Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

V. O CLASIFICARE A PUNCTELOR DE VEDERE ASTROLOGICE

Trei tipuri de astrologie

Studiul anterior referitor la cele trei tipuri de mişcare planetară şi la relativele lor semnificaţii în termenii simbolismului astrologie ne va permite să punem ordine în confuzia care tulbură minţile celor mai mulţi cercetători. Motivul acestei confuzii este faptul că astrologia se află la un punct de cotitură; că este făcută o încercare generală de a o reformula, pe baza valorilor acceptabile pentru mintea modernă, şi că, într-o astfel de încercare, nu a fost stabilită nici o linie de demarcaţie între puncte de vedere care, în mod normal, sunt în conflict.

Fiecare fază a vieţii şi fiecare tip de cunoaştere poate fi abordat din cel puţin trei direcţii fundamentale, punând accentul respectiv pe atitudinea individuală, colectivă şi creativă - ultima fiind din nou sus­ceptibilă de cel puţin o dublă interpretare. Fiecare din aceste atitudini, corespunzătoare tipurilor umane definite (din punct de vedere psihologic şi fiziologic), îşi accentuează propriul său punct de vedere particular şi uită de celelalte sau le neagă valabilitatea. În special când intrăm în domeniul unor astfel de tipuri neortodoxe de cunoaştere cum ar fi astrologia - şi, în general, ocultismul şi filozofia ocultă sau ezoterică - punctele de vedere conflictuale par încă şi mai ireductibile, pentru că există mai puţină experienţă şi evidenţă comună în a transforma ideile în fapte, ipotezele în legi. Este deci necesar, mai ales pentru a se evita haosul, să se recurgă la o clasificare a punctelor de vedere, care va lăsa loc oricărui tip şi va asocia toate eforturile individuale şi de grup pe baza unui tipar atotcuprinzător, inerent naturii lucrurilor studiate.

Realizarea faptului că astrologia se ocupă în mod esenţial de mişcările corpurilor celeste ne va ajuta să elaborăm o astfel de clasificare. Dacă recunoaştem trei tipuri de mişcare planetară, atunci te putem extinde semnificaţia, pentru a putea caracteriza, pe baza acestor mişcări, trei tipuri fundamentale de abordare a astrologiei. Un tip de astrologie va funcţiona în principal pe baza mişcării axiale şi va accentua factorul individual din om (astrologia natală) sau dintr-o situaţie (astrologia orară). Alt tip va aborda orice element legat de revoluţia orbitală, de Soare şi ecliptică, şi va accentua factorul colectiv în comportamentul omului şi în influenţa care determină acest comportament. Un alt tip - foarte puţin dezvoltat deocamdată - va avea un caracter ocult mai accentuat şi va lucra cu vaşti factori planetari, cu influenţa cosmică (spirituală şi creativă) a stelelor şi a Divinelor Ierarhii - sau cu simboluri percepute în mod ocult, care dezvăluie semnificaţia creativă a fiecărui factor astrologie.

Fiecare tip ar trebui, în mod normal şi logic, să-şi dezvolte propria sa tehnică de interpretare, propria procedură în aplicarea principiilor generale la cazuri particulare, propriile tabele de date; şi să-şi accen­tueze firesc proprii săi factori fundamentali, chiar până la punctul de a nu recunoaşte practic vreo semnificaţie a factorilor speciali, care sunt strict produsele altor tipuri de accentuări. Într-o astfel de focalizare nu există nimic rău. Totuşi, ar trebui avută destulă înţelegere filozofică şi o viziune largă pentru a înţelege situaţia în întregul ei şi a stabili în beneficiul tuturor relativa semnificaţie a diverselor metode, tehnici, accente sau excluderi teoretice.

Nu putem spera să realizăm aceasta într-o manieră completă şi pe deplin satisfăcătoare, după cum nu putem - prin scurta trecere în revistă a fundalului istoric al astrologiei (Capitolul I) - să înfăţişăm un tablou adecvat al creşterii şi evoluţiei astrologiei în trecut. În acelaşi timp sperăm, totuşi, să fim capabili să transmitem, în cele ce urmează, idei cuprinzătoare referitoare la principalele caracteristici ale acelor ramuri ale prezentei astrologii care par solide, rodnice şi valabile.

