Dansul cocorilor romanian Haiku

–

în covorul ruginiu

visele verii
cer  întunecat -

pe luciul iazului nicio stea

doar frunze aurii
ciorchine rătăcit

printre frunze ruginii –

ciorile în stol
VASILE CONIOŞI-MESTEŞANU

M-am născut în 18 iunie 1973, în Satu Mare. Am făcut silvicultură în liceu, cotind apoi spre filologie româno-franceză la facultate, în Iaşi.

După armată, 6 luni de infanterie în Satu Mare şi Zalău, am devenit profesor titular la Tarna Mare, extremitatea nordică a Ardealului.

Consilier educativ, pasionat de folclor şi fotografie.

Apar pe coperta cărţilor:

Tarna Mare - istorie, legendă adevăr, 2009

Tarna Mare – un sat din ţinutul Tisei superioare, monografie, 2011

Apar în volumele Romanian Haiku: Stol de cocori, 2013

Zbor de cocori, 2013

Iarăşi cocorii, 2013

Chemarea cocorilor, 2014

Prezent în expoziţii foto colective în ţară şi străinătate.

pârliţi la mare –

uns cu toate alifiile

primarul nostru
ninge viscolit -

înaintea regelui

numai nebunul
lebede-n iarnă–

în ritmuri diferite

fulgii şi penele
visuri de Crăciun –

sub bradul săracului

numai podele
Întâi Iunie –

un pachet de scutece

şi bunicului
curs de ikebana –

la ferestrele mele

flori de gheaţă

zăpezi de demult –

sub mănuşile noi

cicatrici mai vechi
înmormântare - 

zăpada acoperind

îngerii de piatră
soarele ascuns -

bâjbâind printre frunze

cu bastonul alb
ora de desen -

golind tot verdele

înapoi pe frunze
lună plină -

o broască tulburând

câteva cratere

ploaie de stele –

prin covata crăpată

şuieră vântul
balta bunicii –

ştergând cu patinele

câteva riduri

soare cu dinţi –

buna strângând năframa

nepoatelor

de 1 Mai - 

urmele de pescăruş

pe betonul proaspăt
chiciură pe crengi –

uşor estompate

crizantemele
frunze sub nuc –

soarele împrăştie

umbra bunicii

noapte geroasă –

un câine ghemuindu-se

printre hortensii
zăpezi de demult –

sub mănuşa cea nouă

vechea cicatrice

ritmuri de koto -

grădina mea niponă

pe tot peretele
terasa cu tei –

parfumul altor vremuri

pe ceaşca goală

secetă mare –

la fântână-nc-aşteaptă

un flacon verde
vinerea neagră –

atât de scump preţul

unui concert rock
caniculă –

flori proaspete de cireş

pe vaza goală

ION CUZUIOC

S-a născut la 16 septembrie 1949 în familia intelectualilor Valentina şi Pavel Cuzuioc din comuna Ţareuca, judeţul Orhei, Republica Moldova.

A absolvit Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu” din Chișinău.

Scrie și publică poezii din anii de studenție. A editat peste 35 de cărţi de epigrame, aforisme, proză (romane, nuvele, poveşti şi povestiri pentru copii, schiţe umoristice), versuri lirice, publicistică.În toţi aceşti ani publică cronici literare, eseuri, sfaturi medicale, articole ştiinţifico-populare. Selecţii din creaţia sa literară au fost incluse în peste 100 de antologii şi culegeri din România: Bucureşti, Cluj-Napoca, Ploieşti, Iaşi, Braşov, Bacău, Brăila, Buzău, Galaţi, Câmpina, Alba Iulia, Craiova,Târgu Jiu, Horodnic, Timişoara, Târgoviște etc .

Distins cu Ordinul ,,Gloria Muncii”, Titluri Onorifice: ,,Ambasador al Păcii (ONU) și „Ambasador al Culturii Păcii”(Asociația Europeană a Societății Civile) ; Distincţia ,,Coroana Păcii”; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2000),(2009) şi numeroase premii şi menţiuni la Saloane Internaționale de Carte, Concursuri și Festivaluri Literare Naţionale şi Internaţionale.

Membru al Uniunii Epigramiştilor, Uniunii Scriitorilor și Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România şi al site-urilor literare: Agonia.ro, Citatepedia.ro, Romanianhaiku şi Romanian Kukai.

