Darul lui Dumnezeu pentru noi

Concluzii:

Adesea în viaţă ţinem atât de strâns unele lucruri mărunte, încât rămânem captivi într-o viaţă săracă, în loc să ne bucurăm de libertatea unei vieţi din abundenţă trăite, alături de Cristos.

Referinţe biblice:

Matei 19:16-22; Ioan 12:25

Viaţa din abundenţă

Rezerva lui Yates: Nu lăsa bucuria să-ţi scape

În vestul sălbatic există un câmp petrolier numit Rezerva lui Yates. De foarte mult timp acest teritoriu aparţinea domnului Yates care construise o fermă de oi pe el. Dar domnul Yates nu câştiga nici pe departe cât ar fi avut nevoie să plătească ratele la bancă şi dobânzile la dobânzi aproape l-au adus în situaţia de a-şi vinde ferma. Trăia împreună cu familia sa de pe o zi la alta, cu bani puţini, şi ca mulţi alţii din subvenţii de la guvern. Grija lui majoră, aproape că-l teroriza, era cum îşi va plăti şi luna aceasta datoriile către stat?

Dar într-o zi… Ce credeţi că s-a întâmplat într-o bună zi? Un echipaj de la o companie petroliferă, s-a prezentat la domnul Yates şi l-a rugat să le permită să facă nişte testări, spunându-i că s-ar putea să existe petrol dedesubt. Aşa că au montat o sondă mică şi minunea s-a întâmplat - petrol cât cuprinde! Doar această primă sondă pompa 80.000 barili zilnic. Multe din sondele montate ulterior pompau mai mult decât dublu. Treizeci de ani mai târziu sondele continuau să pompeze, aproape 125.000 barili pe zi. Şi domnul Yates era proprietarul acestei averi colosale! De fapt el deţinea această avere din ziua în care a moştenit pământul respectiv, el preluându-l cu petrol cu tot. Şi totuşi era un multimilionar care trăia în sărăcie. De ce? Pentru că pur şi simplu habar nu avea ce bogăţie deţine!

Concluzie:

Cristos a venit ca tu să trăieşti şi să trăieşti din abundenţă şi cu toate acestea tu nu ştii că bucuria este la îndemâna ta. Chiar în mâinile tale!

Referinţe biblice:

Luca 15:11-32; Ioan 1:4; 3:14-16; Romani 8:32; Efeseni 3:8 4:22-24; Coloseni 1:27; 2:9,10; 1Ioan 3:1,2.

Viaţa din abundenţă

O pasăre ciudată - Planul lui Dumnezeu este să ne folosească la întregul potenţial

Mi s-a întâmplat să văd în mijlocul unui cârd de găini, un vultur. Era crescut, aşa cum arată un vultur - regele tuturor păsărilor! Totuşi, scormonea în praf după niscaiva viermi, gângănii sau seminţe. Cloncănea şi cotcodăcea încontinuu şi mereu îşi întindea aripile. Avea nişte aripi largi, care i-ar fi permis să zboare deasupra norilor şi cu toate astea se învârtea de colo colo prin ogradă. Privirea lui iscoditoare şi ghearele ascuţite ca briciul l-ar fi făcut o ameninţare pentru orice pasăre şi mamifer dimprejur şi cu toate acestea singurii în pericol erau viermii care mai ieşeau de sub bolovani.

Inexplicabil! De ce un vultur s-ar comporta ca o găină?! Iată dezlegarea: un indian a găsit odată un ou de vultur şi neştiind ce să facă cu el, l-a pus în cuibarul unei cloşte. De aici încolo nu-i greu de înţeles - vulturul a crescut cu ceilalţi pui împreună. Niciodată n-a văzut un alt vultur, doar găini. Tot ceea ce cunoştea era viaţa de găină şi tot ceea ce putea face era să imite.

Într-o zi când vulturul a crescut mare, privind înspre cer a văzut un alt vultur plutind parcă prin aer, chiar deasupra lui. “Ce pasăre frumoasă! Ce pasăre este aceea?” a întrebat-o pe găina de lângă el.

