Darul lui Dumnezeu pentru noi

Concluzii:

Mulţi tânjesc numai după aplauzele oamenilor, când de fapt ei ar trebui să alerge după aplauzele lui Dumnezeu. Când Dumnezeu spune “Bravo!” ce importanţă mai are ce cred oamenii?!

Versete adiţionale:

Matei 3:17; 6:33; 24:45-47; 25:14-30; Ioan 5:30; 1Corinteni 3:10-15; 2Corinteni 5:9; Galateni 1:10; 6:8; 1Tesaloniceni 4:1; 2Timotei2:3-4

Păcatul şi ispita

Nu lăsa garda jos!

Verset cheie: 1Corinteni 10:12

Lane Adams, un membru din echipa de evanghelizare a lui Billy Graham, fost pilot în al II-lea război mondial, povestea odată cum au purces la asediul unei insuliţe din Pacificul de sud, foarte bine fortificate. Trupele marine, susţinute de cele aeriene, au reuşit cu foarte mare sacrificiu, multe vieţi curmate, să pătrundă câţiva metri in interiorul insulei. Trei zile s-au aflat încontinuu în bătaie puştilor; nu se putea dormi şi li se terminaseră şi rezervele de mâncare. În cele din urmă au primit ceva hrană şi au continuat să câştige teren, cuceriseră aproape toată insula. Doar câţiva japonezi se mai aflau pe ea. Lucrurile mergeau din ce în ce mai bine în tabăra americană, mâncarea a început să vină din belşug, aveau chiar şi ciocolată şi soldaţii s-au pus chiar pe distracţii, jucau volei, ascultau muzică, se delectau cu filme… Când, dintr-o dată, acei puţini japonezi au atacat, iar soldaţii americani luaţi prin surprindere aproape că au fost înecaţi în ocean.

Concluzii:

Niciodată să nu te laşi pe tânjală în umblarea ta cu Cristos, pentru că tocmai când te crezi mai pe culme, tocmai atunci e mai uşor să fii doborât.

Versete adiţionale:

Psalm 37:23,24; 55:22; 66:8,9; Proverbe 3:5,6; 16:18; Efeseni 6:10-18; 1Petru 5:8-9.

Păcatul şi ispita

Prizonierul poftelor

Verset cheie: Ioan 8:36

Raynald al III-lea a fost un duce din secolul XIV, în părţile Belgiei de azi. Era extrem de gras şi a fost capturat de fratele său în timpul unei revolte. Fratele său mai mic a ordonat să fie ţinut pe loc până când împrejurul său se ridică o cameră, mai precis patru pereţi şi un tavan. Culmea ironiei era că deşi la fereastră nu se aflau gratii şi uşa era larg deschisă, totuşi Raynald se afla închis. La gabaritul său greu s-ar fi putut strecura printr-o poartă, darămite printr-o fereastră!

Totuşi mai era o speranţă… Dacă ar slăbi, ar fi liber. Nu numai libertatea şi-ar fi dobândit-o ci, fratele său i-a promis să-i redea titlurile nobiliare pe care le deţinea în momentul încarcerării şi totodată să-i restituie averile.

Fratele său i-a făcut această ofertă tocmai pentru motivul că îi cunoştea slăbiciunea lui pentru mâncare. Aşa că zilnic în “celula” lui Raymond soseau platouri întregi cu delicatesuri de la care greu te-ai fi putut abţine. Vă imaginaţi ce s-a întâmplat; în loc să devină din ce în ce mai subţire, ca să se poată strecura prin uşă, bietul om s-a rotunjit şi mai mult. Era prizonierul nu al gratiilor şi porţilor de fier, ci al propriei lui slăbiciuni pentru mâncare.

Concluzii:

Oricine este liber să păcătuiască, dar păcătuind devenim robii păcatului. Cristos a venit în lumea aceasta ca să ne elibereze de păcat. Dacă ne întoarcem la El ne vom găsi libertatea.

Referinţe biblice:

Ioan 8:31-36; Romani 6:2-18; Galateni 5:1,16-21; 1Ioan 3:8-10.