Membru al Uniunii Cineaştilor, Uniunii Umoriştilor, Uniunii Jurnaliştilor şi Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Membru al Confederaţiei Internaţionale a Cineaştilor, Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor.

iarbă uscată –

furnicile-au dat busna

în ceaiul mamei

frunze ruginii –

eclipsă de soare la

mijloc de toamnă

seacă fântâna –

ceața a acoperit

mâinile mamei

cămașă ruptă –

un nou val de căldură

coase gaura

sâmbăta morților –

din vatra cuptorului

zboară hulubași


bate vântul –

evenimentul zilei

noi numiri în guvern

un val de scumpiri -

o rază de lumină

prin broasca ușii

măceșe în pod –

printre oalele casei

numai licurici

toamnă și-n casă –

luna rătăcind printre

inele de fum

cer înnourat –

peștii din lacul secat

de-a berbeleacul

o buburuză

fâlfâie din aripioare –

ultimul strugure

în toiul toamnei –

de la nunți bogate

cu portofel sărac

păsări migratoare –

din ceaunul cu porumb

sar cocoșei

fiul la circ -
și tata face tumbe

când vine - acasă beat

pește curățat -

resurse umane în

prag de alegeri

un porumbel

pe turla bisericii -

vin băbuțele

secetă pe câmp –

o mierlă sub combină

pauză de prânz

pian prăfuit –

muza e-n concediu

dangăt de clopot

cântec de jale -

s-au înmulțit țânțarii

vecinu-i plecat

foșnet de frunze -

un vierme stă de pândă

s-au copt merele

poet cu barbă -

aruncându-ți privirea

îi vezi chelia

furtună-n noapte -
candelă la icoană
sub plapumă voci

visul albinei -

zbor deasupra florilor

în plină iarnă
ANA DROBOT

Născută în 1983, la Bucureşti. Am terminat Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, de la Universitatea Bucureşti, secţia engleză-franceză, în 2006. Din octombrie 2007 predau limba engleză la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti.

Am devenit interesată de haiku şi am început să învăţ să scriu haiku din august 2014. De atunci particip la concursul săptămînal şi lunar de haiku organizat de grupul Romanian Haiku. Am publicat haiku în reviste (Haiku Journal, Ploc, A Hundred Gourds, Atoms of Haiku), şi pe site-uri: Mainichi, Asahi, DailyHaiga, Brass Bell, Haikouest, am participat la concursul de haiga al World Haiku Association, organizat de Kuniharu Shimizu, am publicat haiga în Prune Juice. Am fost printre runners up la 2014 Golden Triangle Haiku Contest, în mai 2015 am obţinut locul 5 la 11th Indian Kukai, în iunie 2015 locul al doilea la European Quarterly Kukai, Xth Edition, în octombrie premiul special la concursul lunar organizat de Romanian Kukai, menţiune de onoare la a treia ediţie Matsuo Basho International Award.


ierbarul complet -

prinse-n straturi de gheață

măceșe roșii
cireşi scuturaţi-

înfloreşte un zîmbet

din privirea lor
furtună de vînt -

niciun drum înapoi

spre tinereţe
înapoi acasǎ-

gipiesu-mi spune

cǎ sunt altunde
zori nebuloși –

el deschide ochii după

intervenția laser
cafea amară -
scuturate pe mese 
flori de lemn dulce
se sparge geamul -

mirosul iasomiei

şi mai puternic
blocaj în trafic -

de după gardul cu ghimpi

răsar trandafiri

cer fǎrǎ stele - 
acoperind pistruii
puțin fond de ten
banca goală -

depărtându-se pe-alei

frunzele foșnind
se simte iarna -

dintr-o datǎ clinchet de clopoţei

pe strada pustie
aglomeraţie -

bǎncile din parc

pline de nea
căldura sobei -
febra mea creşte
puţin mai mult 
sperietoare de ciori -

o limbǎ pe care

nu o pot vorbi
cǎţǎrat în copaci -

cǎlcînd

pe umbre
la aterizare -

tîrîndu-se prin cîmp

umbra avionului
plonjez

în bazinul de înot…

linişte

secrete -

marea-mi şterge

paşii

frunze uscate –

brăţara de chihlimbar

se reflectă-n rîu
tîrg de vechituri -

printre frunze gălbui

un ibric de-aramă
e primǎvarǎ -
ce repede trece rîul
pe lîngǎ moarǎ
înzǎpezire -

pe pervaz se aşeazǎ

pasǎrea albastrǎ*
*bluebird, pasǎre de iarnǎ

care trǎieşte în America, simbol

al iernii, pene albastre-albe-roşii
tren de dimineaţǎ -

cineva începe sǎ cojeascǎ

o portocalǎ
mere pe masǎ -

biroul lui Tolstoi

acoperit cu sticlǎ
ROXANA DUMITRACHE
Sunt născută pe 16 iunie 1960 în București și sunt de profesie inginer geodez. Un inginer meloman, călător prin țara mea și prin lume, ce iubește oamenii și cărțile. Cred că, noi oamenii de pretutindeni, putem să ne înțelegem dacă dorim cu adevărat acest lucru.

