Data şedinţei: 2005-02-28 Titlul şedinţei

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Vă mai aduc o dată aminte că sunteţi, cu onoare, în acel scaun şi datorită votului Partidului România Mare şi veţi mai fi, până la adânci bătrâneţi. Vă mulţumesc. La revedere.

(aplauze)

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Eu credeam că după mine nu mai vorbeşte nimeni, domnule preşedinte, e posibil ?!

Am dorit, iniţial, să vă citesc un elogiu pe care l-am publicat în urmă cu 20 de ani, în volumul meu „Mândria de a fi român”, la adresa lui Horea al nostru, pentru că astăzi este un jubileu, este un jubileu tragic.

Astăzi suntem în 28 februarie 2005, sunt 220 de ani de când Horea şi Cloşca au fost traşi pe roată de către călăul maghiar Grancsa Rákoczi, dar din ordinul împăratului Iosif al II-lea care nu era oricine, era fiul marii Maria Tereza şi era autocratul de la Viena anului 1785, Viena lui Heydn, Viena lui Mozart, Viena în care răsărea steaua tânărului Beethoven. De la el vine numele de iozefinism, pentru că iluminismul vine de la Descartes, de la expresia lumen naturale.

Era un împărat luminat şi, totuşi, i-a măcelărit pe acei români care nu cereau decât drepturi pentru semenii lor. Înainte de a i se frânge trupul, cu roata, Horea a apucat să strige „Mor pentru naţiune !”.

Din păcate, în afară de ziarul meu, „Tricolorul” şi de „Jurnalul naţional”, nici o publicaţie de azi nu a marcat acest jubileu. Parcă ne smulgem singuri rădăcinile istorice, parcă nu ne mai interesează ce s-a întâmplat în spatele nostru. Se abrutizează societatea românească.

O găină cu trei picioare, o oaie cu două capete, nu ştiu ce reţea de contrabandişti, sunt mult mai importante pentru pagina întâi a publicaţiilor, decât, iată, un eveniment istoric de o mare importanţă.

Cine îşi uită trecutul riscă să îl repete. Nu vreau să ţin o lecţie nimănui, presa este liberă, dar, pentru numele lui Dumnezeu, cine începe să populeze presa aceasta a noastră ?! În afară de câteva personalităţi remarcabile, sunt unii oameni fără ştiinţă de carte, dornici să facă repede nişte bani, să mai vâneze nişte capete, să se ducă la o altă firmă sau la un post de televiziune şi perpetuăm o stare de spirit care induce o nocivitate deosebită în sufletul populaţiei României.

Nu sunt tătuca nimănui, nu sunt dădaca naţiunii, dar vreau să vă spun că în 1985, de fapt, că atunci am publicat serialul meu, după „Revoluţiunea lui Horea”, de Nicolae Densuşianu, acum 20 de ani, eu scriam şi astfel de lucruri, nu cum mă acuză unii şi alţii, că aş fi scris numai pentru regimul respectiv. La ora aceea, chiar că nu mai scriam nimic, pentru că ne dezamăgise şi ne trădase pe toţi, dar despre istoria naţională pot oricând să pun pe masă, uşor, vreo 10.000 de pagini pe care le-am scris.

Nu mai dau curs acestui material, pentru că nu suntem la un seminar istoric, însă vreau să mă refer la un coleg, nepolemic, mai ales că el lipseşte din ţară, a prezentat o broşură cu o zvastică pe copertă şi întreba, probabil retoric, adică cu un răspuns subînţeles, dacă şi alte partide ar fi de acord cu înfierarea apariţiei acestei broşuri.

Fireşte că nu suntem de acord cu nimic din ceea ce ar aduce aminte de mişcarea fascistă, o mişcare care nouă, românilor, personal, ne-a făcut mult rău, o mişcare care ne-a omorât prim-miniştri, o mişcare care ne-a omorât personalităţi ale culturii. Mişcarea legionară s-a sinucis la 27 noiembrie 1940, când l-a împuşcat pe Nicolae Iorga, atunci a ieşit singură din istorie.