Păcatul şi ispita

Uitând elementarul

Verset cheie: Evrei 6:11,12

Ivan McGuire era un bărbat tânăr, care a murit la vârsta de treizeci şi cinci de ani.. Moartea lui nu s-a datorat nici unui accident de maşină şi nici vreunei boli incurabile. N-a fost ucis şi nici nu s-a sinucis. Era pilot şi a uitat pur şi simplu să îşi pună paraşuta înainte de a sări din avion. McGuire care aspira să devină cel mai faimos pilot fotograf din ţară, era atât de captat de imaginile care dorea să le fotografieze încât a uitat ca înainte de saltul din avion să îşi pună paraşuta. Cel care avusese la activ peste opt sute de sărituri s-a dovedit mai neatent decât un începător, uitând să-şi verifice echipamentul…

Concluzii:

În umblarea cu Cristos nu uita niciodată lucrurile de bază: rugăciunea, studiul biblic şi părtăşia frăţească.

Referinţe biblice:

Psalm 5:5; Romani 11:19-21; 1Corinteni 10:12,13;

2Corinteni 1:24; 1Petru 5:5-9

Păcatul şi ispita

Schimbarea pe care păcatul o poate aduce

Verset cheie: Galateni 6:7

Când Leonardo da Vinci a pictat Cina cea de taină a rugat un tânăr pe nume Pietri Bandinelli, cântăreţ în Catedrala din Milano să-i pozeze pentru Isus. Da Vinci a lucrat douăzeci şi cinci de ani la acest tablou. În final îi mai lipsea un singur personaj, Iuda Iscarioteanul. După îndelungi căutări, artistul a găsit undeva, pe străzile Romei un bărbat dispus să-i pozeze pentru Iuda. Era un om cu umerii adunaţi, ca şi cum ar fi purtat o povară pe ei, cu o privire rece şi răutăcioasă. Când bărbatul a păşit în atelierul pictorului, s-a uitat cu mirare împrejur, ca şi cum locul îi părea cunoscut. După câteva momente s-a întors spre artist şi i-a spus: “Maestre, eu am mai fost aici acum mai bine de douăzeci de ani. Atunci am pozat în Isus.”

Concluzii:

Nu putem păcătui încontinuu, fără să plătim un preţ pentru păcatele noastre. Şi încă ce mare preţ!

Referinţe biblice:

Fapte: 17:28; Romani 6:23; Galateni 6:7-9; Filipeni 3:12-15; Iacov 2:14-26.

Păcatul şi ispita

Rugându-ne pentru călăuzirea lui Dumnezeu

Verset cheie: Romani 12:2

Era odată un bărbat foarte gras care zilnic, în drum spre birou, se oprea la o patiserie pentru a-şi cumpăra ceva pentru pauza de masă. De la un timp s-a hotărât să înceapă o dietă, aşa că pentru a evita ispita dulciurilor a ales o altă rută spre birou, astfel încât să nu mai treacă prin faţa patiseriei şi să se lase pradă tentaţiei. Toţi colegii l-au felicitat pentru decizia lui de a slăbi şi chiar l-au încurajat.

Într-o zi trebuia să livreze un comision undeva în apropierea patiseriei. Ştiind marea lui ispită, L-a rugat pe Dumnezeu ca dacă nu e voia Lui ca el să ţină acea dietă să facă în aşa fel ca să găsească loc de parcare chiar în faţa patiseriei. Şi aproape sigur că a găsit acel loc, dar după vreo şase ture în jurul clădirii…

Concluzii:

Când îi ceri lui Dumnezeu să îţi arate voia Lui, nu fă ce doreşti tu să faci iar mai apoi să consideri că aceasta este voia lui Dumnezeu, ci supune-te întru totul Lui, aşteptând răspunsul, oricare ar fi acesta.

Referinţe biblice:

Proverbe 3:5,6; Ioan 5:30; Romani 7:14-25; 8:13; 1Corinteni 9:24-27; Evrei 2:18; 4:14-16; Iacov 1:13-15; 1Ioan 5:3-5