Citesc de când mă știu dar de scris mi-am făcut curaj de curând. Scriu pentru că vreau să nu uit nimic din întâmplările trăite. Scriu pentru că vreau să împărtășesc tot ceea ce îmi umple sufletul și pentru că nu uit nicio clipă că nimic din ceea ce am cunoscut sau am învățat nu îmi aparține numai mie. Am afirmat odată că, scrisul este o dovadă de altruism. Să te simți bogat și să vrei în permanență să dăruiești. Scriu, pentru că am citit și citesc, am trăit și trăiesc și cred că la rândul meu, pot să mă adug vieții scriind.

De haiku, m-am apropiat încet dar constant. Nu aș putea preciza momentul în care am trecut de la lectură la scris dar, în anul 2014 mi-am făcut curaj să public haiku pe blogul meu. Un început stângaci, din fericire corectat imediat, cu amabilitate, de dl. Corneliu Traian Atanasiu. Asta numesc eu noroc: să cutezi să scrii haiku și să fi citit și îndrumat, de cunoscători.

M-am alăturat participanților la concursurile săptămânale și lunare de haiku cu entuziasm. Încă învăț, fiecare etapă a concursurilor Roumanianhaiku și Roumaniankukai fiind pentru mine, adevărate ore de clasă. Ca orice elev silitor, cu profesori merituoși, am reușit scrierea câtorva haiku-uri apreciate de ceilalți haijini pe parcursul acestui an. Cu pași mici, calc pe urmele celor care, reușesc să surprindă în șaptesprezece silabe, clipa efemeră.

nori pe cer -

vântul adunând frunze

în colţul casei
un ram înghețat -

prizonieră o frunză

așteptând zorii
ultimul cocor

și-a întins aripile -

în sat doar bătrâni
sfada babelor -

cu ultima zăpadă

se joacă mieii
pe cer un cocor -

în grădină muguri noi

se umflă-n pene
din vechea ceașcă

zbor o mie de cocori -

adunând cioburi

Noaptea-Nvierii -

în adâncuri fără cer

opaițe arzând

o pală de vânt –

cu ochii închiși ascult

concertul serii

o pală de vânt

umflă pânza bărcilor -

șevalet uitat

în parcul central

nicio bancă liberă -

merii în floare
moșii de vară –

pe ulița satului

din poartă-n poartă
după furtună -

ape reci brăzdând adânc

obraji și câmpuri
în cornul lunii

stă agățat muntele –

în cui ghetele

sezon estival –

stele pe mal și la bar

eu doar le număr

icoană la geam –

pe chipul bătrânei

timpul fărâme

o barcă în larg

tot mai aproape de țărm -

luna val cu val
prima zăpadă -

nicio poartă deschisă

pe drum doar vântul
pescar la copcă –

doar un pisoi rătăcit

tulburând apa
parcul părăsit –

duse de vântul toamnei

vise și frunze
merii în floare –

o albină tulbură

liniștea sălii
sezon estival

și marea și berea fac

valuri și spumă
coșul cu ouă -

cu chișița bunicii

primele linii
sezon estival –

nevestele geloase

valuri și spume
stoluri de grauri –

ciugulind știri proaspete

reporteri de front
CARMEN DUVALMA

Născută pe 19 mai 1958, în Iaşi, am absolvit Institutul Politehnic din Bucureşti şi Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, urmată de doctoratul în filologie cu o teză despre teatrul lui Eugen Ionescu. În prezent, sunt profesoară de limba şi literatura română la Liceul Tehnologic ,,Constantin Brâncoveanu” din Târgovişte.

Scriu poezii din liceu. Am publicat poezie, proză, eseuri, articole în Contemporanul, Litere, Revista nouă Câmpina, revista Urmuz, revista Agero-Stuttgart şi în volumele unor colocvii naţionale şi internaţionale.

Am debutat editorial cu volumul de poezii Visul care mă va ucide, apărut în 2008, la Editura Vinea, prefaţat de Cezar Ivănescu. Au urmat un volum de proză, Medalionul de argint, apărut la Editura Bibliotheca, în 2009, şi volumul Eugen Ionescu şi lumea refugiului total, la Editura Muzeul Literaturii Române, în 2011. Am publicat poezii în Târgovişte-Chişinău-Sankt-Petersburg. Antologie de poezie bilingvă română-rusă, apărută în 2013, la Editura Bibliotheca şi proză scurtă în antologia Declin, Editura Arhip Art, Sibiu, 2010.

