Dansul cocorilor romanian Haiku
Yüklə 1,29 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Septembrie 2014
- Decembrie 2014
- Septembrie 2015
APRILIE 2014 – Apariţie în The Book of the Contest – SHARPENING THE GREEN PENCIL 2014, Second Haiku Contest, organized by The Romanian Kukai Group (pag. 126) Mai 2014 – Apariţie/Publicare în lista autorilor de haiku - Calameo.com/books - Autori şi volume publicate August 2014 –Apariţie/Publicarein Brass bell – a haiku (online) journal/The month theme: Color Septembrie 2014 – Apariţie/Publicare în Brass bell – a haiku (online) journal/One-line haiku/ Octombrie2014 – Apariţie/Publicare in Brass bell - a haiku (online) journal/Theme: Moon haiku/ În «Lost Paper» - Collective Writing Projects curated by Zee Zahava – (blog) - Soup Stories: short-short pieces on a theme Pe: http://en.calameo.com/read - Chemarea cocorilor VII – volum de haiku publicat de Romanian Kukai Grup, varianta online (pag. 175-178) Decembrie 2014 - Apariţie/Publicare în Brass bell - a haiku (online) journal/Theme: Winterhaiku/ În Antologia de haiku Chemarea cocorilor VII – Editura PIM, Iaşi, 2014(pag. 181-184) Februarie 2015 - Apariţie/Publicare în The Book of the Contest, “Sharpening the green pencil 2015” – The Fourth Haiku Contest, varianta online (pe encalameo.com) – pag. 146 Mai 2015 – Apariţie/Publicare in lista (online a) participanţilor la concursul Romanian Kukai între anii 2007-2014 – pe en.calameo.com Iulie 2015 - Apariţie/Publicare în The Book of The Fourth Haiku Contest Sharpening The Green Pencil, Editura PIM, 2015, şi inclusiv online, pe site-ul en.calameo.com(de/by BIBLIOTECA ROMANIAN KUKAI ) – la pagina 146 Septembrie 2015 – Apariţie/Publicareîn Brass Bell Haiku Journal(tema lunii: one line haiku) Pe site-ul en.calameo.com cu volumul de haiku «La marginea nopţii», varianta online, de concurs (coperta:Cătălin Fudulu) – Octombrie 2015 - Apariţie/Publicarepe blogul «Poeme care inspiră” şi pe site-ul issuu.com,în proiectul colectiv Haiku Hirameky(Haiku-ul inspirat), începând cu săptămâna de concurs 412, al Romanian Kukai Grup – Noiembrie 2015 - Apariţie/Publicare în Brass bell - a haiku (online) journal/Theme: Morning haiku/
DAN NOREA Născut în 1949, în Constanţa, unde locuiește şi astăzi. Absolvent al Facultății de Automatică, secţia de Calculatoare în Bucureşti, 1972. Actualmente pensionar. 
Membru al Uniunii Epigramiştilor din România, președinte al Clubului Umoriștilor Constănțeni, membru în Cenaclurile de Haiku din Constanța și București. Premii la concursuri de epigramă, poezie, proză umoristică, haiku şi senryu. Publicat în numeroase reviste literare din țară și de peste hotare, precum și în peste 60 volume colective și antologii de poezie, haiku și epigramă. În 2011 - volumul de epigrame “Epi…gramatica”. În 2013 - volumul de proză umoristică “Raiul”. În 2014 - volumul “Ucenic la școala de senryu”. În 2014 - volumul pseudo-epistolar de proză umoristică “Gondola de Constanța”, scris împreună cu scriitoarea venețiană Ina-Simona Cîrlan. În 2015 - volumul de poezii umoristice “Facerea lumii”. facebook plin de flori - azi nu duc gunoiul e Ziua Femeii Ziua Muncii - doar cerșetorul lucrând în două ture să nu aud de Ziua Independenței - mi-a fugit capra șah cu soția - o blochez în pat, azi e Ziua Regelui întâi iunie - astăzi, doar astăzi, renunț la prezervativ Ziua Marinei - amirali și miniștri azi fac paradă un singur turist - poiana cu narcise are trei cărări sat îmbătrânit - berzele din cuiburi sunt toate-n Spania email spre Spania - mamă s-au copt și aici căpșunile cu măști de noroi - de două ore flirtez cu mama soacră secetă în sat - doar primarului nu îi crapă obrazul cetate-n ruină - pe tunul vechi din bronz efemeride singur pe bancă - pe mână de niciunde o buburuză fir întins în zori - răsărită din mare o rază pe-un solz muzeu în Stratford - lâng-un Hamlet xeroxat pana lui Shakespeare fierar meloman - doar ritmuri cu barosul bine temperat atlet meloman - în căști la antrenament doar arta fugii coardă întinsă - cu credință-n cel de sus o alpinistă cetate veche - alți oameni pe-același zid schimbarea gărzii lac încremenit - la radio lebăda murind iar și iar stele tăcute - ascultându-și sonata la geam luna noapte de toamnă - în ceșcuța uitată nici pic de stele vânt prin buzunar - pe-aleile parcului aur peste tot noapte de iarnă - patinoar părăsit de ultima stea CRISTINA OPREA M-am născut şi am crescut în satul Roşiori din jud. Suceava. Momentan locuiesc la Iaşi, unde am şi absolvit,în 2002, Facultatea de Informatică la Al. I. Cuza. Lucrez printre studenţi, investind în dezvoltarea lor personală, socială şi moral-creştină. 
