Data şedinţei: 2005-03-14 Titlul şedinţei

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Invit la microfon pe domnul senator Marko Bela, pentru cincizeci de secunde.

Doamna Verginia Vedinaş :

Domnule preşedinte,

Distins Senat,

Voi aşeza la baza declaraţiei politice pe care o susţin azi în faţa dumneavoastră o frază care mi-a fost adresată de către un cetăţean din judeţul Bihor pe care am cinstea să-l reprezint în Parlamentul ţării. Acela spunea: dacă tot nu le mai pasă de noi, bătrânii, de ce nu ne dau un praf să murim şi să facă săpun din noi?

Nu credeam că în România anului 2005, în regimul unei guvernări care a câştigat alegerile cu sloganul „Să trăiţi bine!” îmi va fi dat să aud o asemenea cerere disperată. Şi, totuşi, într-o întâlnire avută cu locuitorii din oraşul bihorean Ştei şi din împrejurimi, un bătrân m-a rugat să-i duc acest mesaj în Parlamentul ţării, să spun în Parlamentul ţării că oamenii sunt copleşiţi de nevoi şi de sărăcie, că le este greu să lupte cu viaţa şi, mai nou, le este greu să lupte şi cu moartea. Constată că li se fură ziua de mâine, speranţa de a mai trăi, de a o mai apuca şi nu ştiu ce să facă, pentru că viaţa celei mai mari părţi a bătrânilor ţării este legată de medicamentele pe care trebuie să le ia zilnic, dar al căror preţ nu ţi-l pot permite să-l achite.

Vestea că vor fi sistate medicamentele gratuite şi compensate echivalează cu condamnarea la moarte a sute de mii de bătrâni şi bolnavi, iar sentinţa este semnată de o alianţă care şi-a propus, cum rezultă din titlu, să facă dreptate şi să spună adevărul.

Partidul Popular România Mare protestează împotriva situaţiei disperate în care sunt aduşi cei bătrâni şi bolnavi.

Cerem guvernului actual să-şi respecte promisiunile electorale şi să asigure medicamentele dătătoare de viaţă celor aflaţi în suferinţă.

Cunoaştem faptul că fosta putere a deturnat din banii CNSAS-ului, în fapt bani publici, banii contribuabililor care trebuia utilizaţi pentru medicamente: în anul 2003, 15.000 de miliarde şi în 2004, 7.000 de miliarde. Regretabil este însă că se merge în aceeaşi direcţie. Reamintim celor care conduc astăzi ţara că şi-au asumat soarta guvernării cu bunele şi relele ei sau cum spunem noi în drept cu activul şi pasivul. Le reamintim faptul că România este declarată de Constituţie ca fiind stat social şi un stat social este acela în care omul este pus pe primul plan, este o prioritate. Iar printre drepturile fundamentale garantate de Constituţie în art. 34 regăsim dreptul la asigurarea sănătăţii. De aceea, cerem actualului guvern să găsească soluţiile necesare pentru ca banii colectaţi la bugetul asigurărilor sociale să fie cheltuiţi pentru scopul în care au fost colectaţi. Vă mulţumesc.

(Aplauze)

Domnul Corneliu Vadim Tudor( din sală):

O să avem la Budapesta.

Domnul Mihai Ţâbuleac:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Voi prezenta o declaraţie politică având titlul ,,Republica Moldova între comunism, alegeri şi anticipate”.

Recent, pe 6 martie a.c., s-au desfăşurat alegerile parlamentare în Republica Moldova, eveniment la care am fost prezent prin participarea la un program OSCE de observare electorală.