Poeme haiku am început să scriu abia din primăvara lui 2015, când am participat la concursurile Sharpening The Green Pencil, European Quarterly Kukai şi Yamadera Basho Memorial Museum Haiku Contest. Prezentă în revista Wild Plum şi la concursul săptămânal Romanian Haiku.
crinii înfloriţi—

aripile lor albe

fragile în vânt

furnica suie

pe-un fir de păpădie—

deasupra-i cerul
ploaie de vară—

parfumul liliacului

în aerul ud
de-a pururi copil—

aroma scorţişoarei

prin vechiul oraş
torsul pisicii

în aburii ceaiului -

noapte ploioasă
chiar după ploaie -

doi gândaci îndrăgostiţi

într-o petală
petale ude

printre merii în floare -

eclipsă de gând

floarea soarelui-

în bătaia vântului

galbenul vibrând

trezire în zori -

zborul efemeridei

sclipind în rouă
menta bunicii -

amintirea ei şi azi

umple grădina
dans de fluture-

pe un fir de roiniţă—

zi liniştită
noapte de vară -

culcată între stele

coaja de lună
soarele topit -

în căldura leneşă

a nisipului
plimbările lungi -

scoicile ascuţite

pe plaja goală
ora de siestă -

doar omida leneşă

pe frunza de dud
grauri în vie -

cuţitele bunicii

asurzitoare

toată lumina -

într-o coajă de nucă—

sfârşitul verii
sfârşit de toamnă -

umbrele triste de plopi

lângă vechiul parc
cafeaua în zori

pe terasă doar vântul -

toamnă târzie
lebede albe

înotând mute pe lac -

sfârşit de sezon
închisă de frig

floarea de păpădie -

galben tomnatic
arome de ceai

din camera bunicii -

amintirile
de la fereastră -

florile iasomiei

la-nceput de drum
doar alge şi scoici -

pe malul mării tulburi

sclipirile verzi

ADINA AL. ENĂCHESCU
 Data și locul nașterii: 25 august 1933, Râmnicu Vâlcea. Absolventă a Facultății de Matematicăa Universității din Bucuresti, în 1956. A predat matematica în liceele vâlcene, în prezent pensionară.

Între anii 1997 - 2015, publică 31 de cărți, dintre care 12 cărți de haiku și tanka, 11 cărți de poezie, un roman, o carte de povestiri, o carte de teatru pentru copii, 3 cărți cu poeme într-un vers, etc.

Este prezentăîn 14 dicționare de autori în țarăși în lume, în 120 de Antologii și a primit 108 premii, diplome și medalii.Este membră a SOCIETĂȚII SCRIITORILOR ROMÂNI, a SOCIETĂȚII ROMÂNE de HAIKU, a Societății de Haiku Constanța, a Societății Culturale Anton Pann, etc.

La CONCURSUL NAȚIONAL de HAIKU (2005) organizat de Revista HAIKU și de SOCIETATEA ROMÂNĂ de HAIKU am luat Premiul II pe lume cu haiku-ul :    

gara pustie -

doi copii orfani

îșiîmpart luna

        Mă revoltase faptul ca dărâmaseră gara și nu reușiseră să facă alta în loc. Mă inspirase faptul că după Revoluție (după 1989) mulți copii mici trăiau pe stradă nemâncați și în zdrențe, amețiți de foame și credeau că luna este o pâine mare, coaptă în cer. Eu scriam  atunci despre niște copii nemâncați, amețiți de foame care dormeau pe băncile din fața gării Vâlcea. Așa a fost atunci (2005).

Am pentru ce trăi în viață, rămâne și în urma mea ceva de valoare, rămân în bibliotecile țării și lumii CĂRȚILE MELE.
la gura sobei

suflând în crengile verzi –

mama bolnavă

cer fără stele

câmpul plin de ciulini –

toamnă săracă

copii culegând –

floarea Paștelui pentru

ÎNVIERE!