“Este un vultur - regele păsărilor - a cloncănit găina fără să se gândească - dar nu-ţi bate capul prea mult, că oricum tu niciodată nu vei ajunge ca el!” Aşa că vulturul şi-a luat gândul şi a murit ca o biată găină, scormonind într-una după nişte amărâţi de viermi…

Concluzii:

Decât să te tot compari cu cei din jurul tău, mai bine ai căuta să înţelegi planul lui Dumnezeu cu privire la viaţa ta.

Referinţe biblice:

Psalm 139:1-15; Ieremia 29:11; 1Corinteni 2:9-10; 2Corinteni 10:12

Viaţa din abundenţă

Oaia -leu: Cunoaşterea lui Cristos dă înţeles şi sens vieţii

Verset cheie: 2Corinteni 5:17

A fost odată ca niciodată un leu, care s-a pierdut chiar după naştere. Din fericire pentru el a fost salvat şi crescut de o oaie.

Oaia îl creştea exact cum îi creştea şi pe ceilalţi miei ai ei. L-a învăţat să mănânce iarbă cu toate că avea nişte colţi care te înfiorau numai când îi priveai de departe. De asemenea l-a învăţat să beheie exact ca oile, cu toate că avea nişte plămâni puternici şi bineînţeles că l-a învăţat să umble, deşi urmele lăsate de el nu semănau nici pe departe cu cele ale unei oi.

S-a întâmplat că într-o zi, după ce leul nostru crescuse, să se afle prin preajmă o turmă de lei. A ascultat cu atenţie cum răgeau, i-a privit de departe cum se deplasau în galop şi mai ales cum sfâşiau cu dinţii lor puternici o halcă de animal. Şi-a scuturat dintr-o dată coama, s-a ridicat pe picioarele lui puternice şi şi-a spus în sinea lui: “Eu sunt un leu!”. Apoi a alergat spre ceilalţi lei şi dus a fost.

Concluzii: Până nu ajungi să îl cunoşti pe Cristos nu îţi vei găsi locul. Doar Isus poate da semnificaţie şi sens vieţii tale.

Referinţe biblice: Genesa 1:27; Psalm 139:1-4, 13-16; Isaia 43:7; Luca 19:10

Tu alegi

Tatăl alcoolic: Vei depăşi dificultăţile vieţii sau te vei lăsa depăşit de ele?

Verset cheie: Romani 14:12

Trăia odată un bărbat, alcoolic irecuperabil. Se căsătorise de două ori şi divorţase, făcuse puşcărie şi nu era capabil să îşi păstreze nici un loc de muncă. Viaţa lui devenise un coşmar. Din prima căsătorie i se născuse doi gemeni. Un băiat a devenit un respectabil avocat, care la rândul lui s-a căsătorit, avea o familie frumoasă şi era tatăl a trei copii. Slujea în biserică şi era considerat un stâlp al comunităţii.

Pe de altă parte, fratele lui, era opusul. La fel ca tatăl lui, divorţase de două ori, avea cazier de la o vârstă fragedă şi nu putea să îşi păstreze nici un loc de muncă. În plus, de 15 ani suferea de alcoolism. Într-o zi un reporter i-a întrebat: “Cum se face că aţi ajuns ceea ce aţi ajuns?” şi răspunsurile parcă s-au sincronizat perfect: “Am ajuns ceea ce am ajuns, datorită tatălui meu.” Primul era un învingător. El a decis să nu facă aceleaşi greşeli ca părintele său, greşeli care i-au ruinat viaţa. Al doilea şi-a spus mereu în sinea lui: “Ce şansă am eu? Nici una!” Aşa că s-a dat bătut mai repede chiar de a începe lupta…

Concluzii: Poţi să dai vina pe alţii pentru că nu eşti ceea ce ar trebui să fii sau poţi să te încrezi în Dumnezeu şi să devii ceea ce El doreşte să devii. Tu alegi.

Referinţe biblice:

Ioan 15:1-8; Romani 11:17-21; 2Corinteni 5:17; Efeseni 4:22-24; 1Timotei 1:15,16.

Tu alegi

Isus este în viaţa mea: Îl vei invita înăuntru?