1. ASTROLOGIA INDIVIDULUI

Aceasta include, în special, astrologia fiinţei umane individuale (astro­logia natală) şi astrologia situaţiei individuale (astrologia orară). Într-un fel, acesta este cel mai cuprinzător tip, cel puţin în mod potenţial. Ca „astrologie orară”, poate fi aplicată oricărui tip de situaţie iar ca „astrologie natală” se poate referi la „naşterea” oricărei entităţi atomice, umane sau cosmice. Dar ceea ce înţelegem prin „astrologia individului” este mai ales un tip de abordare ce accentuează caracteristicile indivi­dului şi o interpretare individuală a acestuia. Ea va sublinia valori care sunt asociate mişcării axiale a Pământului.

„Astrologia orară” este un tip de practică astrologică în care astrologul judecă elementele unei situaţii particulare şi dezvoltarea lor probabilă în viitorul apropiat şi, astfel, este capabil să-şi sfătuiască clientul cu privire la cea mai bună soluţie a oricărei probleme implicate în situaţia dată. Înseamnă proiectarea unei hărţi pentru perioada situaţiei aduse în atenţia astrologului. În primul rând, harta este interpretată din punct de vedere al „caselor” (produse de rotaţia axială a Pământului), al guvernării planetare şi, mai ales, în conformitate cu o tehnică individuală.

Factorul interpretării individuale este esenţial. Valabilitatea astro­logiei orare depinde în întregime de „ecuaţia personală” a astrologului. Ea reprezintă cel mai strict tip individual de astrologie - chiar dacă se supune unor reguli rigide de interpretare.

„Astrologia natală”, în cel mai strict sens al termenului, se referă la momentele naşterii individuale. Ea solicită drept premiză obligatorie precizia absolută în cunoaşterea momentului „primei respiraţii” - momentul in care fiinţa umană atinge condiţia de individ sau, cel puţin, de existenţă independentă. O astfel de precizie absolută este necesară pentru a stabili, dincolo de orice îndoială, cadrul caselor - cadrul exact al personalităţii individuale şi al destinului unic al nativului. Este adevărat, bineînţeles, că sunt folosiţi factorii colectivi derivaţi din poziţia Soarelui, planetelor, semnelor zodiacale etc.; dar până şi aceştia sunt asociaţi în mod specific dezvoltării unei situaţii individuale: viaţa nativului. Pe lângă aceasta, astrologia natală presupune o largă cunoaştere a mediului colectiv şi a naturii individului studiat (exact după cum astrologia orară presupune o „întrebare” care stabileşte situaţia generală considerată). Fără o astfel de cunoaştere, astrologul nu poate in nici un fel să spună dacă harta natală se referă ia un om sau la un animal, la o creatură abjectă sau la un aristocrat cultivat. De aceea, fără o cunoaştere generală a speciei, rasei sau clasei nativului, astrologia natală poate fi doar foarte vagă şi nu îşi îndeplineşte funcţia, care este eliberarea şi să creşterea semnificaţiei unui destin individual şi a unei personalităţi unice - sporindu-i astfel individualitatea şi unicitatea.

De aceea, o astrologie natală adevărată se bazează esenţial pe înţelegere psihologică. Ea are de-a face cu interpretarea subiectivă a faptelor obiective. Ea este un sistem de interpretare creativă a vieţii şi un simbolism creator aplicat unei personalităţi individuale. Teoretic, ea subliniază factorii derivaţi din rotaţia Pământului în jurul axei polare, exact după cum ea studiază o fiinţă umană ca un complex de atribute şi de tendinţe centrate mai mult sau mai puţin în jurul axei individuale - „Eu sunt”-ul sau ego-ul, sistemul coloanei vertebrale şi cerebro-spinal al acelei fiinţe omeneşti. Ea este tipul de astrologie pe care îl vom studia în mod special în restul cărţii.