prin ger și zăpadă –

copii cu sorcova și

capra la urat

ploi și vânt culcând

la pământ corolele –

narciselor

torent de culori –

grădinile de lângă case

au explodat

glasul clopotului –

își croiește drum prin

moina de-afară
noapte cu stele –

prind rădăcini pe mormânt

primii ghiocei
de dimineață

s-au deschis lăcrămioarele –

pline de rouă
micii clopoței

ai lăcrămioarelor vestesc –

primăvara!
poala muntelui –

ciobanul cu turma de

oi, miei și berbeci

bate grindina –

la ușă Grivei mârâie

ud și supărat

drum de țară –

scârțâie căruțele

pline cu bostani

zi de Halloween –

pregătim bostanii

pentru sărbătoare
lumina lunii –

o ciută bea din izvor

câteva stele
puful păpădiilor

dus de vântul rebel –

ca viața noastră

noapte cu stele –

prind rădăcini pe mormânt

primii ghiocei
cer îndurare –

câmpuri acoperite

cu flori de ciulini
ninge întruna –

copii cu sorcova-n mână

cad prin zăpadă
iată berzele –

trăi-voi pân' la anul

să le revăd?
ora vrăjită –

gutuile bunicii

luminând ograda
la Cozia –

Cerurile Oltului

ne sunt aproape

eu și salcia

amândouă despletite –

ne plângem soarta
cireșe coapte

imi lovesc iarăși geamul –

ca-n tinerețe
FLORIN C. FLORIAN

,,În această lume,

în care cuvintele nu rămîn

mai mult decît roua pe frunze,

ce aş putea spune

pentru posteritate?’’

cafea amară -
în toate ziarele
ştiri despre război

ciulini înfloriţi -
umbra sperietorii
prinde culoare

liniştea nopţii -

o castană tulburînd

stelele din lac

bătăi de toacă -
întunecînd seninul
stoluri de grauri

la cules struguri -

cu gîndul la copiii

plecaţi departe

cîntec de jale
înfiorînd suflarea -
galbenul toamnei

ploaie de frunze -

tot mai puţine stele

în vechiul rîmnic

sat îmbătrînit-

peste tot miroase-a

prune putrede

levănţică-n cui -
din vechea poză mama
încă surîde

pînza de paing -
andrelele bunicii
uitate-n sertar
seară de priveghi -

lumînarea aprinde

amintirile

sfîrşit de sezon -

în scoica din torpedo

vuietul mării


apus sîngeriu -

năvodul pescarilor

tras cu greu la mal

secera lunii -

în vechea fierărie

oase albite

boabe de rouă -

în pliscul mierlei se sfarmă

ultima stea

sărbătoare-n sat -
rochiţa rîndunicii
prin ochiuri de gard

niciun fulg de nea -

bunica ne coace iar

Albă ca Zăpada

rugi pentru ploaie -
nemişcată pe clopot
o libelulă

primul curcubeu -

culorile pastel

neîncepute

plajă de nudişti -

chiar şi umbra zmeului

înfierbîntată

pe 7 cărări -

vecinul strînge-n braţe

cîrciumărese

rafală de vînt -

un cosaş nedezlipit

de ţîţa-caprei

vînt printre rufe -
cu ochii aţintiţi pe
fusta vecinei
cuibul de viespi-

vecina înţepată

că am respins-o
PETRU IOAN GÂRDA
Născut la 26 martie 1954, în com. Cătina, jud. Cluj. Inginer, profesor de specialitate la Colegiul Tehnic Edmond Nicolau, din Cluj-Napoca.

Membru al Cenaclului Satiricon al epigramiştilor din Cluj-Napoca din 2009 și membru UER.

Scriu din 2008, pe site-ul agonia.ro, epigrame, fabule, parodii, haiku etc. și particip cu succes la concursurile de umor din țară și din Chișinău.
Am publicat cartea de epigrame Modus ridendi, în 2013. În 2015 – volumul Umor... 3G, împreună cu Ananie Gagniuc și Laurențiu Ghiță, contribuind cu fabule și poezii umoristice.
Premiul II la concursul de haiku Sharpening the Green Pencil, ediția a IV-a, 2015.
Particip fără întrerupere la concursul săptămânal de haiku, din mai 2009. Particip, din mai 2009, la concursul lunar Romanian Kukai. Ocazional, particip la concursul Shiki Monthly Kukai.