Alegerile de duminica trecută din Republica Moldova au consfinţit un fapt: ţara de dincolo de Prut este singura din Europa în care comunismul se mai află la putere. Din păcate, în pofida faptului că s-a dovedit a fi un sistem politic nedrept, comunismul se ţine încă bine pe picioare în câteva state din lume. Scrutinul electoral din primăvara acestui an a fost considerat cel mai important test pentru funcţionarea democraţiei în Republica Moldova, având în vedere opiniile privind un posibil abuz de putere al autorităţilor şi al reprezentanţilor Partidului Comuniştilor, că Moldova continuă să fie cea mai săracă ţară din Europa, că relaţia dintre Chişinău şi Tiraspol trece printr-o fază de tensionare şi degradare accentuată, iar platformele politice ale principalelor partide prevăd reorientarea către structurile occidentale. La câteva zile după acest test, impresiile s-ar sistematiza astfel: ,,Sub simbolul secera şi ciocanul orice se poate promite, numai voturi să iasă”. Promisiunile comuniştilor includ asigurarea până în 2009 a unui salariu mediu pe economie de 300 de dolari, faţă de 100 dolari în prezent, mărirea pensiilor, gazificarea fiecărei locuinţe, telefon pentru orice solicitant, Internet în fiecare şcoală etc. În domeniul politicii naţionale, după ce promiseseră acordarea limbii ruse a statutului de a doua limbă de stat, ceea ce nu au făcut, au adoptat o nouă lege a concepţiei naţionale care îi defineşte pe români drept ,,minoritate naţională”. În domeniul politicii externe, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova care promisese în 2001 examinarea aderării la Uniunea Rusia – Belarus a ajuns în mod paradoxal la relaţii foarte proaste cu Moscova. În aceste condiţii, comuniştii s-au reorientat către Occident, fixându-şi ca obiectiv începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană şi implicarea acesteia, precum şi a Statelor Unite ale Americii, în rezolvarea conflictului din regiunea nistreană. Cine şi-ar fi închipuit cu ceva vreme în urmă că, astăzi, comuniştii moldoveni vor fi avocaţi ai integrării europene şi ai globalizării şi că vor câştiga cu un program care, altădată, ar fi fost înfierat până la Dumnezeu de apostolii săi. Dacă adăugăm şi recenta declaraţie a preşedintelui Vladimir Voronin de a trece, împreună cu partidul, la social-democraţie, iată un alt argument care susţine teza că social-democraţii din Europa de Est se hrănesc direct din comunism, avem tabloul, fără îndoială, jalnic şi ridicol, a ceea ce înseamnă în fond comunismul. Miza aşteptărilor de la acest scrutin a fost, pe de o parte, ca alegerile să se desfăşoare paşnic şi să nu fie dispute asupra rezultatului final. Şi, pe de altă parte, să vină la putere un guvern care să poată articula o nouă politică a Moldovei cât se poate mai apropiată şi mai prietenoasă faţă de Ucraina şi România. S-a dorit ca aceste alegeri să constituie o pârtie spre o soluţie mult mai importantă, referitoare la prezenţa ilegală a trupelor ruseşti pe teritoriul Moldovei. Să nu uităm că Moldova este singurul stat din Europa care continuă să aibă ocupaţie străină, iar Moscova continuă să sfideze chiar obligaţia, pe care singură şi-a asumat-o, de a retrage trupele din această zonă. Şi ce s-a obţinut? În ziua alegerilor, ca şi în celelalte care au urmat, a fost linişte şi pace. Populaţia a votat într-un număr mai mare decât la scrutinul anterior, în ciuda vremii nefavorabile, iar noi, observatorii, am monitorizat ceea ce ni s-a oferit, adică deschiderea secţiilor de votare, exercitarea votului şi procesul de numărare a voturilor. Nici o abatere deosebită. Am constatat că secţiile nu sunt organizate în încăperi, ci în holurile instituţiilor – chiar câte două în acelaşi hol - că ştampila de control se aplică după ieşirea de la urne şi nu înainte – deci nu prea se respectă secretul votului - , că buletinele de vot conţin doar titlurile formaţiunilor politice nu şi numele candidaţilor etc. Dar toate acestea, pentru această ţară, sunt considerate reguli. Mă tem însă, că noi nu am putut monitoriza decât aparenţele. Au fost zvonuri potrivit cărora competiţia electorală a fost tranşată înainte de implementarea programului de monitorizare. S-a adus acuzaţia că nu s-au respectat cerinţele Uniunii Europene ca alegerile parlamentare să se deruleze într-un mod deschis şi echitabil, cu acoperire mediatică pluralistă şi imparţială a campaniei şi cu respectarea neutralităţii administraţiei statului faţă de toţi candidaţii şi simpatizanţii acestora.

Autorităţile nu au adoptat măsuri ca votul celor aflaţi în afara ţării să fie tratat de o manieră adecvată.

Din nou am auzit acuzaţii care se încadrează în titlul „Aţi minţit poporul cu televizorul”.

Comparativ cu anii precedenţi, situaţia mass-media din Republica Moldova s-a acutizat în special pe parcursul anului 2004, ceea ce a creat motive de îngrijorare în rândul societăţii civile. Televiziunea, principala sursă de informare pentru cetăţenii moldoveni, întâmpină, în continuare, greutăţi în exercitarea atribuţiilor sale datorită controlului guvernamental extins, în ultima perioadă, şi asupra trusturilor de presă private.

Reprezentanţii partidelor politice şi-au exprimat, în multiple rânduri, nemulţumirea faţă de lipsa de neutralitate a postului public de televiziune care a favorizat mediatizarea excesivă a Guvernului.