Verset cheie: Matei 5:8

O fetiţă de patru ani s-a dus la doctor pentru un control de rutină. Doctorul i-a examinat urechile, întrebând-o şăgalnic: “Ce zici, găsim o păsărică aici, în urechiuşele tale?” Fetiţa nu a scos o vorbă. Apoi doctorul i-a examinat limba şi gâtul. “Vom găsi un monstruleţ aici, pe undeva, prin gură?” Fetiţa a continuat să tacă. Doctorul a luat un stetoscop şi a trecut la examinarea inimii. “Eh, acuma ia să facem linişte să-l auzim pe Barney, ce ne zice el, de acolo din inimă…” Oh, nu, în inima mea nu locuieşte Barney ci Domnul Isus. Pe Barney îl am şoste!”

Concluzii: Oricine are posibilitatea să-L primească pe Isus în inimă. Tot ceea ce trebuie să facă este să Îi ceară să intre.

Referinţe biblice: Psalm 23:3-5; Matei 22:37,38; Luca 12:35,36; Ioan 14:12; Romani 8:9-11; Galateni 2:20; Efeseni 3:16-19; Apocalipsă 3:20

Tu alegi!

Procesul de la Curtea din Louisiana: Vei accepta iertarea păcatelor tale?

Verset cheie: Romani 6:23

La Curtea de justiţie din Louisiana a avut loc un proces care a atras atenţia majorităţii oamenilor din respectivul stat. Se întâmpla prin 1982, când un bărbat a fost condamnat la moarte pentru multiplu asasinat; îşi omorâse întreaga familie. În timp ce condamnatul îşi aştepta punerea în execuţie a sentinţei, avocaţii lui încă încercau cu disperare comutarea acesteia într-o altă formă de pedeapsă. Ori, de ce nu, chiar achitarea clientului lor. Pe măsură ce orele treceau, speranţele erau tot mai slabe. Dar uite că minunea s-a produs! Cu o jumătate de oră înainte de execuţie, guvernatorul statului Louisiana a emis un decret de graţiere. Avocaţii radiau de bucurie, când au adus vestea cea mare clientului lor. Dar ce şoc au primit şi împreună cu ei şi toţi cei care au aflat de acest caz, când clientul a refuzat graţierea! Aşa încât exact la miezul nopţii, el a fost aşezat pe scaunul electric şi în câteva secunde a murit. Omul căruia i s-a oferit libertatea a ales să moară.

O dilemă a cuprins întreaga societate civilă, precum şi media, şi anume, când este un inculpat considerat absolvit de pedeapsă: când primeşte graţierea din partea unui oficial în drept sau când el însuşi acceptă mandatul de graţiere?! Toţi judiciarii dezbăteau acest subiect şi într-un final s-a ajuns la concluzia că graţierea nu poate fi exercitată asupra cuiva până când cel în cauză nu o acceptă.

Tot astfel se întâmplă şi în viaţa spirituală. Dumnezeu ne oferă viaţa veşnică şi iertarea păcatelor şi cu toate acestea atât de des refuzăm darul Său. Noi suntem iertaţi când acceptăm iertarea.

Concluzii:

Dumnezeu a luat toate păcatele tale şi le-a aşezat pe Cristos. Tot ceea ce trebuie să faci este să accepţi iertarea Lui. Ce vei face cu acest dar preţios al salvării veşnice?

Referinţe biblice:

Iosua 24:15; Ioan 3:16; Romani 8:10; 2Corinteni 6:1-2; Galateni 2:20; 1Ioan 3:23; Apocalipsa 3:20

Tu alegi!

Cristos bate: Cioc! Cioc! - Îi vei deschide?

Verset cheie: Apocalipsa 3:20

În catedrala Sfântul Paul din Londra este expus tabloul unui pictor, Holman Hunt, intitulat “Lumina Lumii”. Pictura reprezintă o căsuţă de ţară înconjurată de tufişuri şi măcieşi, iar poteca ce porneşte de la ea este acoperită de iarbă şi buruieni. La uşă stă Isus

cu o lanternă în mână, lumina răsfrângându-se în tot tabloul. Isus bate la uşă şi aşteaptă să I se deschidă. Mulţi oameni referindu-se la acest tablou îl intitulează “Isus bate la uşă” sau “Isus aşteaptă la uşă”… , cu toate că artistul l-a numit “Lumina lumii”.