zile de pace -

tunuri de zăpadă

trăgând ne-ncetat
Crăciun fără nea –

bunica smulge fulgii

de pe gânsac
pustietate –

doar sunetul fulgilor

ce se așează
student în vacanță –

sub pomul de Crăciun

doar o podoabă
sinistrați la Crăciun –

în vale o tânără

naște-ntr-un staul
geamuri termopan –

răsfoind fotografii

cu flori de gheață
rafală de vânt -

deodată peștii prinși

se duc pe copcă
ordine-n curte -

și omul de zăpadă

luat pe făraș

pribeagă-n noapte –

doar luna alunecă

pe lacu-nghețat
accident de tren –

în boxă se află doar

acarul Păun

luna lui Marte –

ochii mâțișorilor

se deschid încet
casă uitată –

iedera acoperă

până și ușa
în zori Vivaldi,

la prânz capriciu de Bach -

zi de-aprilie
cireși înfloriți -

un bondar îmi face

o vizită scurtă
sfârșit de mai -

motanu-și face siesta

sub un salcâm

burniță deasă –

ghemuit sub o vacă

micuțul ciurdar

noapte de veghe –

paznic atent la teii

de sub fereastră
seceta verii –

mirosul de fân cosit

inundă satul
ceas de perete –

inima bunicului

tot pierde ritmul
incendiu la știri –

pe plita uitată

dă laptele-n foc
gata cu marea –

revin la valurile

cotidiene
un orb pe imaș –

bastonul alb caută

mușuroaiele
eclipsă de lună -

din barcă se-aruncă

vârrr...colacii
țigăncușa –

cumpăr trei kilograme

din nucile mele
OANA GHEORGHE

Născută la data de 18 mai 1978. Absolventă a facultății de Biologie din cadrul Universității Vasile Alecsandri Bacău.

Pasiunea pentru științele medicale s-a împletit întotdeauna cu pasiunea pentru poezie dar debutul s-a produs în anul 2013, atât în poezia clasică cu scrieri apărute în revistele de cultură băcăuane Plumb și Ateneu, antologia“Versuri şi proză” - selecţie de Cristina Ştefan, cât și în poezia niponă, odată cu apariția în antologiile haiku, ”Iarăși Cocorii”, ”Chemarea Cocorilor”, revista de lirică japoneză ”Albatros” şi revista de cultură şi artă ”Interarte”.
În anul 2014, împreună cu fotograful Broșu Constantin, am inițiat un proiect inedit, rezultând expoziția foto-haiku ”Declic în silabe”. În anul 2015, aflată la cea de-a II-a doua ediţie, expoziţia foto-haiku ”Declic în silabe”devine un proiect de grup în care 35 de haijini au scris haiku la fotografie. Tot anul 2015 aduce şi premiul de debut în volum haiku, cu cartea “Fluture, încotro?”, în cadrul celei de-a IV-a ediţii a concursului organizat de Romanian Kukai.
sfadă la hotar -

mireasma căpşunilor

întrece gardul
efemeride -

în bătaia vântului

florile de tei
sunetul ploii -

nori peste luna plină

în seara asta
pagina albă -

un fluture de noapte

cerne lumina

zile toride –

lângă râu un nor de praf

anunţă ploaia
nici un nor pe cer –

în secetă de idei

scrutez mai adânc

se lasă seara –

zborul efemeridei

la fel de senin

răscolind cerul -

din focul de tabără

doar cărbuni mocnind
nopţi fără tine –

prin fereastra deschisă

luna întreagă
ploaie de vară –

lacrimi de bucurie

pe obrajii aprinşi

cer înseninat –

şi în ochii tăi şi-ai mei

aceleaşi stele
noapte senină –

în descântec de greieri

răsare luna

un oftat adânc –

limpezit după ploaie

cerul la apus
luna răsare

din adâncul fântânii –

alta-n ochii tăi

deodată norii

încep să prindă viaţă -

stoluri de grauri
onor militar –

frunza de stejar cade

a câta oară...
pe ramul uscat

povara unei frunze –

adie vântul
încep să zboare

foile din carnețel -

haiku de toamnă

copaci desfrunziți –

printre ramuri doar luna

mai umple golul
cântec amuţit –

ramura din fereastră

îngână vântul

rătăcind drumul –

prin crengile golaşe

seninul toamnei
zi mohorâtă –

coroana copacilor

sprijină cerul

drapel arborat –

pe un tanc se aşază

un porumbel alb
prin jaluzele -

o rază se strecoară

în ceaşca de ceai
NADIN-MIHAELA GHILESCHI

Născută pe 26 martie 2001. Elevă în clasa a VIII-a la Şcoala Gimnazială Elena Rareş - Botoşani, membră a clubului de haiku coordonat de profesorul Cezar-Florin Ciobîcă.

Din 2014, particip la Concursul lunar Romanian Kukai, unde am obţinut un loc I şi un loc al II-lea. De asemenea, am obţinut locul I la Mainichi Haiku Contest, 2014, secţiunea International Children şi Distinguished Work Prize la 7th Yamadera Basho Memorial Museum English Haiku Contest, 2015, ambele desfăşurate în Japonia.

