Data şedinţei: 2005-02-28 Titlul şedinţei

Domnul Mircea Geoană :

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi, în continuarea declaraţiei colegului nostru, daţi-mi voie să prezint o declaraţie politică în numele Grupului parlamentar al Partidului Social-Democrat care conţine şi pe foarte mulţi din cei care, în funcţii ministeriale sau în alte funcţii, au pus umărul cu sinceritate şi într-un spirit bipartizan la integrarea europeană a României.

Mă voi referi, astăzi, la recentele avertismente apărute în presa germană şi în presa română privind demersurile pe care le întreprinde gruparea conservatoare din Parlamentul european, după cum ştiţi cea mai importantă şi mai influentă grupare politică din forul de la Strasbourg.

Aşa după cum ştiţi, atât creştin-socialii, cât şi creştin-democraţii germani fac presiuni puternice pentru îngheţarea procesului de aderare a României la UE din cauza a ceea ce numea un europarlamentar german „corupţia generalizată din ţara noastră”.

Mai mult, aceştia se pare că au adresat un demers formal preşedintelui Comisiei europene şi oaspetelui nostru de astăzi, de la Bucureşti, comisarul pentru extindere Olli Rehn. Sunt convins că am primit acest semnal din partea familiei politice populare creştin-democrate cu îngrijorare, dar nu cu panică. Sunt multe semne de întrebare în jurul extinderii şi în jurul României, care sunt cunoscute. În egală măsură, trebuie să fim conştienţi că tratarea superficială a acestui tip de semnale reprezintă o problemă de risc grav pentru integrarea României în Uniunea Europeană.

Aş vrea să vă readuc în atenţie episodul cu fostul raportor al Parlamentului european, Emma Nicholson, care a putut genera, un singur euro-parlamentar, cu o voce puternică, o întreagă dezbatere cu privire la România şi la integrare. Avem obligaţia comună ca acest tip de episoade să nu se întâmple.

Am luat notă de declaraţia făcută de preşedintele Băsescu şi de premierul Tăriceanu cu privire la acest subiect. Nu pot să nu îmi exprim surprinderea şi îngrijorarea faţă de răspunsul dat de preşedintele ţării. Citez : „Guvernul este al României şi nu intră în dispută cu un politician oarecare, fie el şi din Germania.” Ar trebui să-i reamintim domnului preşedinte Băsescu că Markus Ferber nu este un politician oarecare şi nu reprezintă o familie politică oarecare, şi nu vine dintr-o ţară oarecare, şi nu vine dintr-un land oarecare din Germania şi cine are habar de politică externă să asculte atent la mesaje de acest gen.

În egală măsură, aş vrea să reamintesc faptul că nu putem să avem mai multe voci în politica externă, nu putem să vorbim de axe cu Washington şi cu Londra, oricât de importantă ar fi relaţia cu America şi relaţia transatlantică, şi să vină ministrul de externe francez la Bucureşti şi să ne spună elegant, dar transparent, „Dragi români, primul vostru reflex trebuie să fie un reflex european.” A fost gingaş, a fost elegant, dar pentru cine ştie politică externă ştie ce a spus ministrul de externe francez la Bucureşti, vinerea trecută.

Nu trebuie să cădem nici în explicaţia facilă pe care purtătorul de cuvânt al PNL-ului – şi o spun cu prietenie şi cu respect – a avut-o faţă de declaraţia europarlamentarului german. Domnul Nicolaescu spune: „Probabil că europarlamentarul german nu ştie că s-a schimbat puterea la Bucureşti şi că este o nouă guvernare mult mai competentă, mult mai profesionistă, mult mai în regulă decât guvernarea precedentă”. Vreau să vă spun că acest tip de explicaţii poate ţine aici, la noi, dar nu ţine în Europa. Oamenii sunt informaţi şi aşteaptă rezultate complete, nu numai retorică. Iar, dacă cineva crede că un europarlamentar şi aceste instituţii europene nu au informaţii despre România, înseamnă că este bine să mergem puţin la reciclare.

