Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

Despre procedura de interpretare

Din punct de vedere al fazei analitice de interpretare - şi ar trebui să existe întotdeauna o asemenea fază - este nevoie să se adauge ceva la ceea ce deja s-a spus în capitolele precedente. Cei doi paşi esenţiali ai analizei se referă la „forma subiectivă”, constituită de relaţia cadranului caselor cu semnele zodiacului (adică poziţiile zodiacale ale cuspidelor, semnelor interceptate etc.) şi, respectiv, la „forma obiectivă, constituită de poziţiile zodiacale (semne şi grade) şi poziţiile caselor planetelor, singure şi ca grup. Aceşti doi paşi ai analizei trebuie completaţi de un al treilea, în urma căruia vor fi determinaţi „factorii de relaţie” secundari dintre planete, orbite planetare şi cuspide: Noduri şi Părţi.

Urmează apoi ceea ce am numit „analiza temporală a hărţii natale”, care fixează o „structură generală a devenirii” ca expresie a individua­lităţii fundamentale a nativului. Aceasta ar trebui urmată şi modificată de un studiu al perioadelor determinate sau sugerate de mişcările progresate ale tuturor planetelor radicale şi de mişcările tranzitate ale planetelor mai lente (Pluto, Neptun, Uranus, Saturn, Jupiter) prin durata aşteptată de viaţă a nativului.

Am spus în mod expres „un studiu al perioadelor” acestor planete progresate şi tranzitate, pentru că valoros in acest stadiu al procesului de interpretare este determinarea formei generale a devenirii personalităţii şi a formulei generale care să arate ciclurile de-a lungul cărora lumea exterioară (colectivul-societatea-stările planetare) va încuraja dezvoltarea personalităţii ca întreg şi în relaţie cu funcţiile sale funda­mentale, precum şi ciclurile de-a lungul cărora va împiedica această dezvoltare (sau o va adânci prin opoziţie şi încordare).

Perioadele progresiilor planetare reprezintă factorii componenţi ai aceste „forme de devenire a personalităţii” - şi nu vreunul din aspectele particulare dintre două planete progresate. Un anumit aspect situat într-un anumit semn sau casă (sau de obicei în două semne şi case) poate avea semnificaţie în baza unui anumit tip de eveniment sau a unei anumite tendinţe a evenimentelor. Dar aceasta semnificaţie este aşa de amestecată cu semnificaţia unei duzini de alţi factori, există aşa de multe moduri posibile de interpretare a operării sale probabile şi a locaţiei sale, fie în domeniul fiziologic, fie în cel psihologic - fie pe baza accentuării prin lipsă de ceva, sau a accentuării prin prea mult din acel lucru - încât o pronosticare absolut exactă a evenimentelor prin progresii, direcţii şi tranzite este practic imposibilă. Este posibilă şi surprinzător de exactă in unele cazuri; dar jalnic de inexactă, fie în elementul temporal, fie în maniera de actualizare a acestuia, în majoritatea celorlalte cazuri. De aceea, atunci când se înţelege marea influenţă, psihologic vorbind, pe care o predicţie o poate exercita asupra unei persoane sensibile - şi noi toţi suntem subiecte ale influenţei, unii în mod inconştient, alţii în mod conştient - ar trebui să se realizeze şi cât de nefastă ar putea fi o predicţie greşită.

Valoarea astrologiei nu depinde de acurateţea sa predictivă, pentru că atunci ar avea o valoare relativ mică - cu excepţia astrologilor spec­taculos de dotaţi, capabili ca printr-o combinaţie de astrologie „orară” şi „natală” să „puncteze” într-o proporţie uimitor de mare de cazuri. Ea depinde mai degrabă de faptul că ne furnizează „formule de viaţă” (harta natală) şi de devenire (analiza temporală, progresii etc.), care ne permit să extragem cea mai mare semnificaţie din ceea ce se întâmplă sau s-a întâmplat.

Dacă noi asimilăm complet această semnificaţie, suntem capabili să dăm piept cu orice se va întâmpla: 1). ca un front integrat, omoge­nizat; 2). ca un depozitar de semnificaţie creativă. Procedând astfel, vom fi capabili să „transfigurăm” viitorul; nu schimbând „forma” vieţii sau a devenirii noastre, ci făcând ca forma aceea să strălucească de semnificaţie, armonie şi lumină - aşa cum Isus a strălucit pe Muntele Transfigurării. El a strălucit cu lumină christică, cu puterea energiilor şi a conţinuturilor universale - deşi El a rămas în formă şi individua­litate, Isus: Isus care a devenit „christic”.