din nou acasă -

poarta pierdută printre

flori de ciulin

casă-abandonată -

cîntecul greierilor

umple odăile

zile ploioase –

luminîndu-mi odaia

narcisele mamei 
zi înnorată -

decolorată lumina

florii-soarelui
porumbe negre -

bunul meu prieten

doar în amintiri

noapte răcoroasă -

în compania lunii

cîţiva funigei
casa părintească -

printre amintiri miros

de cozonaci

după ploaie -

chiar şi fluturii

mai luminoşi


baltă secată -
pe bolta cerului 
nici urmă de stea
cuib gol de barză -
o fată plîngînd în fața
maternității
casă pustie -
grădina-n stăpînirea
graurilor
1 iunie -

o păpuşă uitată-n

şotronul din parc
casa natală -
în locul căpşunelor
numai buruieni
merii în floare -
la capul mamei icoana
Sfintei Marii
amurg peste iaz -
un motan încercîndu-și

norocul la copcă



primul vis din an -

în pragul uşii o

umbră cunoscută

zi geroasă -

fumul gros întunecînd

albul zăpezii
noapte de vară -

parfumul pielii tale

legînd amintiri
cireşi în floare -

tot mai multă lumină

şi-n sufletul meu
paradă de Anul Nou -

pisici alergînd un cîine

dus cu sorcova
flori de cireş -

sperînd ca vechiul prieten

să iasă din comă
zi de Crăciun -
în așteptare privind
ramura de vîsc
beznă şi frig -

luminîndu-mi calea

amintirea mamei
plajă pustie -

valurile şterg

toate urmele

VASILICA GRIGORAŞ
  

Născută la 30 mai 1951, comuna Robeasca, judeţul Buzău. Absolventă a Facultăţii de Filosofie, Universitatea "Al. I. Cuza", Iaşi. După o scurtă carieră didactică, m-am simţit răsfăţată în lumea cărţilor aproape 30 de ani, ca bibliotecar la Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui.

Cărţipublicate:  Fragmente de spiritualitate românească, Bucureşti, Oscar Print, 2001; Petre Iosub - Un destin exemplar - Vaslui, Thalia, 2008; ediţia a doua 2011;Anghel Rugină - Omul şi savantul, Vaslui, Thalia, 2011, coautor; Aşa vreau eu: povestiri pentru copii, Bucureşti, Oscar Print, 2012; Raze de soare pentru Sara: versuri pentru copii, Bucureşti, Oscar Print, 2012; Reflecţii filosofice: Convorbiri cu prof. dr. Petre Iosub, Vaslui, Thalia, 2015: Odă prieteniei, Jurnal de călătorie în Noua Zeelandă, Bucureşti, Oscar Print, 2015.
Am citit prima oară haiku după anii ’90, însă am început să scriu în anul 2012, participând  la concursuri naţionale alături de grupul  Romanian Haiku, poemele mele fiind incluse în Antologia Chemarea cocorilor, Anul VII, Iaşi, PIM, 2014.

crengi cu măceşe-

alte coroane de spini

pe troiţa veche
ogor pârjolit-

de-o vreme în vechiul jgheab

nicio stea tremurând
desfrunzire-

soarele ferfeniţă

printre sălcii
valuri  spre ţărm-

tot mai mult luna plină

de scoici goale
Şcoala de Belle-Arte-

frunza cap de afiş pe

şevaletul toamnei
teatru de război-

graurii-nconjoară-n zori

sperietoarea
fluturi de lampă

aripă lângă aripă-

iluminare

ceas deşteptător-

în miez de noapte din nou

ace în genunchi

cercuri pereche-

stropi de ploaie dansând step

pe luciul apei

secetă şi-acest an-

brazde-adânci şi umede

pe chipul tatei
tuci pe pirostrii-

Ursa Mare sare

printre cocoşei
iar caniculă-

doar în camera de curat

covor plin cu flori

tata la oaste-

mama întinde războiul

urzind timpul
slujba de noapte-

bătăile de toacă

adâncind tihna

fişier pe blog-

urme de creion chimic

pe poza alb negru
scrâşnet de cazma-

printre cioburi de ulcea

rădăcini adânci

în ton cu Mozart-

grauri ciugulind vioi

mărţişorul din prun

aşteptând în prag-

urme de pui pe prispa

proaspăt vopsită   

plasă de năvod-

soare-adus la lumină-n

urechea mării
sezon de alpinism-

pe scoarţa copacului

mămăruţele
maraton în parc-

de dimineaţă vântul

dând start frunzelor
nori tot mai negri-

soţia-nchide clanţa

oprind furtuna
soţ de poveste-

traduceri după traduceri-n

ediţii de lux
sezon estival-

pe val sonate-ncântând

doar papagalii
aproape apus-

doar elixirul din teasc

dezlegându-i limba

clinchet de pahar-

mintea-ntreagă-ncinsă de

cuburi de gheaţă

grauri în cireş

granguri la Cireşica-

diferenţă de gust

LUCREȚIA HORVATH

Sunt născută în localitatea Sânger, jud. Mureș în 1 ianuarie 1953. Am terminat Facultatea de Management Financiar Contabil – secția Contabilitate și Infor- matică de Gestiune. Mi-am desfășurat activitateaca economist în unități de învățământ.