După ce Hunt a expus acel tablou un critic i s-a adresat pentru a-i semnala o eroare. “Domnule - i-a atras el atenţia - există o greşeală în tablou şi anume uşa nu are clanţă.” “Nu domnule - i-ar fi răspuns pictorul - nu e nici o greşeală, uşa are clanţă, dar numai pe dinăuntru.”

Odată, o fetiţă împreună cu tatăl său, admirau plini de emoţie pictura. După ce au petrecut minute bune în faţa ei, într-o tăcere desăvârşită, fetiţa care a înţeles ideea, şi-a întrebat simplu tatăl: “Oare I-or fi deschis cei dinăuntru uşa Domnului Isus?”

Concluzii:

Isus stă la uşa inimii tale şi bate. Tot ceea ce trebuie să faci este să-I deschizi.

Referinţe biblice:

Luca 12:35-40; Ioan 14:20-23; 15:4; Romani 8:9-11; Galateni 2:20; Efeseni 3:16-19; 1Ioan 4:15,16.

Tu alegi!

Timpul va spune… În ce îţi pui speranţa?

Verset cheie: Marcu 8:36

În 1923 la un hotel din Chicago a avut loc o conferinţă la care au participat nouă din cei mai de seamă oameni de afaceri: Charles Schwab, magnat al oţelului, Samuel Insull, preşedintele celei mai mari companii de utilităţi, Howard Hopson, preşedintele celei mai importante companii de combustibil, Arthur Cotton, broker cunoscut pe piaţa cerealelor, Richard Whitney, preşedintele New York Stock Exchange, Albert Fall, membru al cabinetului prezidenţial, Leon Fraser, preşedinte al Băncii Internaţionale, Jesse Livermore, personalitate marcantă pe Wall Street şi Ivan Krueger, directorul celui mai puternic monopol. Dar, ia să vedem, ce s-a mai întâmplat cu ei între timp…

Douăzeci şi cinci de ani mai târziu, Charles Schwab a ajuns la faliment şi şi-a trăit ultimii cinci ani din viaţă înglodat în datorii, Samuel Insull a sfârşit căutat de interpol prin ţări străine, pentru evaziune fiscală, Howard Hopson a înnebunit, Arthur Cotton declarat insolvabil, a murit în exil, Richard Whitney ispăşea ani buni de puşcărie, Albert Fall a fost amnistiat aşa că putea muri acasă iar Jesse Livermore, Ivar Krueger şi Leon Fraser s-au sinucis.

Concluzii:

S-ar putea să îţi petreci întreaga viaţă încercând să cucereşti lumea, dar ai grijă, la sfârşit te-ai putea trezi că ţi-ai pierdut sufletul.

Referinţe biblice:

Matei 6:24, 28-33; Marcu 8:34-38; Luca 12: 15-21; 14:25-35; Ioan 12:23-25; 1Corinteni 1:18-31

Tu alegi!

Acelaşi vechi Otis: va fi schimbarea vieţii tale temporară sau permanentă?

Verset cheie: 2Corinteni 5:17

Într-o zi la Andy Griffith TV Show a fost invitat Otis, beţivul oraşului, pentru a i se înmâna un premiu pe care întâmplător îl câştigase. Era o singură problemă. Cu această ocazie trebuia să dea şi un interviu şi până una alta arăta groaznic. Ei bine, Andy şi Barney l-au ajutat pe Otis să se pregătească pentru acest interviu, l-au lăsat să doarmă până se trezeşte din beţie, apoi l-au bărbierit, i-au făcut freza şi l-au îmbrăcat într-un costum nou. Arăta ca scos din cutie, era o cu totul altă persoană. Bărbatul s-a prezentat la televiziune, a dat interviul, şi-a încasat banii şi câteva zile mai târziu, cine credeţi că se întorcea pe trei cărări acasă? Cine altul decât Otis, nedormit, nebărbierit, cu costumul ferfeniţă. Ce s-a întâmplat? Nimic. Aşa-i!, nu s-a întâmplat nimic înăuntru lui Otis. Continua să fie acelaşi beţiv ca înainte, doar că pentru o foarte scurtă vreme pe dinafară s-a mai primenit.