Păcatul şi ispita

Verset cheie: 1Corinteni 9:25

Aceasta este o poveste adevărată despre un cuplu care după ce a ieşit la pensie a hotărât să îşi petreacă cea mai mare parte din timp călătorind şi vizitând diferite locuri. Astfel că şi-au făcut bagajele, şi-au luat cecurile de călătorie şi s-au urcat într-una dintre cele mai bune şi moderne maşini ale lor. La drum! Într-o zi pe când se îndreptau spre coasta Californiei, bărbatul, care condusese cea mai mare parte a drumului până aici, a rugat-o pe soţia lui să treacă ea la volan ca el să se poată trage un pui de somn. Zis şi făcut! Numai că, femeia, pentru a-i fi mai uşor a pus pe limitatorul de viteză şi, după o oră de mers în linie dreaptă pe autostradă, s-a ridicat pentru a merge la baie. Credea, sau cel puţin aşa i s-a spus de la respectiva companie de automobile că limitatorul de viteză este acelaşi lucru cu pilotul automat. N-a fost şi maşina s-a făcut, cum era de aşteptat, zob. Ca prin minune, cei doi s-au ales doar cu nişte răni uşoare.

Concluzii:

Nu îţi poţi pune viaţa pe pilot automat. Trebuie ca în permanenţă să îţi disciplinezi mersul, ca nu cumva să ajungi pe arătură!

Referinţe biblice:

Romani 11: 17-20; 1Corinteni 9:25-27; 1Timotei 4:15,16; 2Timotei 2:15; 4:1,2,7,8; Evrei 12:3-11.

Păcatul şi ispita

Ai grijă la mormoloci!

Această întâmplare s-a petrecut într-un campus studenţesc, situat într-o zonă muntoasă. Sus pe munte se afla turnul de apă care alimenta complexul. Într-o dimineaţă nişte băieţi aflaţi la duş, au descoperit că, aşa pe nepusă masă, a scăzut considerabil debitul apei. Crezând că este o farsă a fetelor, s-au dus în dormitorul lor ca să verifice. Fetele n-aveau nici o vină aşa că au chemat o echipă de instalatori să remedieze situaţia. Ajunşi la faţa locului, meşterii n-au găsit nici un blocaj sau supapă închisă aşa că au mers în sus pe ţeavă verificând metru cu metru. Unde era buba? Era chiar lângă turnul de apă, unde în conducta care făcea legătura cu acesta se instalase o broască uriaşă. Întrebarea era cum a ajuns broasca aici, deoarece logic vorbind, ar fi fost imposibil ca o vietate de asemenea dimensiuni să intre în conducte. N-avea cum! Târziu au realizat că nu broasca a intrat direct în ţeavă ci, la început pătrunsese un amărât de mormoloc. Acesta a crescut, şi a crescut, până când s-a făcut ditamai broscoiul! Acesta a fost misterul întreruperii apei în campusul universitar.

Concluzii:

Când ignori păcatul din viaţa ta, crezând că e prea mic, chiar acel păcat s-ar putea să îţii fure bucuria părtăşiei cu Cristos.

Referinţe biblice:

Iosua 7:1-26; Psalm 32:1-5; 51:1-12; Proverbe 28:13; Mica 7:18,19; fapte 5:1-11; Evrei 10:19-22.

Slujindu-i pe ceilalţi

Vieţi transformate

În 1921, Lewis Lawes a ajuns directorul închisorii Sing Sing. Douăzeci de ani mai târziu, după ce Lewis Lawes s-a pensionat, închisoarea a devenit o instituţie umanitară. Cei care au studiat acest fenomen, au considerat că această uimitoare metamorfoză se datorează în exclusivitate lui Lewis. Iată, însă, ce a răspuns el cu privire la această transformare: “Totul se datorează minunatei mele soţii, Catherine, înmormântată înafara zidurilor închisorii.”