Aş face o referire şi la o declaraţie pe care domnul preşedinte Băsescu a avut-o, în mare măsură justificat, vinerea trecută, cu privire la nevoia de informare mai bună a opiniei publice faţă de problematica europeană. A atras atenţia asupra riscului de a prezenta, citez : „o gogoaşă umflată” în jurul ideii europene, susţinând faptul că poate şi, într-adevăr, există o insuficientă informare faţă de costurile şi constrângerile integrării europene, dar aş vrea să atrag atenţia că nici căderea în tentaţia facilă de a prezenta integrarea europeană ca o sperietoare şi ca o scuză pentru măsurile dure pe care Guvernul actual trebuie să le ia, pentru că despre asta e vorba, despre reforme grele, nu este o soluţie. Nu este o soluţie să revenim la demonizarea fondului monetar, nu este o soluţie să demonizăm Uniunea Europeană. Avem nevoie de eurolucizi în România, n-avem nevoie de euronaivi, dar nu avem nevoie nici să transformăm România într-o ţară de eurosceptici. Dacă a fost ceva care a ţinut România, de-a lungul acestei tranziţii lungi şi frustrante, pe direcţia occidentală, a fost sprijinul bipartizan al nostru, al tuturor şi al sprijinului opiniei publice. Să fim atenţi când prezentăm integrarea europeană ca o sperietoare sau ca o scuză pentru nepriceperea sau neîmplinirea actuală sau de viitor a guvernării.

De aceea, dragi colegi, în numele Grupului parlamentar PSD, aş dori să revin cu propunerea către Guvernul Tăriceanu şi către colegii din Senat şi din Parlamentul României, să revenim la formulele de colaborare bipartizană, transpartizană care le-am avut până acum. Am avut spiritul de la Snagov, am avut un forum de integrare, am avut un forum al negociatorului şef. Să revenim la aceste formule de colaborare transpartinică.

În egală măsură, solicităm în mod oficial Guvernului Tăriceanu introducerea unui mecanism independent, paralel, de monitorizare a îndeplinirii angajamentelor asumate de România. Avem, la ora aceasta, suficient de multe institute specializate în România, neguvernamentale, cu bani europeni şi cu bani din România, care pot să facă pentru noi acest lucru şi insist asupra nevoii unui control independent pentru a putea fi siguri că România îşi îndeplineşte obligaţiile.

Mai mult decât atât, vin cu un nou apel în spiritul european, pe care partidul meu şi partidele care sunt reprezentate în Parlament le-au avut în mod constant, să ne facem datoria şi să mergem, reprezentanţi din familiile politice româneşti afiliate la marile familii europene, înainte de avizul conform din 13 aprilie, să ne facem obligaţia de onoare de a vorbi cu partenerii noştri europeni şi a explica de ce este important ca România să intre la 1 ianuarie 2007, de ce este important ca România să confirme că nu este doar un venit din milă în Europa, ci este o ţară care merită să fie un jucător important în Europa.

De aceea, ca şi preşedinte al Comisiei pentru politică externă, vin cu invitaţia – discutată deja cu colegii din comisia noastră – de a avea un desant parlamentar la Bruxelles, în luna martie, reprezentând membrii din Senat, din Camera Deputaţilor şi din Comisia pentru integrare, iar, acolo unde nu avem o reprezentare suficient de puternică cu familia populară, deşi UDMR-ul încearcă parţial să facă acest lucru, să solicităm – de ce nu ? – domnului primar Ciuhandru să vină cu noi pentru că este, la ora aceasta, singurul afiliat în mod formal la Partidul Popular.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi vreau să ştiţi că pentru noi, ca şi grup parlamentar şi ca principal partid de opoziţie, integrarea europeană rămâne un obiectiv bipartizan. Suntem dispuşi să colaborăm, în bună credinţă, cu oricine va face un lucru bun şi să criticăm cu profesionalism pe cei care decât pretind că fac o pregătire bună pentru integrarea europeană.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze din partea Grupului parlamentar PSD.)