De asemenea, a fost invocat faptul că ziarele şi alte publicaţii media au fost constrânse la un nivel de circulaţie şi distribuţie redus.

Cât despre reformarea Guvernului, cele 56 mandate dobândite de comunişti sunt suficiente pentru alegerea premierului şi a celorlalţi miniştri prin schimbarea mai mult a pălăriilor în raport cu ceea ce a fost, făcând astfel, din partidul comuniştilor din Republica Moldova, un partid „european modern”. Am pus în ghilimele ultimele cuvinte.

Pentru alegerea noului preşedinte, însă, mai sunt necesare 5 mandate, ceea ce a generat ideea salvatoare de a nu se negocia cu conducerile formaţiunilor concurente, ci cu reprezentanţii acestora, ceea ce, în traducere din moldovenească în română, ar însemna că se va trata cu transfugi virtuali care vor fi botezaţi cu statutul de independenţi şi apoi, maşina de vot poate să pornească.

Pe de altă parte, nici bine nu s-a terminat numărarea voturilor, că celelalte partide au invocat necesitatea alegerilor anticipate, ceea ce a provocat, până şi observatorilor, sentimentul datoriei neîmplinite. Măcar sub acest aspect, se vede că există unele legături între poporul român şi cel de dincolo de Prut. Deosebirea constă în faptul că, la noi, anticipatele sunt dorite de putere şi nu de opoziţie, dar ce mai contează dacă, după atâta tânjeală după democraţie, am ajuns să ne placă mai mult alegerile decât munca.

În fine, după ce nu a mai rămas nimic de observat, m-am întors în ţară cu impresia că am asistat la propriile mele chinuri şi frustrări trăite în anul precedent.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Solcanu :

Domnule preşedinte,

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Senatori din Grupul parlamentar al Partidului Social-Democrat îşi exprimă profunda preocupare şi indignare faţă de modul în care Guvernul Tăriceanu a gestionat actuala criză a cetăţenilor români întorşi în ţară din Spania.

În condiţiile în care Guvernul Partidului Social Democrat printr-o preocupare exemplară şi o cooperare cu guvernele statelor europene au obţinut pentru cetăţenii români dreptul de a călători în spaţiul Schengen, actualele autorităţi au tratat cu indiferenţă şi superficialitate soarta persoanelor trimise în ţară de la graniţa Spaniei.

Din declaraţiile unor persoane implicate a rezultat că femei şi copii, tineri şi oameni mai în vârstă au fost abandonaţi timp de câteva zile pe drumurile Europei şi trataţi ca nişte infractori într-un dispreţ total faţă de normele europene în vigoare şi dreptul acestora la un tratament civilizat şi uman.

Din păcate, în toată această perioadă nu i-a văzut nici pe domnii Traian Băsescu, preşedinte al Românei, nici pe domnul Tăriceanu, primul – ministru, şi nici conducerile Ministerelor de Externe şi Administraţiei şi Internelor să se implice în soluţionarea unui incident degradant pentru cetăţenii unei ţări europene.

Pentru aceştia, situaţia cetăţenilor României nu face parte din politica mare pentru poziţionarea şi repoziţionarea ei pe harta lumii, punând în evidenţă că formula „Să trăiţi bine!” a fost o simplă lozincă propagandistică folosită în scopuri electorale. În schimb, au fost trimise în faţă persoane lipsite de autoritate care s-au încurcat în explicaţii neconvingătoare şi care nu au fost în măsură să liniştească opinia publică.

Mai mult, afirmaţiile unora erau contrazise de afirmaţiile altor autorităţi, mă refer la cei din Poliţia de frontieră şi la cei din Ministerul de Externe.

Senatorii Partidului Social-Democrat consideră că era de datoria autorităţilor actuale să acţioneze ferm pentru soluţionarea acestei crize care a afectat nu numai soarta unor persoane, ci şi demnitatea şi imaginea României din perspectiva votului ce urmează a fi dat în Parlamentul European cu privire la Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.

Grupul parlamentar al Partidului Social - Democrat solicită clarificări imediate şi explicaţii faţă de cauzele care au creat această situaţie şi atrage atenţia că în absenţa unor măsuri şi norme clare de remediere, există riscul ca un astfel de comportament să nu rămână izolat faţă de cetăţenii români.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Gheorghe Funar :

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori,

După cum cunoaşteţi, sâmbătă, 12 martie, a avut loc întâlnirea Consiliului naţional al Partidului România Mare şi, la propunerea preşedintelui partidului, domnul senator doctor Corneliu Vadim Tudor, a fost modificat statutul partidului şi denumirea partidului nostru s-a îmbogăţit, Partidul Popular România Mare.