La vremea când soţul ei a ajuns directorul închisorii, Catherine Laws ers o tânără mamă cu trei copii mici. Încă de la început, toată lumea a avertizat-o că n-ar trebui să calce în închisoare, deoarece este prea periculos, dar ea n-a ţinut cont de spusele lumii. Când s-a organizat primul meci de baschet din închisoare, şi-a luat cei trei copii şi a intrat în sala de sport, aşezându-se printre puşcăriaşi. Convingerea ei a fost că dacă soţul ei şi cu ea au grijă de cei închişi acolo şi aceia la rândul lor, vor avea grijă de ei. A insistat chiar să-i cunoască personal, să le afle poveştile şi în limita posibilităţilor să-i ajute. Astfel a descoperit că unul dintre cei pedepsiţi pentru crimă este aproape orb şi a decis să îl înveţe Braille. După ani de zile, acesta putea fi văzut plângând în hohote la căpătâiul sicriului ei. Altădată a învăţat un surdo-mut limbajul semnelor. Mulţi, spunea Catherine Laws, s-au născut din nou în închisoarea Sing Sing, în peste cinsprezece ani de când ea şi-a dedicat timpul şi viaţa puşcăriaşilor. Într-o zi nenorocirea s-a produs: Catherine Laws a fost victima unui accident de maşină şi a murit. Când Lewis Laws nu s-a prezentat la muncă şi directorul adjunct a trebuit să îi ia locul, deţinuţii au bănuit că ceva rău s-a întâmplat. Zilele următoare trupul femeii stătea întins într-un sicriu, în salonul locuinţei, la un kilometru depărtare de închisoare. În timp ce locţiitorul lui Lewis se plimba, a fost şocat să observe, cum la poarta închisorii se îngrămădeau unii dintre cei mai de temut criminali. Toţi doreau să participe la înmormântarea lui Catherine şi ştiind cât de mult au iubit-o, după ce a stat o vreme pe gânduri, directorul adjunct şi-a asumat riscul să-i lase, cu condiţia ca, după încheierea funerariilor, toţi să se întoarcă în închisoare. A deschis, aşadar, porţile închisorii şi o paradă de ucigaşi putea fi văzută pe străzi, deţinuţii străbătând în tăcere kilometrul care-i despărţea de cea care şi-a pus viaţa în slujba lor. După ce i-au adus un ultim omagiu, s-au întors în celulele lor. Mai singuri şi mai trişti. Unul nu lipsea!

Concluzii:

Dacă vrei să fii slujitorul lui Cristos pe pământ, nu ajunge să le vorbeşti oamenilor despre dragostea Lui, ci chiar să le-o demonstrezi prin fapte.

Referinţe biblice:

Matei 5:14-16; 25:34-40; Evrei 13:3; Iacov 2:14-17; 1Ioan 3:16-18

Slujindu-i pe alţii

Valentine’s day

Verset cheie: Fapte 20:35

Un elev de clasa a treia şi-a petrecut toată după-masa scriind bileţele de Valentine’s day, pe care a doua zi să le strecoare în plicurile colegilor săi. A muncit aproape toată noaptea la ele, unul pentru Jenny, îşi zicea, unul pentru Mark… Era un gest frumos, de candoare şi bunătate şi cu atât mai impresionant, cu cât venea din partea unui copil de clasa a treia… De emoţie n-a dormit toată noaptea. Se gândea şi la bileţelele pe care el le va primi… A doua zi, abia a aşteptat să ajungă la şcoală şi să introducă mesajele de prietenie în plicurile celorlalţi copii. Observase că într-a lui nu se afla nici o hârtie. “Poate după pauza de masă vor apărea…”, s-a gândit în sinea lui. Dar nimic. A verificat şi mai târziu, dar tot nimic. De Valentine’s day, plicul său rămăsese gol. Înainte de terminarea orelor, s-a mai uitat o dată… Nimic. Mama sa îl aştepta în faţa şcolii. În timp ce se îndrepta spre maşină murmura într-una: “Nici un singur bilet. Nici un singur bilet.” A deschis uşa, şi-a privit mama, i-a zâmbit şi apoi a mai murmurat o dată “Nici un singur bilet….”

Concluzii:

Dacă vrei să te asemeni lui Cristos, trebuie să te preocupe mai mult, ce poţi tu face pentru oameni, decât ce pot ei face pentru tine.

Referinţe biblice:

Romani 15:2; Efeseni 5:1,2; Filipeni 2:3,4; 1Ioan 3:18.