Am descoperit poezia Haiku la începutul anului 2012, la Cenaclul de Haiku de la Ceainăria “Sakura” din Cluj-Napoca. Câteva zile mai târziu m-am înscris pe grupul Yahoo „Romanian Haiku” şi de atunci … învăţ! O mare parte dintre poemele mele sunt colecționate în volumele grupului Romanian Haiku: ”Zbor de Cocori”, ”Iarăși Cocorii” și ”Chemarea Cocorilor” precum și într-un mic volum personal: ”Alt anotimp, alt cântec” - apărut la editura PIM în anul 2014. Mi-au plăcut de când mă ştiu: natura, muzica şi poezia. Din anul I de facultate am început să-L descopăr şi să-L cunosc într-un mod personal pe Cel Căruia îi datorez totul: Dumnezeu. Cartea mea preferată a devenit cu timpul Biblia – Cuvântul Lui. Împărtăşesc din ceea ce învăţ, sub diferite forme, pe blog-ul meu: www.cristinao.wordpress.com “Iarba se usucă și floarea cade jos, dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac.” (1 Petru 1:24) puf de păpădii - prietenii copilăriei aşa departe… ghiocel presat – tot mai apăsătoare-i singurătatea hoinăreală-n parc – căile petalelor nebănuite primii dințișori – și mugurii se deschid atât de încet.. salcâmul înflorit – de-o vreme ferestrele nu se mai închid cer cu lună plină – în vechea pușculiță un singur bănuț cric vechi în iarbă – cântecul greierilor ridică luna secetă în sat – din când în când albine pe bluza de flori cântec de demult la teatrul de vară – câțiva greieri sfârșitul ploii – sub tălpile grăbite melci de nicăieri ceas vechi în gară – măsurând așteptarea ultimul greier lebede pe lac - nori albi împrăștiați pe cerul tăcut sfârșit de sezon – doar luna mai ascultă șoaptele mării norii călători – din când în când răsare luna în gară ziua recoltei – într-o coșarcă goală un prunc adormit întors acasă – azi alergând spre mine numai frunzele drum lung în noapte – un tren se-ndreaptă încet spre luna plină tăceri de mormânt – din când în când mai cade câte o frunză părinți în poartă - se desprinde din cireș ultima frunză viorile toamnei – din când în când o nucă bate tempoul noapte de toamnă – tremurând împreună luna și-un pescar prima ninsoare - mama cerne mai cu spor făina de grâu ninge liniştit - freamătul pădurii doar în soba-ncinsă ninge pe alei – dinspre felinare altă lumină noapte cu polei – lângă Carul Mare alunecă o stea tăcerea iernii – retrăind la fereastră amintirile mașina albă ca în visele mele - și tot mai ninge.. acoperite toate datoriile - ascult cum ninge după ninsoare – privind spectacolul un călător tăcut lecții în noapte – același salt al broaștei clatină stele ADRIAN-NICOLAE POPESCU Praf de stele zămislit cu nouă luni înaintea lui 22 noiembrie 1977. Păşeşte zilnic prin urbea Rădăuţilor, în care şi-a zidit familie şi lăcaş de înnoptat, găsind târziu, dincolo de amurg căldură sufletească, veselie de prunci, mâncare caldă şi uşă deschisă. Veghează la tihna trupească a peste două mii trei sute de roade ale păcatului lui Adam şi al Evei sălăşluite de veacuri pe dealul Burlei bucovinene, fiindu-le acestora vraci de neam şi seminţie. Pasiunea pentru științele medicale s-a împletit întotdeauna cu pasiunea pentru poezie dar debutul s-a produs în anul 2013, atât în poezia clasică cu scrieri apărute în revistele neam şi seminţie. Grijeşte cu dragoste totodată de buna creştere a celor o sută treizeci de fragede tinereţi ale Aşezământului de copii „Sfântul Ierarh Leontie” din Rădăuţi. 
