Dacă tipul de astrologie folosit în practicile kabbalistice magice era un fel de animism psihologic, adevărata alchimie înlocuieşte ceea ce am putea numi „vitalismul psihologic”. Alchimia nu încearcă să repudieze natura şi să centreze conştiinţa în afara ei, pe înaltele culmi ale sufletului; nici nu încearcă să o comande prin constrângere şi prin exercitarea voinţei intelectuale. Ea presupune o substanţă vitală universală care umple întreg universul, fizic şi spiritual. Ea vede omul şi universul ca două mărturii ale aceleiaşi armonii fundamentale de principii care operează în şi prin această substanţă vitală, şi caută să-l aşeze pe om pe nivelul lui propriu de manifestare ca un cosmos perfect, întocmai cum universul, la nivelul său, este un cosmos perfect. Răul se datorează faptului că respectivele sfere ale omului şi universului se amestecă, deoarece omul încetează să mai fie o simplă