Dar la asemenea excese se ajunge când anumiţi brokeri de putere, din străinătate, împiedică venirea la putere, în România, a unor forţe naţionale sănătoase, pragmatice. Suntem împiedicaţi, prin toate mijloacele, să venim noi, de la Partidul România Mare, inclusiv prin fraude electorale repetate. Şi vă anunţ că, peste vreo zece zile, va izbucni bomba fraudelor electorale,vom şti exact cine şi cum a furat, o să vedeţi, poate vă vom prezenta şi o videocasetă, cu acest prilej, pentru că nu îmi place să las nimic nerezolvat. Nu s-ar fi ajuns aici.

Acum se lasă parcurs liber, în acest vid, mişcării legionare, zvasticii. Nu, nu suntem de acord cu recrudescenţa unor asemenea mişcări, deşi cel care a citit aici nu a spus totul până la capăt. Poate nu ştie foarte bine limba română, sunt chestiuni de interpretare, cum mai invocă distinşii colegi de la UDMR. Treaba cu evreii, cu ţiganii şi aşa mai departe, cred că era o chestiune ipotetică, în sensul că, uite, în alte ţări apar asemenea lucruri, pentru că există libertatea de expresie. Nu cred că este nici un om, zdravăn la cap, în România, care să propună aşa ceva. Doamne fereşte, este loc pentru toată lumea, fireşte, şi pentru minorităţi, sub soarele generos al României.

Dar nu ştiu cu cât ar fi mai nociv pentru societatea românească şi pentru spiritul european care începe să guverneze această ţară, o recrudescenţă palidă şi fără percutare în timp şi spaţiu, a zvasticii, decât terorismul pe care îl induce ideea segregaţionistă, separatismul teritorial.

Cel care ne-a vorbit aici este avocatul unui criminal fascist, Albert Waas. Albert Waas a omorât, după Dictatul de la Viena, şi români şi evrei. Şi este o caravană – ca la zidul morţii – prin localităţile din Transilvania, de reabilitare a acelui criminal nazist, Albert Waas. Cu ce ar fi mai condamnabili nişte copii necopţi, într-adevăr, care trebuie ţinuţi sub control, în România anului 2005, decât unul care a ucis români şi evrei şi pe care domnia sa vrea să îl reabiliteze, pentru că este chiar avocat oficial al acelui Albert Waas.

Hai să nu ne trateze nimeni de parcă am juca într-un film cu proşti, vă rog foarte mult, suntem în Senatul României. Atât am vrut să vă spun.

În privinţa aderării României la Uniunea Europeană, este un moment critic, într-adevăr, aş vrea să nu vă mai certaţi între voi, cele două blocuri care aveţi, deocamdată, ceva mai mult punctaj decât noi, pentru că ceea ce se critică acum de către presa germană este vechea corupţie, să fim serioşi, să fim responsabili !Înţeleg, şi PNL-PD şi ceilalţi au mari corupţi, îi ştim şi noi, şi au mai eliminat – îi eliminaţi şi dumneavoastră, cum am eliminat şi noi câţiva – însă, este supraomeneşte să ceri cuiva, după două luni, hai, acum, să rezolvi marea corupţie.

Bine ar fi dacă ne-am întâlni toţi, pe un pod al prieteniei şi al reconcilierii naţionale şi să vedem, cu documente, cu dosare pe masă, cu probe, nu cu recriminări, cu incriminări şi cu antipatii personale, domne’, de ce dumneata ai imaginea asta catastrofală şi de ce ai 15 vile, şi luciu de apă, şi trei lacuri – Sinoe şi Razelm – şi fond piscicol ?! Tragi partidul în jos şi împiedici aderarea României.

Şi atunci vom fi toţi de acord că, indiferent de partid, mafia nu are nici naţionalitate, nici culoare politică şi să plece, pentru că asemenea oameni fac rău poporului român. Dacă copii României nu au lapte acum şi cad tavanele de şcoli, în capul lor, şi grupurile sanitare aduc bolile mizeriei din secolul XIX, este datorită acestei lăcomii patologice de care nu se mai vindecă.

Să păstrăm un simţ al proporţiilor şi al realităţii. Noi, de la PRM, aşa interpretăm aceste obstacole şi critici sunt pentru vechea guvernare, nu pentru actuala guvernare.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit pe domnul senator Otilian Neagoe şi, ultima luare de cuvânt, domnul senator Cioroianu. Mai staţi puţin că era înainte…