Răzbate printre adevăraţii mânuitori de condeie în toamna leatului 2012, scăpărând tot atunci şi arta rânduirii celor şaptesprezece picuri de vorbă . Furând petece din mantia timpului, reuşeşte uneori să-şi mai scrijelească simţirile şi gândurile pe crâmpeie de coală neprihănită, mare fiindu-i bucuria că din pana sa poate rândui şi altceva decât epistole pline de leacuri, ori răvaşe către ceilalţi vraci din vânjoasa lui breaslă. Va păşi spre veşnicie atunci când, prin lucrare divină, sfârşi-i-se-va ghemul.
Născută în 1946, în oraşul Huşi, din Moldova. Am absolvit Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, Facultatea de Limbi Străine. Am lucrat ca profesoară de limba franceză. 
Activităţi literare : traduceri literare în limba franceză. Membră din 2010 a Societăţii Române de Haiku din Bucureşti şi din 2012 a Societăţii de Haiku din Constanţa. Colaboratoare la revistele «RO KU»,«Haiku» şi «Albatros», la revistele franceze de haiku «Ploc», «Gong», «575», la revistele engleze «brass bell» şi «WHA Haiga Contest» Apariţii editoriale în antologiile de haiku : « La lune dans les cheveux », Editions L'Iroli, 2010.
https://virginiapopescu.wordpress.com clipind somnoros în cântec de ciocârlii – soare răsăre înfiorare – în cupe de magnolii se-adună roua printre ziduri vechi un liliac în floare colorează cerul ţesută cu flori o dantelă de umbre - calmul amiezii de ziua muncii - furnicile robotesc în cânt de greieri bujorii de foc – toropiţi de căldură se-ntind la umbră noapte de vară – uşa copilăriei se deschide-n vis privighetoarea - în cântul ei vibrează şi gardul de fier după aversă trunchiul unui arbore înflorit cu melci lacul în amurg - doar cântecul lebedei altceva nimic rază în apus – umbra pescăruşului se luminează cascada vuind – soarele se aruncă în prăpastie nicio potecă - toamna intră-n pădure pe nesimţite o umbră-n amurg - sperietoarea păzind ultimul dovleac ploaie de toamnă – pe limba ei doar gustul singurătăţii purtate de vânt ciorile înscriu pe cer ideograme şiruri de cocori - în urma lor coboară seara peste sat margine de crâng – doar frunzele uscate se aştern la drum horbota iernii croşetată de îngeri - liniştea din zori un corb zgribulit mărind singurătatea - cerul plumburiu prin crengi golaşe doar vaietul vântului – tăceri sub zăpezi raze de lună pe urmele paşilor – drumul troienit licărind abia un tăciune în vatră – pe cer prima stea noaptea de Crăciun – ochii mamei veghează somnul Pruncului IULIA RALIA Absolventă a Facultăţii de Litere a Universităţii Al.I.Cuza din Iaşi, secţia limba franceză. Prezentă în Dicţionarul Scriitori şi publicişti ieşeni ( N.Busuioc şi Fl.Busuioc) Iaşi 2009, Antologia 55 de poeţi contemporani, 2009, editura ArhipArt. Volume “pe hârtie” : În clipa de umbră, editura Pim Iaşi, 2011, Umbra spre interior, editura Zona Publisher, Iasi, 2013, Câteva frunze din umbra, editura Contact international, 2013. Implicată în proiecte culturale ale Asociației Culturale Charlotte Sibi de pe lângă Institutul francez Iași, ale asociaţiei franco-române Amicii Poitou, ale Salonului literar Zero plus de pe langa Muzeul literaturii din Iasi. Situri literare la care scriu ar fi : http://fdl.ro/, www.europeea.ro, agonia.français de la http://poezie.ro/ , http://reteaualiterara ”Exist” în acea lume în care simt că pot să trăiesc. Oare este cea mai bună dintre lumi? Nu ştim, noi o iubim şi credem în ea. briza ușoară - pe o floare de ciulin alunecă luna peste pajiște bujori cu miscări line atingând iarba picături pe geam – la fel de transparente curg lacrimile peste morminte crizanteme de hârtie – câmp încremenit Epifanie – în fiecare sticlă busuiocul viu încă lumină - pe sub crengi aplecate se-adună umbra frunze-așternute pe fiecare bancă - tăceri convergente nicio frunză – fereastra vecinului trimite luna frunze în tremur - oare chiar de frig sau doar râsul lor ? Ziua Națiunii– pe umerii tatălui dă din steguleț ninsoare deasă – camerele se deschid cu mai mult avânt tineri moldoveni cu scutul de umbrele - spre cerul deschis umbrele albastre înălțate la Chișinău - ochii în lacrimi la Maramu’ curge horinca la poartă – no comment coada la Sfântă – o creangă-ngălbenită luminând ceața negru în iarbă un păianjen zgribulit – roua de toamnă bruma peste câmp – măceșe la-ntâlnirea cu gura roșie de aur, de aramă sclipesc din amintiri aceleași frunze copii în fugă deasupra Cocoliei – porumbe negre ceață aurie – imprimeu cu măceșe și crengi plecate vântul de seară - în vârtejul dansului floarea de ciulin aruncată-n sus, primită-n veselie – ninge de-aseară noapte geroasă – în vitrină zâmbește masca de porțelan album regăsit - din nou pe traseul nopții dintre ani VALERIA TAMAȘ A mai trecut un an de conviețuire prietenească în lumea poeziei. Să ne bucurăm de tot ceea ce este în jurul nostru ca de un dar oferit nouă de divinitate. În lumea cuvintelor niciodată nu suntem singuri.Ele vin spre noi mereu proaspete, trebuie doar să le decriptăm mesajul, să privim atent în jurul nostru și să ne bucurăm de tot ceea ce natura ne dăruiește cu generozitate în fiecare clipă. Poezia este în fiecare din noi, trebuie doar să o lăsăm să se manifeste. valuri de colindători - câinele vecinei iarăși dezlegat în pas cu moda - la primul lor selfie doi bătrânei ziua recoltei - vecina cu tripleții face senzație convoi funerar - stingându-și țigara vecinul de balcon plajă la nudiști - în spatele ochelarilor toți și-ascund vârsta culesul viei - viespile dau și ele o mână de-ajutor plaja arhiplină - numărul burtoșilor în creștere cireș în floare- vecina își aruncă șorțul ponosit pianul stricat- nestingherite cântă azi ciocârliile vechea vioară - un păianjen repară corzile rupte selfie de familie - o muscă intră și ea în cadru ploaie de vară - piscină pentru rațe curtea casei cade o frunză - o stea îi ocupă repede locul teii în floare- până târziu în noapte serenadele fata bătrână - de ziua ei scuturând iar florile de plastic se-ntorc berzele - bunicul vopsește iar gardul în verde rândunele cu pui - prin curtea bătrânilor numai vântul noapte de vară - o țin întro petrecere brotacii pe iaz pârâul secat - copii în scorburi de sălcii jucând ascunsa tunet aproape- bătrânul prun își pierde ultimele flori iarba uscată - cât vezi cu ochii verzi numai lăcustele satul cu bătrâni - arar în cuibul berzei piuit de pui ticăit de ceas - din măr frunzele pleacă la oră fixă lefuri de criză- prin piețe o duc bine numai muștele salcâmi in floare - pe ulițe albinele iau locul copiilor școala cu lacăt - zadarnic vrăbiile trag clopoțelul MARIANA TĂNASE Cine sunt eu? Un om ivit la mal de Dunăre învolburată într-o zi de toamnă, cu primăveri în urmă,la 20 noiembrie 1954. Atunci, ultimele frunze din pleata sălciilor mi-au dat părului culoarea lor. Şi ochilor, da, şi ochilor, dar numai uneori, căci ei se schimbă adeseori a vâltoare neagră, ori a închisului de adânc verde prigonit de peşti sclipicioşi, ochiniciodată somnoroşi, ci scurmători, sfârtecători precum cleştii racilor. Şi ce fac eu ? Păi ce să fac, măi Dunăre? Te pictez mereu în slovă şi culoare, cu palmele îţi modelez arcuşul-barcă şi plutim peste timp, timp comprimat, că tot nu e timp, de aceea scriu haiku. Haiku? Da! Hai ku Mariana-Margarita să ne băltim într-un strop de chintesenţă! Publicaţii, concursuri, ce contează??? Acum sunt aici… ochi de lumină printre genele de stuf – în balta vieţii o stea pe cer - mai multe pe pământ cu urătorii neaua în nămeţi - de prea mult negru suflete purificate ceaiul