Slujindu-i pe alţii

Alegerea corectă

Verset cheie: Matei 16:24,25

Sadhu Sundar Singh (1889-1929) era un creştin indian, mistic, crescut în religia Sikh, dar devenit un urmaş al lui Cristos, în urma unei viziuni. Odată în timp ce traversa împreună cu un amic o strâmtoare în munţii Himalaia, a observat în zăpadă un om care abia mai avea putere să geamă. L-a rugat pe cel care îl însoţea să îl ajute să îl ia pe străin în spinare şi să îl transporte la un canton, dar acesta l-a refuzat, pe motiv că este prea periculos să mai aibă grijă de un muribund - ar putea, sleiţi de puteri şi pătrunşi de viscol să ajungă şi ei în situaţia lui. În timp ce călăuza şi-a continuat drumul, Sundar Singh, căruia nici prin cap nu-i trecea să-l lase pe semănul lui abandonat în inima munţilor, l-a luat cu chiu cu vai în spate şi aşa a continuat drumul. De la o vreme, încălzit de trupul său, muribundul a început să îşi mişte mâinile şi picioarele. Reuşise chiar să meargă singur. Aşa cum mergeau ei, obosiţi, nemâncaţi şi îngheţaţi de frig, la un moment dat, au văzut la marginea potecii, trupul unui bărbat. Cel cu care pornise la drum, murise îngheţat.

Concluzii:

Când renunţăm la noi şi trăim în totalitate pentru Cristos, descoperim viaţa din abundenţă pe care Dumnezeu e gata să ne-o ofere fiecăruia în parte.

Referinţe biblice:

Matei 10:37-39; 22:34-40; 25:31-46; Luca 9:23-27; 10:25-37; Ioan 12:25

Slujindu-i pe alţii

O lecţie de slujire

Verset cheie: Marcu 10:43,44

Treizeci şi cinci de elevi s-au oferit ca voluntari într-o tabără pentru persoane cu handicap. În cadrul taberei era prevăzută o petrecere cu momente de laudă şi închinare dar şi cu confeti, pocnitori şi toate cele necesare unui astfel de eveniment. Toată lumea s-a distrat de minune. La sfârşitul petrecerii, pentru a grăbi operaţiunea de curăţare, liderul grupului le-a propus celor prezenţi să dea o mână de ajutor şi anume să se uite în jur şi să adune paharele, baloanele, confeti, etc. şi să facă cel puţin un drum la containerul de gunoi unde să le arunce. Ceea ce s-a întâmplat a fost de-a dreptul uimitor. Toţi se străduiau să adune cât mai multe gunoaie. Unul dintre cei cu dizabilităţi, mai precis un nevăzător, s-a întins pe jos, ca să simtă mai bine lucrurile care erau de aruncat, le ridica şi i le înmâna însoţitorului său pentru a le duce la container.

Liderul grupului a mărturisit că a fost impresionat de dorinţa acestor oameni limitaţi de neputinţe, de a se dovedi utili celor din jur şi chiar de a-i sluji şi totodată i-a fost ruşine de atitudinea lui oarecum egoistă care l-a determinat să dea doar ordine şi să nu contribuie practic la curăţenie.

Concluzii:

Măreţia unui lider nu stă în puterea pe care şi-o exercită, ci în participarea lui concretă în actul slujirii.

Referinţe biblice:

Matei 20:25-28 (vezi de asemenea Marcu 10: 42-45; Luca 22: 25-27); Matei 23: 11,12; Luca 9:48; 17:7-10; Ioan 13:1-17; Galateni 5:13,14; Filipeni 2:6,7

Slujindu-i pe alţii

Nu toţi sunt orbi

Verset cheie: Filipeni 2:4

În cartea sa Doamne, a fost una din zilele acelea Bob Brown povesteşte despre un pastor care vizitase pe una din femeile în vârstă ale bisericii, nevăzătoare. Cum era în perioada Crăciunului, a fost mirat să observe că în încăpere se înălţa până la tavan un brad plin de globuri şi împânzit de ornamente strălucitoare şi luminiţe.

Nu s-a abţinut să n-o întrebe, dacă an de an împodobeşte câte un brad de crăciun. “Da!” i-a răspuns bunicuţa, e unul dintre lucrurile pe care le aştept cu nerăbdare să le fac; nepoţii mei cumpără bradul, îl instalează iar pe urmă cu toţii purcedem la împodobirea lui. “O femeie nevăzătoare cu un brad plin de lumini în casă!” s-a gândit nedumerit pastorul în sinea lui. Fără intenţia de a ofensa pe cineva, el a continuat să îşi exprime mirarea, la ce foloseşte un brad plin cu steluţe şi lumini cuiva care nu îl poate admira.

Distinsa şi simpatica doamnă şi-a îndreptat privirea înspre el şi i-a spus: “Pastore, nu toţi oamenii sunt orbi!”