Concluzii:

Până când Cristos nu îţi schimbă interiorul, orice schimbare pe care te-ai strădui s-o faci, va fi de scurtă durată, iar tu te vei trezi înapoi, de unde ai plecat.

Referinţe biblice: Ioan 1:12,13; Romani 6:4
Ascultarea

Conferinţă în iad

Verset cheie Iacov 4:17

Nu-i nici o grabă!

Se spune că cu mulţi ani în urmă s-a ţinut o conferinţă în iad unde Lucifer s-a tot gândit şi a complotat cum să facă omenirea să se îndepărteze cât mai mult de Dumnezeu şi să se apropie de el. La un moment dat un supus s-a prezentat în faţa stăpânului întunericului şi a spus: “Preaînălţia voastră, dacă mă veţi trimite pe mine pe Pământ, le voi spune oamenilor că nu există nici un rai şi prin urmare nu-i nimic de câştigat.”

Lucifer i-a răspuns: “Nu, nu, nu poţi face asta, pentru că oamenii simt raiul, deoarece o bucăţică de rai există în fiecare dintre ei… Aşa că n-o să ţină…”

Un alt supus, mai înrăit şi întunecat decât primul s-a înfăţişat şi el în faţa lui Satan şi i-a spus: “Dacă mă vei trimite pe mine, îi voi convinge pe oameni că pot păcătui oricât fără să se teamă de pedeapsă, deoarece Dumnezeu este bun şi plin de dragoste şi El, în virtutea acestor calităţi nu va putea niciodată să judece cu asprime pe cineva, chiar dacă acea persoană nu se va pocăi de păcatele sale…” “Nu - i-a răspuns stăpânul întunericului - oamenii ştiu, şi au simţit pe pielea lor că orice faptă are consecinţă şi adânc în conştiinţa lor există înscris un sentiment al dreptăţii, în virtutea căruia răul este pedepsit şi binele este răsplătit. Nu vei putea nicidecum să-i convingi de contrariu…”

Al treilea slujitor tocmai a ieşit dintr-o groapă foarte adâncă şi întunecoasă şi s-a prezentat în faţa lui Lucifer, spunându-i: “Stăpâne, trimite-mă pe mine pe pământ; eu ştiu ce trebuie să le spun oamenilor ca să-i ţin departe de Dumnezeu. Le voi zice simplu: Dragilor, nu-i nici o grabă… Mai este timp berechet!” Şi Satan i-a răspuns: “Du-te!”

Concluzii:

Este atât de uşor să te amăgeşti că nu este nici o grabă când e vorba de a lua o decizie în privinţa relaţiei tale cu Dumnezeu, dar nu ştii niciodată când viaţa ţi se poate termina.

Referinţe biblice:

Iosua 24:15; Psalm 39:5; 144:3,4; Isaia 2.22; Iacov 4:13-17

Ascultarea

Dumnezeu merge înaintea noastră

Verset cheie: 1Tesaloniceni 5:24

Imaginează-ţi că te confrunţi cu următoarea situaţie: trăieşti într-o ţară unde creştinii sunt o minoritate distinctă. Şeful Poliţiei este anticreştin şi de fapt întregul sistem este împotriva creştinilor, hărţuindu-i permanent, torturându-i, condamnându-i la pedeapsa cu închisoarea sau chiar executându-i. Pentru ca situaţia să fie şi mai complicată, ţara tocmai a trecut printr-un război pe care l-a pierdut iar acum vă aflaţi sub ocupaţia unor trupe străine. Noua putere instaurată, teoretic este neutră în ceea ce priveşte religia dar practic se arată foarte îngrijorată de faptul că creştinii ar putea constitui un factor destabilizator.

Ca şi cum toate acestea n-ar fi de ajuns, liderul micii comunităţi de creştini te-a anunţat că se va desfăşura o campanie de evanghelizare şi ţi-a înmânat o listă cu trei nume dintre care va trebui să alegi unul pe care să-l evanghelizezi. Când ai deschis lista, aproape să leşini! Primul era ministrul de finanţe din ţara vecină, care va fi prezent la o conferinţă pe teme economice, al doilea, liderul bisericii oficiale din ţara ta, omul care practic este responsabil cu campania împotriva creştinilor iar al treilea este un oficial de vârf al forţelor de ocupaţie din ţara ta, un om drept dar foarte neînduplecat în ceea ce priveşte aplicarea legii.