pus la fiert - pe masă stau două ceşti apropiate din panoplie se-nfig în frunzele verzi săbii de aramă aceeaşi lume cu bune şi cu rele - o altă toamnă înscrisă-n borcan caligrafia toamnei – gem de măceşe la mal de ape o casă părăsită - melcul prea mare e toamnă iară – pe şevalet o pânză cu măceşe şi gutui tusea şi junghiul în viroza de iarnă - hora unirii calul Mişu mort - a rămas în urma lui adăpătoarea printre ramuri verzi- stropii de ploaie spală ramuri uscate albul dârelor - sus pe pe cer trec avioane, mai jos stol de ciori vremea-nserării - licuricii concurează luna de pe cer grâul este copt - timpul secerişului pătat de maci… cam pe la apus - eu şi sora soarelui privim cu jale... sunt un cercetaş - iscodesc după stele pe cerul cu nori urmăreşte fix păianjenul din plasă- ora exactă bătrâna la geam priveşte în lung de drum – imortelele oglinda apei scurge vara indiană – surori gemene e vremea murelor – şi eu şi ursul mâncăm pe săturate cu ochii rotunzi două surori stau la geam – pisicuţele dovleacul hidos luminează-n Halloween – creşte importul litere şi gând pe câmp alb cu oi negre în transhumanţă ac de vidia – patefonul se-nvârte Ecaterino… EUGEN TOT Fascinat încă din copilărie de poveștile cu samurai din îndepărtatul Imperiu al Soarelui Răsare, curiozitatea m-a împins înspre a desluși misterele și farmecul Japoniei tradiționale. Pas cu pas, pe aceasta cale, am ajuns în preajma artei și culturii nipone. Am început prin a urma cursuri de limba japoneză, m-am aplecat ulterior asupra caligrafiei și am experimentat pictura sumi-e. Studiind diversele tehnici ale școlilor de pictură, am făcut cunoștință cu haiga, iar de aici până la haiku nu a mai fost decât un pas firesc. 
Fiecare haiku pentru mine marchează atingerea unui moment de conștiență, moment în care am fost destul de treaz să surprind din realitatea imediată o imagine sau o emoție și planul profund din spatele acestora. Rigoarea tehnicii de construcție specifică haiku-ului îmi oferă de fiecare dată, datorită stilului organizat, cadențat, aproape cazon, un mediu propice reflecțiilor și meditației, ce mă duc de cele mai multe ori la materializarea construcției unui haiku, într-un stil de exprimare minimalist zen. În activitatea de zi cu zi sunt tată, soț și manager de proiect în domeniul ecommerce. Îmi place muntele și să lucrez pământul. Practic la nivel de amatori alergarea în competiții de semimaraton și maraton. singurătate – bătrâna și bastonul ultimul vals puntea dintre ani - înapoi pot trec doar amintirile zorii în ceață - ochelarii bunicii uitați pe pernă iarnă săracă - copiii străzii cerșesc fără mănuși după Sărbători - în cotețul porcului tăcut câinele iarna așterne peisaj în sepia - și un pițigoi capete plecate - cortegiul duce cu greu amintirile în drum spre școală – gerul dă copilului puteri de dragon ninge peste cruci - și mai întunecată ultima groapă satul sub nămeți - umbra își caută loc pe sub streașină iarnă vintage - broderii vechi se poartă din nou la streșini demagogie - baciul pictează-n saivan pășuni și fluturi bătrânul simte cum se topesc țurțurii - pic, pic.. din gingia fertilă mușcând din viață primul ghiocel – iarna și vara dând semn că se-mpreună - fir de mărțisor RADU TUDOSAN Născut în data de 28/08/1993, în judeţul Dolj, am copilărit în Craiova, unde am fost elevul liceului "Elena Cuza". Pasiunea pentru scris am descoperit-o la o vârstă destul de fragedă, cred că prin clasa a VII-a, însă până am ajuns la facultate nu am publicat nimic. Urmez facultatea de drept "Nicolae Titulescu" din Bucureşti. Pe lângă facultate şi pasiunea pentru scris, de aproximativ 9 ani practic dansul sportiv de performanţă, în prezent sunt legitimat la Academia de Dans "Mihai Petre" din Bucureşti. 