Concluzii:

Creştinii ar trebui să-şi dorească la fel de mult să-i facă şi pe ceilalţi oameni fericiţi, cum şi-ar dori ei să fie.

Referinţe biblice:

Matei 22:38; Romani 15:1,2; 1Corinteni 10:24, 31-33; 13:4,5; Galateni 6:10

Slujindu-i pe alţii

Cine este dator?

Verset cheie: 1Timotei 6:18,19

Acum câţiva ani o corabie a naufragiat în apropierea coastei Pacificului de nord. Toţi pescarii din satele situate pe ţărm, s-au adunat să privească corabia izbită de stânci, nu foarte departe de ţărm, dar nici aproape şi s-au hotărât să trimită o barcă de salvare. În barcă a încăput aproape tot echipajul, mai puţin un marinar. Lui i s-a spus să rămână pe corabie până se vor întoarce după el. “Cine vrea să meargă cu mine?” a strigat un tânăr, care tocmai sosise din prima operaţiune de salvare.

“Jim - s-a auzit vocea disperată a unei femei - nu te duce! Te implor nu te duce. Pe tatăl tău l-am pierdut pe mare acum câţiva ani, de fratele tău William, plecat şi el în larg, nu mai ştiu nimic, tu eşti singurul care mi-a mai rămas… Nu te duce fiul meu, nu te duce!”

“Mamă - i-a răspuns fiul - este de datoria mea să merg, înţelege că trebuie să merg!”

Pescarii au privit cum barca de salvare se îndepărtează din nou de ţărm, tot mai departe şi mai departe până când au pierdut-o din ochi. După o vreme aceeaşi bărcuţă se lupta cu valurile, când urca pe coama lor, când cobora… Când a fost destul de aproape de ei, pescarii au strigat în cor: “Ai reuşit? L-ai salvat?” Jim şi-a făcut mâna pâlnie şi le-a răspuns cum a putut mai tare: “Da, şi spuneţi-i mamei că este fiul ei William.

Concluzii:

Când te sacrifici de bunăvoie pentru alţii, vei fi răsplătit cum nici nu te aştepţi.

Referinţe biblice:

Ruth 2:11,12; Matei 10:42; Marcu 4:24; Luca 6:38: Efeseni 6:6-8; Coloseni 3:23-24; Evrei !3:16; Apocalipsa 22:12

Slujindu-i pe alţii

Câteva cutii de bomboane…

Verset cheie: 1Ioan 3:18

Cu mulţi ani în urmă într-un institut de psihiatrie din Boston era o fetiţă ţinută într-un salon special. Doctorii au izolat-o pe micuţa Annie într-o cabină foarte puţin luminată datorită bolii incurabile de care suferea. Din când în când Annie ataca violent oamenii care intrau în contact cu ea. Alteori, pur şi simplu nu-i băga în seamă. Părea a fi sortită să-şi petreacă întreaga viaţă în acest îngrozitor loc. În apropiere trăia o asistentă medicală pensionară, care era convinsă că nu sunt toate speranţele irosite, aşa că a început să o viziteze pe copilă şi să-i arate dragostea ei. Întâia oară când a vizitat-o Annie s-a comportat de parcă nici nu ar fi acolo. Într-o zi asistenta i-a adus câteva bomboane şi i le-a lăsat lângă cabină. Micuţa Annie s-a făcut că nu le bagă în seamă, dar când asistenta s-a întors a doua zi, bomboanele dispăruseră. De atunci încolo în fiecare joi când femeia o vizita pe Annie, îi lăsa bomboanele la îndemână. Curând după aceea, doctorii au remarcat o schimbare remarcabilă în comportamentul pacientei şi au hotărât să o mute într-un salon obişnuit. În cele din urmă Annie s-a însănătoşit complet şi deşi era liberă să părăsească spitalul, a preferat să rămână şi să-i ajute pe ceilalţi. Micuţa Annie era de fapt, pe numele ei real, Anne Sullivan, cea care mai târziu a devenit profesoara lui Hellen Keller, pe care a învăţat-o să comunice cu cei pe care niciodată nu i-a putut vedea sau auzi.

Concluzii: E simplu să spui că-i iubeşti pe cei în nevoi, mai greu este s-o demonstrezi.