Să ne întoarcem totuşi la perioadele progresiilor. Dacă vedem în harta lui Mussolini că, la vârsta de 46 de ani, Soarele său progresat va fi în conjuncţie cu Uranus şi în trigon cu Neptun, aceasta nu ne poate oferi o informaţie la fel de directă ca evenimentele atunci probabile să apară. De fapt, atât cât poate fi spicuit din viaţa sa exterioară, relativ puţin a corespuns la această vârstă unui aspect progresat care ar fi trebuit să fie capital în viaţa lui Mussolini, câtă vreme trigonul Uranus-Neptun cuprinde toate planetele sale şi, astfel, joacă un rol foarte important în viaţa şi destinul sau. Este adevărat că înţelegerea cu Papa a fost semnată (11 februarie 1929) în jurul momentului de ajungere la maturitate a aspectelor progresate; dar considerând că aceasta este corelaţia dorită, cum ar fi putut un astrolog care studiază harta, să zicem în 1900, să prevadă un asemenea eveniment concret? Mai mult, de ce ar trebui să fie acest tratat lateran de o asemenea semnificaţie din punct de vedere astrologic în destinul lui Mussolini? Putem totuşi aborda progresiile solare sus-menţionate şi în alt mod.

Putem determina aspectele făcute de Soarele progresat încă de la naştere. Să începem cu ultimele: în 1916, Soarele progresat este în cuadratură cu Saturn-ul radical; în 1917, cu Luna radicală; în 1922, cu Marte radical; în 1923, ajunge în conjuncţie cu Partea Norocului; în 1927, în sextil cu Jupiter; apoi în 1929, în trigon cu Neptun şi în conjuncţie cu Uranus; şi în 1930, în sextil cu Venus. Apoi se determină perioadele progresiilor, prin considerarea timpului scurs între două aspecte. Perioada cuadraturii Soare-Lună se încheie în 1922. În final, conjuncţia Soare-Partea Norocului începe ca martoră la „marşul asupra Romei” şi la accederea lui Mussolini la putere.

Perioadele de dinaintea ultimei se bazează toate pe aspecte de cuadratură - mereu de la cuadratură Soarelui progresat cu Neptun în 1898 (vârsta de 15 ani); şi înaintea acestei serii de cuadraturi au existat numai sextile (cu Luna şi cu Marte). Aceasta stabileşte dintr-o dată - din punct de vedere al progresiilor solare fundamentale - câteva cicluri de viaţă bine marcate. Până la vârsta de cincisprezece ani, o perioadă de sextile - rutina creşterii prin influenţă maternă (Luna) şi influenţă paternă (Marte). Apoi, din 1898 până la începutul primăverii lui 1922, avem o perioadă de luptă pentru a cobori în manifestare şi ideal, lupta de a fi născut ca o figură de destin: toate cuadraturi, simboluri ale încarnării şi involuţiei.

Anul 1922 este dominat de un nou tip de aspect: prima conjuncţie solară cu Partea de Noroc. Aceasta înseamnă acum „accentuare”. Accentuare asupra ce? Asupra a ceea ce reprezintă Partea de Noroc. Partea de Noroc reprezintă „ascendentul” Lunii. Ea „distribuie” şi con­centrează puterea Lunii. Luna reprezintă viaţa personalităţii ca element al devenirii; ea reprezintă şi „publicul”, colectivul care se confruntă cu individualul. Astfel perioada de accentuare arătată de conjuncţia Soare-Partea Norocului a concentrat puterea colectivului asupra indi­vidualităţii lui Mussolini, a accentuat puterea propriei sale perso­nalităţi, în casa a zecea, a accentuat autoritatea şi activitatea publică; în Fecioară, un proces de curăţare (simbolizat chiar de fasciştii care foloseau ulei de ricin împotriva politicienilor ostili).

Ar fi totuşi inutil să găsim o zi sau o lună atunci când această conjuncţie operează în mod specific. Ceea ce trebuie înţeles este mai degrabă semnificaţia generală a perioadei. La fel, când vorbim de sextilul Soare progresat-Jupiter ne referim la perioada 1923-1927, o perioadă de fixare (sextilul) a autorităţii (Jupiter). Apoi, din 1927 până în 1929, ajungem la perioada Soare progresat in trigon cu Neptun şi în conjuncţie cu Uranus. In mod evident, avem atunci o perioadă când puterea inconştientului colectiv este predominantă. Toate planetele lui Mussolini sunt cuprinse în trigonul Neptun-Uranus. Deoarece Soarele ajunge în conjuncţie cu Uranus, se încheie în mod evident o perioadă de accentuare personală şi se ajunge dincolo, în necunoscut, ca să spunem aşa, în ceea ce nu este accentuat şi nu este înfăţişat de activităţile planetare. Mussolini ajunge atunci dincolo de ce este el ca personalitate; dar înainte, el îşi restrânge viaţa personală făcând paşii care încheie o perioadă şi deschid o alta. Aceasta este semnificaţia Tratatului Lateran - o semnificaţie neptuniană omniprezentă, subtilă; şi o stabilire clară a „statului corporativ” italian care, deşi conturat în timpul perioadei lui Jupiter (1926-1927), a devenit implantat în mintea naţiunii şi a inconştientului ei colectiv numai după 1927.