Fără să-mi dau seama şi fără să fi căutat în mod special genul acesta de poezie, m-am apropiat de haiku prin intermediul unui site de poezie, www.poezie.ro, unde am văzut pentru prima dată un haiku. M-a atras foarte mult simplitatea haiku-ului şi profunzimea lui, în ciuda dimensiunii reduse a acestuia. Am început să scriu haiku în urmă cu aproximativ jumătate de an. Pe lângă scrierea haiku-ului, abordez şi poezia occidentală, ambele îmi plac foarte mult. Satisfacţiile nu au întârziat să apară, obţinând locuri de top în cadrul concursurilor naţionale de haiku. palma bătrânei- măceşe-nviorându-i linia vieţii party sub lună- un păianjen de baltă aselenizând aproape de cer- pe cârja bătrânului umbra unui zmeu ochii mamei plânşi- seceta golind încet încă un izvor cafea amară- o Narcisă îndulcind tura de noapte apus pe plajă- pescăruşii răspândind liniştea serii tot mai uscate- pline iarăşi de căpşuni mâinile mamei un nou capitol- o petală de cireș pe semnul cărții briza de seară- şi soarele fetiţei spălat în valuri praf în urma lor- baba cu lăcrămioare pune iar drugul vopsind ouăle- o urmă de culoare pe chipul bunei noi orizonturi- o barză aşezată şi pe casa lor zi de vizită- o narcisă-nflorită lângă bunica bătrân la copcă- mai nimic în afara puiului de somn iarna sfârșită- în patul bunicilor o pernă lipsă trenul aproape- un fluture ignoră barierele noi orizonturi- o barză aşezată şi pe casa lor vechiul ei album- pe poza lor în ploaie câţiva stropi proaspeţi ANA URMA Născută în 1957, pe meleaguri vasluiene de care mă leagă rădăcinile, primii ani de şcoală şi următorii, prieteniile, amintirile. Pasiunea constantă pentru lectură m-a ţinut aproape de universul cărţilor. Aşa mi s-a descoperit un tărâm fascinant, credibil sau 
plin de fantezie şi-am înţeles că literele şi cifrele pot coabita armonios în spaţiul conştiinţei şi explorării de sine, importantă nefiind vreo ţintă ci drumul înspre… În anul 2010 am descoperit comunitatea Romanian Kukai şi poezia clipei, haiku. De atunci particip la cele trei concursuri, dintre care cel săptămânal datorită frecvenţei rămâne pentru mine, de suflet, contribuind la formarea mea ca şi autor de haiku. Dar, mai bine să lăsăm Poezia să vorbească ... un apus de vis – haijinul îl mută în trei versuri luni de secetă – până şi cântul mierlei răsun-a rugă şevalet în parc - neaşteptat apusul schimbă umbrele ţipăt de cocor – mă înfioară frigul încă nesosit vară-n septembrie – ascultăm împreună
umbre tulburate - frunzele în cercuri căută un sprijin noapte de vară – adâncite în irişi primele stele sporind lumina înainte de apus – floarea soarelui noapte cu lună – un greiere dă tonul nocturnei de mai capăt de lume la fel numai greierii în prag de seară în floare merii - două păsări tăcute pe acelaşi ram primele berze – printre nuferii galbeni dezgolind luna liber de-ntâi mai – descâlcim sfoara zmeului de anul trecut desen pe tabletă – o pânză de paianjen prinsă-n şevalet salt neprevăzut - pe urmele lui Basho noi şi berzele irişi în soare – deasupra azilului stoluri de berze curte pustie - o iederă-n urcare pe poarta de lemn printre litere - popas pentru fluture vechiul monitor ora pământului - depănăm poveştile pe întuneric zilele mamei – buchetul de narcise printre lumânări ploi de martie - străbătută de păsări marea cerului zori de martie – în urma creionului liniile verzi decantată-n ceşti lumina apusului - noi în tăcere reci îmbrăţişări sub clarul lunii pline – salciile ninse Yüklə 1,29 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