Pe care dintre aceştia l-ai alege?

Acum, deschide pentru câteva momente cartea Faptele Apostolilor, unde este descrisă o situaţie asemănătoare celei în care te afli. În Fapte 8, Dumnezeu îi porunceşte unui creştin, mai exact lui Filip, să meargă în Gaza şi să întâlnească un oficial venit din Etiopia, care tocmai se află în caleaşca lui şi citeşte. Sunt sigur că Filip s-a arătat reticent la început, dar când s-a întâlnit cu famenul Etiopian, el a văzut că acesta tocmai citea din Isaia şi încerca să desluşească despre ce vorbea profetul în acel pasaj. Filip i-a vorbit despre Isus Cristos, omul a crezut şi a fost botezat chiar în acel moment.

În Fapte 9, un om pe nume Anania a avut parte de o experienţă chiar mai înfricoşătoare. Dumnezeu i-a spus să meargă în casa unui creştin, Iuda, şi să se intereseze de un bărbat numit Saul din Tars. Deşi Anania ştia că Saul este cel mai mare prigonitor al creştinilor totuşi a ascultat de porunca lui Dumnezeu iar când a ajuns în acel loc, mare i-a fost mirarea să afle că Saul deja Îl întâlnise pe Isus pe drumul Damascului, iar acum aştepta pe cineva care să-l îndrume ce trebuia să facă pe mai departe.

În Fapte 10, Dumnezeu îi porunceşte lui Petru să meargă la Cornelius, un ofiţer roman căruia să-i propovăduiască Evanghelia. Petru era sceptic că tocmai acesta Îl va accepta pe Cristos, era aproape sigur că nici nu-l va asculta măcar. Numai gândindu-vă la diferenţa de cultură dintre ei, ca să nu mai vorbim, ce să caute el, un biet pescar evreu, în casa unui ofiţer de rang al armatei romane. Dar din nou, când a ajuns la locul respectiv, a aflat că Cornelius şi toată casa lui au fost botezaţi şi aşteptau cu nerăbdare mesajul lui Petru.

Concluzii: Când Dumnezeu te trimite undeva nu ezita să-L asculţi. El îţi pregăteşte calea şi te ajută să îi împlineşti voia.

Referinţe biblice: Ioan 6:44; Fapte 8: 26-40; 9:10-19; 10:1-8; Filipeni 2:12-13; 1Tesaloniceni 5:24.

Ascultarea

Rege prin constituţie sau Prim Ministru?

Verset cheie: Matei 7:21

Anglia are o regină şi un prim ministru. Regina nu are puterea de a lua decizii, ea este o simplă figurantă, imagine a monarhiei. Pe de o altă parte, prim ministrul este cel care ia deciziile politice şi deţine toată puterea.

Concluzie: Isus poate fi doar un rege constituţional în viaţa ta sau prim ministru vieţii tale, având puterea să te conducă oriunde doreşte El să mergi. Alegerea îţi aparţine

Referinţe biblice: Matei 24:45,46; Romani 6:14-18; 1Corinteni 2:14-3:3; 2Corinteni 4:5; Efeseni 5:15-17; Filipeni 2:9-11; Coloseni 1:10,16-18; 1Timotei 6:11-16; Iacov 1:22-25..

Ascultarea

Păstrând aparenţele

Verset cheie: Galateni 1:10

Guy de Maupassant a scris o povestioară, “Colierul”, despre o femeie, Matilda, care dorea cu orice preţ să fie acceptată de înalta societate. Soţul ei era un muncitor de rând şi amândoi munceau pentru a-şi întreţine familia. Într-o zi au fost invitaţi la un mare bal şi Matilda dorind să facă impresie a împrumutat de la o prietenă de-a ei, extrem de bogată, un colier foarte frumos. A fost acceptată în lumea bună, oamenii de acolo s-au arătat impresionaţi de aspectul elegant al ei şi mai ales de colierul foarte preţios pe care îl purta, doar că spre sfârşit s-a ivit o problemă - ia colierul de unde nu-i! Îl pierduse. Pentru că nu-i putea da prietenei ei această veste, a doua zi a împrumutat zece mii de dolari şi s-a dus direct la magazinul de bijuterii de unde a cumpărat unul identic. Vă imaginaţi că această nefastă întâmplare i-au costat pe Matilda şi soţul ei zece ani de muncă asiduă. Amândoi şi-au mai luat câte o slujbă, ba în plus, s-au mutat şi într-unul din cartierele sărace ale oraşului, pentru a plăti o chirie mai mică şi a economisi astfel mai mult. Ratele la bancă şi dobânzile la dobânzi i-au terminat!