Perioada sextilului Soare-Venus reprezintă, de asemenea, o perioada foarte scurtă. Ea se referă prezumtiv la viaţa emoţională a lui Mussolini; adaugă totuşi semnificaţie individuală conştientă aceleia care s-a referit la început la marii factori inconştienţi (sub aspectele Soarelui cu Uranus-Neptun). După aceasta începe o nouă perioadă caracterizată de ajungerea Soarelui progresat în trigon cu Pluto, apoi cu Saturn, Luna şi Marte. Aceste perioade sunt expansioniste. Ele se referă la formarea de noi idealuri, relaţii, alianţe. Viitorul va arăta dacă ele trebuie interpretate pozitiv sau negativ. În 1939 Soarele progresat este programat a intra în Balanţă; Mussolini va avea atunci 56 de ani. O perioadă a vieţii sale care a început în 1908, când el a mers la Trento, se va sfârşi atunci.⁴⁹

O analiză, similară poate fi făcută prin considerarea nu numai a Soarelui progresat, ci şi a tuturor planetelor progresate; din nou, această analiză se face prin studierea perioadelor constituite de mişcările planetelor lente, după naştere, pe măsură ce ele tranzitează poziţii importante în harta radicală. Avem aici, bineînţeles, o variată. serie de aspecte, şi e necesară cea mai mare atenţie pentru a separa cei mai importanţi factori.

Dar ideea că perioadele sunt mai semnificative decât aspectele exacte care marchează graniţele lor, este de asemenea valabilă, fa special în cazul planetelor care tranzitează lent, există perioade de-a lungul cărora, din cauza alternanţei mişcării directe şi acelei retrograde, ele trec înapoi şi înainte peste punctele sensibile ale hărţilor. Perioadele determinate de mişcarea tranzitată a unei planete lente printr-o casă întreagă sunt foarte semnificative. Ele arată modul in care circumstan­ţele şi forţele colective afectează în mod fundamental fazele vieţii şi destinului individului, faze simbolizate de case.

Apoi trebuie, de asemenea, să se considere ciclurile de douăzeci şi opt şi de şapte ani ale axelor hărţii, în special ceea ce am numit mişcarea ciclică a Punctului sinelui”. Aceste cicluri pot fi studiate în funcţie de începutul lor, de punctul lor de mijloc şi de sfârşitul lor. Ele arată operaţiile interioare ale procesului de individuaţie la cele trei niveluri succesive ale sale - câteodată se referă la întâmplări concrete, dar atunci numai în măsura în care ele concentrează tranziţii critice în procesul general.

În final, direcţiile primare şi anumite tranzite precise (ca eclipsele şi conjuncţiile multiple) pot fi studiate pentru a întări contururile tabloului deja desenat. Există o şcoală de astrologi care pune accentul în mod fundamental pe direcţiile primare şi care, de aceea, ar avea foarte mult de obiectat dacă i-am trimite la sfârşitul procesului de interpretare; dar ei nu trebuie să uite că „analiza temporală a hărţii natale”, pe care noi am plasat-o la început în studiul devenirii, oferă indicaţii generale similare sau aproape identice cu acelea găsite prin cea mai simplă metodă de direcţionare (sau prin direcţiile Radix).

Acestea, credem noi, nu numai că sunt la fel de eficace ca şi direcţiile primare, dar din cauza numărului lor mic sunt mult mai valoroase pentru o înţelegere structurală a destinului ca un întreg determinat în mod individual şi semnificativ al devenirii Celelalte tipuri de direcţii pot fi foarte semnificative în analiza detaliată, sau ori de câte ori se solicită un studiu închis al corelaţiilor totale ale factorilor astrologiei asociaţi unui eveniment sau perioade de viaţă cunoscută; în astfel de cazuri, toate tranzitele trebuie să fie, de asemenea, consi­derate. Dar pentru scopurile psihologice de integrare a personalităţii şi de interpretare a vieţii, care reprezintă motivaţiile principale ale abordării noastre faţă de astrologie, direcţiile primare ale tipului complex nu solicită doar un timp prea mare şi o calculaţie prea vastă, dar chiar multiplicitatea acestora aproape că le înfrânge scopul; pentru că acolo de unde ai aşa de mult de ales, şi trebuie să organizezi astfel încât să determini evenimente şi semnificaţii, atenţia devine cu uşurinţă disipată şi ceea ce este esenţial se pierde, acoperit de o mulţime de lucruri neesenţiale.