Şocul mediatic produs sâmbătă a continuat ieri şi astăzi şi i-a pus în totală umbră pe fraţii noştri udemerişti. (Grupul parlamentar PRM se amuză.)

Ei s-au întâlnit sâmbătă, la Târgu Mureş, într-un organism neînregistrat nicăieri în România, botezat Consiliul naţional al maghiarilor din Transilvania. Au analizat îndeplinirea programului de autonomie teritorială a Ardealului, s-au jucat de-a demisia pastorului Laszlo Tokes. După ce i-au plâns pe umeri, l-au reales, după 6 ceasuri, şi, de asemenea, au analizat şi au aprobat programul manifestărilor antiromâneşti care se vor desfăşura mâine, în foarte multe localităţi din România. Vor fi manifestări antiromâneşti de mare amploare la Arad, la Statuia celor 13 generali terorişti, vor fi altele la Oradea, la Satu Mare, la Zalău, la Cluj-Napoca, la Târgu-Mureş, la Gheorghieni, la Miercurea-Ciuc, la Târgu-Secuiesc şi în alte localităţi.

După cum cunoaşteţi, doamnelor şi domnilor senatori, actualul preşedinte al României, domnul Traian Băsescu, la fel şi primul-ministru, şi cei din conducerea Alianţei „Dreptate şi Adevăr PNL-PD” s-au angajat să redea românilor demnitatea, la ei acasă. Vom vedea cum va fi redată această demnitate mâine.

Aş vrea să vă prezint o informaţie de la Cluj-Napoca, unde s-a ajuns ca, în 28 februarie anul acesta, pentru prima dată, autorităţile locale – prefectura, consiliul judeţean, consiliul local şi primarul – la cererea UDMR-ului, să nu-i comemoreze pe Horia, Cloşca şi Crişan. Mâine, a fost convocat Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca în şedinţă ordinară. La cererea UDMR-ului, printr-o dispoziţie a primarului Emil Boc, preşedintele interimar al Partidului Democrat, şedinţa a fost mutată de ieri, pentru azi după-amiază, pentru ca mâine, autorităţile locale, mă refer la români, să participe la manifestările antiromâneşti din Cluj-Napoca. Peste tot, în localităţile pe care le-am amintit şi în multe altele, veţi revedea că va fi fluturat numai steagul Ungariei, încălcându-se prevederile Legii nr.75/1994.

Nădăjduim că preşedintele ţării şi primul-ministru, măcar în acest domeniu, îşi vor ţine cuvântul şi aşteptăm, cu mult interes, să vedem cum vor reacţiona, mâine, împotriva acestor manifestaţii anti-româneşti, puse la cale de organizaţia teroristă şi anti-românească U.D.M.R.

(Rumoare în sală. Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al Alianţei „Dreptate şi Adevăr”, P.N.L.-P.D., pe domnul senator Cucuian Cristian.

Urmează domnul senator Vasile Ungureanu.

Domnul Marko Bela:

Iar în ceea ce priveşte ceea ce s-a întâmplat în partidul dumneavoastră, eu salut ideea că vreţi să deveniţi membru în Partidul Popular European în care noi, un O.N.G., domnule Vadim Tudor, şi nu un „ONG”, suntem membri de mult timp, dar vă asigur că, cu o astfel de retorică, nu veţi reuşi niciodată. Vă mulţumesc.

(aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit pentru două minute pe domnul senator Mihail Lupoi şi urmează domnul senator Mihai Ţâbuleac.

Domnul Marko Bela:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori,

Încerc să consum din propriul nostru timp, dar, în acelaşi timp, voi face o replică la cele spuse de domnul Corneliu Vadim Tudor. Şi aş vrea să îl informez pe distinsul coleg şi pe partidul domniei sale că, ziua de 15 martie, fiind ziua naţională a tuturor maghiarilor, nu numai că este sărbătorită în România de ani de zile, de către maghiarii care trăiesc în această ţară, dar este sărbătorită în condiţii demne şi trebuie să subliniez schimbarea de mentalitate care a avut loc în ţara noastră, prin faptul că este recunoscut dreptul nostru de a ne sărbători ziua naţională şi de a ne folosi simbolurile naţionale.

Mai mult, toţi prim-miniştrii, începând cu anul 1997 au salutat, prin mesajul lor, această sărbătoare naţională, fie că a fost vorba de Convenţia Democrată, fie că a fost vorba de PSD sau, mai nou, Alianţa PNL-PD şi coaliţia din care facem parte. E adevărat că prim-miniştrii din partea Partidului România Mare nu au avut un astfel de mesaj către maghiarii din România, fiindcă nu au avut un prim-ministru şi sunt convins că nici nu vor avea, în astfel de condiţii.