Într-o zi Matilda şi-a vizitat vechea prietenă, cea care îi împrumutase colierul, iar aceasta cu greu a mai recunoscut-o. Era atât de schimbată, istovită de muncă şi fără nici un chef de viaţă. Îi mărturisise prietenei cum atunci, demult, îi pierduse lănţişorul, cum a cumpărat altul nou şi cum zece ani a trebuit să muncească pentru a restitui împrumutul. Abia atunci a aflat că lănţişorul atât de admirat de toată lumea bună de la acel bal nefast, era de fapt o copie fidelă, diamantele erau false şi practic nu valora mai mult de cincizeci de dolari. Aşadar Matilda şi soţul ei au muncit ca nişte robi toţi aceşti ani, pentru simplul motiv că ea îşi dorea cu orice preţ să afişeze nişte aparenţe.

Concluzii: Când vei dori să fii pe placul oamenilor şi să pari altceva decât eşti şi nu vei căuta mai degrabă să fii pe placul lui Dumnezeu, cu siguranţă vei avea de suferit mult şi mai ales pe degeaba.

Referinţe biblice:

Matei 6:5, 16-18; 23:2-5; Romani 12:1-2; Filipeni 3:7-9; Coloseni 2: 16-3:4; 1Timotei 4:12; 1Petru 3:3,4; 1Ioan 2:15-17; 3:21-24.

Ascultarea

Şapte zile de fotbal pe pâine

Verset cheie: Proverbe 1:7

În cartea sa, “Emoţii: Aveţi încredere în ele?”Dr. James Dobson povesteşte un fapt real petrecut în şcoala unde a studiat mama lui în anii 1930. Şcoala se afla într-un mic orăşel din Oklahoma şi supărarea lor era că echipa de fotbal pierdea tot timpul, meci după meci, astfel încât elevii liceului, jucătorii şi chiar oamenii din oraş erau cu moralul la pământ. Cu greu ar mai fi putut crede cineva că mai era ceva de făcut. Totuşi, un prosper om de afaceri nu s-a lăsat descurajat de situaţia deprimantă în care se aflau şi a decis să ia problema în mâinile lui. Astfel că într-o zi i-a adunat pe jucători împreună cu antrenorul lui şi le-a promis câte un Ford, ultim model, fiecăruia în parte, dacă vor câştiga meciul din următoarea săptămână. Până aici le-a fost! Şapte zile de atunci înainte jucătorii n-au făcut altceva decât să alerge să şuteze la poartă şi să se antreneze ca nişte apucaţi. Ziceai că mâncau fotbal pe pâine, nu altceva şi de altfel toată lumea a fost cuprinsă de febra fotbalului. În sfârşit, a sosit şi marea confruntare! Inimile oamenilor stăteau să explodeze de emoţie. Jucătorii s-au aliniat la centru, s-au prins de mâini şi au strigat într-un glas: “Victorie!” Apoi s-au năpustit asupra balonului şi au avut parte de o victorie năucitoare: 38 la 0.

Concluzii:

Succesul pe câmpul de luptă presupune multă muncă şi disciplină pe măsură. Exact ca în viaţa de credinţă.

Referinţe biblice:

Proverbe 5:23; 10:17; 12:1; 13:18; 23:23; 1Corinteni 9:24-27; 2Timotei 1:7; 2:5-7; 3:16,17; Evrei 12:7-11.

Ascultarea

Nu puteam doar să stau…

Larry Walters locuia într-o suburbie a Los Angeles, aproape de aeroport. Larry care era un şofer de camion, obişnuia să îşi petreacă sfârşitul de săptămână în grădina din spatele casei, lenevind în şezlongul său preferat şi ingurgitând în demenţă sandviciuri cu unt de arahide.