Referinţe biblice: Ezechiel 33:30,31; Matei 5:43-47; 1Corinteni 13:1-8; 1Petru 4:8-10; 1Ioan 3:16-18

Slujindu-i pe alţii

Cum să faci diferenţa

Verset cheie: Corinteni 12:4-6

Un băieţel i-a scris într-o zi o scrisoare maicii Tereza, prin care o întreba cum poate să facă ceva deosebit în viaţa lui, aşa ca ea, de exemplu. Luni de zile n-a primit nici un răspuns, până într-o zi, când o scrisoare îl aştepta în cutia poştală. A citit cu emoţie cele patru cuvinte care i-au schimbat viaţa: “Găseşte-ţi propria Calcutta.” Maica Tereza

Concluzii:

Toţi ar trebui să ne găsim propria noastră Calcutta. Unde este Calcutta ta? Prietenii? Şcoala? Familia?

Matei 9:36-38; 25: 31-46; Marcu 10:45; Luca 9:23; Ioan 20:21; Fapte 1:8; Romani 12:4-8; Efeseni 4:16

Slujindu-i pe alţii

Veşti bune

Verset cheie: 1Timotei 6:10

Robert de Vincenzo, faimosul jucător de golf argentinian, a câştigat un premiu considerabil, în urma unui turneu. După ce şi-a ridicat premiul şi a acordat autografele de rigoare, s-a îndreptat spre parcare, cu gândul de a pleca acasă. În parcare, o femeie s-a apropiat de el, l-a felicitat pentru succesul său şi a început să-i povestească despre copilaşul ei care suferă de o boală foarte gravă şi e în pericolul de a muri, iar ea nu are bani pentru a plăti tratamentul. De Vincenzo impresionat de povestea acesteia, a scos un stilou din buzunar şi a completat cu generozitate o filă de cec, după care a rupt-o şi a strecurat-o discret în mâna femeii. Săptămâna următoare, in timp ce lua masa împreună cu nişte prieteni, un oficial al clubului de golf s-a îndreptat spre el şi i-a făcut următoarea dezvăluire: “Câţiva băieţi mi-au spus că ultima dată când ai fost aici, în parcare te-a abordat o femeie care te-a impresionat cu destăinuirile ei şi căreia i-ai dat bani.” “Şi? Ce-i cu asta?” a întrebat mirat sportivul. “Ei bine, femeia aceea este o escroacă, nu are nici un copil şi în nici un caz unul bolnav pe moarte…”

“Vrei să spui că nu-i vorba de nici un copilaş bolnav?” a întrebat De Vincenzo.

“Exact!” a reconfirmat oficialul.

“Asta-i cea mai bună veste pe care am primito în această săptămână!” a exclamat Robert de Vincenzo.

Concluzii:

Creştinii trebuie să fie mai preocupaţi de binele celorlalţi decât de timpul sau banii lor.

Referinţe biblice:

Matei 6:24, 33; Luca 16:13; 1Timotei 6:6-10; 2Timotei 3:1-5; Tit: 1:7,8; Evrei 13:5; 1Petru 5:2,3.

Slujindu-i pe alţii

Mâini în rugăciune

Verset cheie: 1Ioan 3:16

Faimoasa pictură “Mâini în rugăciune” a fost creată de Albert Durer, născut în Germania, în 1471, fiul unui bijutier. În timp ce studia artele, Albert împărţea camera cu un prieten foarte bun, pentru a economisi astfel bani, dar cu toate acestea, venitul foarte mic, nu le ajungea pentru cele necesare traiului. În aceste condiţii lui Albert i-a venit o idee şi anume, el să lucreze ca să procure banii necesari până ce prietenul lui îşi termină studiile, după care acesta va lucra şi Albert va continua facultatea. Colegului de cameră i-a surâs mult ideea şi chiar a insistat ca el să fie primul care să muncească, după care vor schimba rolurile. Albert a devenit un artist foarte iscusit, pictor şi sculptor în aceeaşi măsură. După ce într-o zi şi-a vândut o sculptură, şi-a anunţat prietenul că este gata ca să îl susţină financiar. Numai că prietenul său, după muncile grele pe care le prestase zi de zi, ca slugă la diferiţi bogătaşi, pentru a-i asigura lui Albert banii necesari studiului, avea mâinile atât de obosite şi zdrobite, încât cu greu ar mai fi putut ţine o pensulă. Cariera lui de artist plastic era terminată.