semnificaţie relaţiei dintre două moduri particulare de activitate a vieţii (planete) în termenii Percepţiei intuitive a vieţii şi destinului individului.

Astfel, Partea de Noroc arată cum relaţia dintre energiile solare şi cele lunare operează în determinarea atitudinii individului faţă de el însuşi şi faţă de destinul său. Partea de Imagine indică maniera în care factorii de integrare (Soarele) şi de transformare-regenerare (Uranus) ai fiinţei sale cooperează la sporirea individualităţii creative, la unicitatea nativului.

Puneţi orice altă planetă în locul Soarelui şi va funcţiona acelaşi principiu. Semnificaţii speciale sunt eliberate atunci când cele două planete considerate formează o pereche pozitivă-negativă: Saturn-Lună, Jupiter-Mercur, Marte-Venus. Altele, acolo unde activităţile vieţii sunt antagoniste, cel mai semnificativ fiind cazul lui Jupiter şi Saturn. Nu numai planetele pot fi împerecheate, ci şi astfel de puncte astrologice cum ar fi „Luna Nouă înainte de naştere”, iar distanţelor lor asociate ascendentului se constituie, de asemenea, ca Părţi.

Părţile revelează semnificaţii pe baza caselor lor, înainte de toate şi, de asemenea, pe baza semnului şi poziţiei lor de grad, în funcţie de conjuncţiile lor cu alte planete. Ele constituie „puncte sensibile” într-o hartă. Numai că sunt posibile aşa de multe, încât numărul lor le scade semnificaţia.

Acest număr este cu atât mai mare cu cât distanţa dintre două planete poate fi asociată (adăugată) nu numai ascendentului, ci şi mijlocului-cerului, descendentului şi nadirului (sau Imum Coeli). Fiecare din aceste patru puncte reprezintă o funcţie a personalităţii şi, de aceea, este îndreptăţit să devină un centru de referinţă pentru combinaţiile activităţilor planetare. Şi aceasta nu este totul! Când luăm în considerare distanţa dintre două puncte ale circumferinţei zodiacale se pot obţine, în mod evident, două arce de măsurare. Presupunând că măsurăm distanţa în direcţia în care cresc semnele zodiacului (invers acelor de ceas), atunci putem măsura distanţa de la Soare la Lună; dar exact la fel şi cea de la Lună la Soare.

În ilustrarea de pe pagina alăturată socotim 25 de grade de la Soare la Lună şi de aceea 335 de grade de la Lună la Soare. Dacă adăugăm aceste 335 de grade la longitudinea ascendentului (sau, ceea ce este la fel, dacă scădem 25 de grade din longitudinea lui), obţinem o nouă Parte de Noroc, tot atât de departe deasupra orizontului, pe cât era Partea originală dedesubtul orizontului. Şi dacă operăm la fel în legătură cu cele patru unghiuri, găsim opt puncte simbolice create de relaţia Soare-Lună!

Astrologia Părţilor este, într-adevăr, un fel de „algebră de grup” funcţionând aproape neîntrerupt cu corelaţii şi permutări între ele­mentele originale ale formulei de naştere. Complexitatea sa o face, bineînţeles, foarte puţin răspândită. Totuşi, nu există nici o îndoială că ea reprezintă cel mai abstract şi ultim tip de gândire astrologică - acela prin care ajungem mult mai aproape de viaţa însăşi şi de variata sa reţea de relaţii. Gândiţi-vă pentru un moment la miriadele de canale nervoase dintr-un corp uman, fiecare stabilind o cale de legătură între diferite tipuri de celule. Senzaţii, reacţii, acte de voinţă, sentimente, instincte, gânduri, toate se deplasează de-a lungul acestei incredibile ţesături complexe de viaţă. Rezultatul îl reprezintă personalitatea. Şi dacă trebuie să aproximăm cu instrumentele noastre de analiză infinita varietate de conexiuni ce trebuie analizate, este evident că nu ne putem lipsi de mulţimea Părţilor care lucrează. Perspectivele deschise de acest tip de analiză sunt vaste şi aproape dincolo de înţelegere, pentru că personalitatea este omniprezentă.

Astrologia studiază personalitatea fiecărui minut de viaţă, a fiecărei situaţii - atât a naţiilor cât şi a indivizilor. Ea reprezintă, într-adevăr, algebra variatei şi schimbătoarei Vieţi.

Cele opt puncte posibile interpretând ca „Părţi'' relaţia Soarelui cu Luna - în două direcţii şi aplicate fiecăruia din cele patru unghiuri.