Am descoperit haiku în 2009. De atunci am participat la concursurile lunare de haiku organizate de grupul Romanian Kukai, am făcut parte din Haiku Club și am folosit pseudonimul Speranța Rubin. De asemenea am publicat în revista RO KU – prima revista online de haiku din România nr.1- mai 2010. În această perioadă unele din poemele mele au fost apreciate cu premii. Din octombrie 2015 m-am înscris în grupul Romanian Haiku.
În anul 2011 a văzut lumina tiparului volumul de poezii „Raze în asfințit”- Editura Mega Cluj-Napoca, unde am publicat și câteva haiku-uri.

mână în mână -

cântecul greierului

rupe tăcerea
doar o albină -

și grădina devine

mult mai frumoasă
cămin părăsit -

doar tufa iasomiei

în loc de poartă
fulger în noapte –

și dintr-o dată cerul

atât de înalt
cămin părăsit -
numai mugurii țâșnesc 
fără oprire
rugina coasei -

de-aș mai fi în putere

măcar o dată
singur de Crăciun -

doar vârful bocancilor

înspre afară

cireș în floare –

doar umbra lângă mine

pe banca de lemn
alai de nuntă -

parfumul salcâmului

s-așează în rând
final de cules -

luceafărul de seară

mai strălucitor
mesaj pe mail -

o carte nedeschisă

zace pe masă
bufniță cântând -
bătrâna gârbovită
asmute câinii
singurătate -

doar vârtejul de frunze

intră pe ușă
scârțâit de pași -

doar povara tăcută

pe banca de lemn
pocnet de mugur -

în miez de noapte cântec

de înviere

singur pe bancă -

o frunză ruginie

printre cele verzi
soare-n asfințit -

pe prispa dărâmată

volbura-n floare
gătită de drum –

de-acum m-așteaptă-n poartă

numai tătuca
țară ca-n povești -

ajungând de poveste

cu aleșii ei
cer înnourat -
în lanul de rapiță
soarele captiv
arșiță-n luncă -

nu mai coboară luna

la scaldă în lac
felinar aprins –

și dintr-o dată cerul

și mai albastru
strat de chiciură –

umplând pustietatea

patru măceșe
zvon de martie –

bocancii cu vârful

înspre plecare

COSTIN ILIESCU
Născut pe 03 iunie1950 în Buhuşi. Am urmat Institutul de Arhitectură ION MINCU.
În prezent lucrez în propriul meu birou de arhitectură. Sunt căsătorit şi am doi copii.
Despre haiku am aflat prin 2012 și am început să scriu în 2014. Consider că este genul de poezie în care ca și în arhitectura japoneză, văd esenţa exprimării sensibile în raport cu lumea. Am fost remarcat de domnul Corneliu Traian Atanasiu şi invitat să particip la concursurile RK obţinând câteva diplome.
crapă de ziuă-

în smalţul oalei de lut

primele raze
adormit în zori-

jumătatea de lună

râmâne de veghe
băltoaca din drum-

din lucrarea la mate

bărcuţa plutind

concert nocturn-

dirijând fulgerele

felinarul de vânt

discul de vinil-

Bach ridică-n fugă

praful din şanţuri

statuia de bronz-

aşteptând dezvelirea

toţi porumbeii

oglinda apei-

pieptănându-şi pletele

salcia creaţă

liliac în zbor-

zbaterea aripilor

mărunţind luna

focul din vatră-

trosnetul vreascurilor

sporind liniştea

reclamă gratis-

un căţel făcut covrig

la brutărie

noapte cu viscol-

aprinzând mii de stele

becul de pe stâlp

o scară de lemn-

scârţâitul treptelor

urcă în genunchi

un naufragiu-

agăţată de un pai

lumina lunii

lampa de veghe-

o geişă clipeşte

de pe abajur

restanţe la fisc-

în locul tabloului

doar o amprentă

fierul plugului-

scos la lumina zilei

soarele pe-un ciob

ceaunul de tuci-

lumina lunii sare

în mămăligă

la iarbă verde-

furnica din palmă

pe linia vieţii

pendul în balans-

măturând tot tavanul

razele lunii

mătura din colţ-

paingu-i croşetează

o husă nouă

o piatră-n baltă-

stelele ciocnindu-se

una de alta

frunze veştede-

o colecţie de toamnă

într-un toc cui

se-ntorc cocorii-

fluturându-şi mâneca

sperietoarea

ciutura spartă-

sunetul picăturii

umple fântâna

PETRUȚA IONESCU

Membră a grupului Romanian Kukai începând din 1.02.2014