De-crearea si virtualizarea lumii reale prin tehnica o cale spre sfarsitul ei? Abordare tehnica, socio-economica si duhovniceasca a utilizarii documentelor electronice si a tehnicii fara granite morale Autori

Anexa 15 - Spionajul biometric¹³²

Cotidianul britanic “The Guardian” a avut dreptate când, dintre toate solicitările pe care Departamentul de Stat le-a trimis ambasadei americane la Bucureşti (potrivit notei diplomatice publicate de WikiLeaks), a evidenţiat-o în titlu pe cea privind datele biometrice ale actualilor lideri români, ale celor în devenire, precum şi ale consilierilor acestora. Presa noastră a preluat întocmai materialul din “The Guardian”, dar n-a mers mai departe, n-a încercat să-şi explice şi, apoi, să explice şi publicului de ce aceasta pare a fi cea mai neobişnuită “dorinţă” a spionajului american.

Pentru că despre spionaj e vorba, fără niciun dubiu. Şi probabil că, în acea lume secretă, o asemenea cerere nici nu reprezintă ceva ieşit din comun, dovadă fiind că fragmentul cu pricina figurează doar la finalul unui subpunct dintr-un capitol mai amplu al “nevoilor” informative americane. De fapt, aici nu e vorba (doar) despre relaţiile politice sau diplomatice dintre Bucureşti şi Washington, ci despre viitor, despre înţelegerea potenţialelor pericole şi a mijloacelor de influenţă pe care le furnizează noile tehnologii.

Ce înseamnă date biometrice? Pe de o parte, amprentele, imaginea feţei, irisul scanat, forma mâinii şi, la un nivel superior, ADN-ul persoanei, iar, pe de altă parte, mersul, vocea şi ritmul de tastare la computer. Primele ar putea fi considerate informaţii “fixe”, statice, iar celelalte, informaţii “mobile”, comportamentale, care includ o dimensiune temporală.

Fiecare dintre aceste trăsături este unică, irepetabilă şi definitorie pentru o persoană. Împreună, ele constituie nucleul identităţii măsurabile ştiinţific a oricărui om.

Cum pot fi folosite datele biometrice ale conducătorilor (sau ale liderilor în ascensiune) dintr-un stat străin? O separaţie simplă ar fi între obiectivele “benigne” şi cele “maligne”. Din prima categorie ar face parte depistarea stării de sănătate şi a eventualelor vulnerabilităţi medicale sau psihologice, rezultate din studierea interdisciplinară atât a informaţiilor “fixe”, cât şi a celor “mobile”. A doua categorie, care pare a fi mai aproape de interesele unui serviciu de spionaj, este însă mult mai interesantă.

Anexa 16 - Scandalul Wikileaks - echivalentul lui 11 septembrie pentru internet ?¹³³

Un 11 septembrie al Internetului – la orizont?¹³⁴

Gândiţi-vă. Unde ne duce această nebunie cu Wikileaks care pare a fi înscenată? În timp ce luăm parte la dezgroparea unor informaţii suculente care incriminează cam pe toată lumea, încotro se îndreaptă lucrurile?

Lecţiile 9/11
În timp ce 9/11 a fost ca un avertisment pentru cei suficient de treji şi conştienţi să vadă demolările evidente şi dezinformarea şi efectul “Pearl Harbor” rezultat, cea mai mare parte a lumii a căzut în plasă. Şi acum, oamenii se pliază literalmente, la fel ca în “proiecţiile” din aeroporturi, la atacul fascismului statului poliţienesc din întreaga lume. Este ameţitor. De fapt, este ceva orwellian. Armatele, poliţia şi sectorul privat sunt în război cu conceptul vag de terorism – un duşman imbatabil într-un război care poate fi dus la nesfârşit şi luptat în orice arenă este nevoie.
Şi care a fost rezultatul acestui război declarat împotriva terorismului? Nu un război împotriva terorii, ci o sporire a fricii şi terorii, totul pentru a justifica înăsprirea condiţiilor economice, sociale şi politice care a urmat.

Ce anunţă revărsarea de pe Wikileaks?

Aţi ghicit – va cădea ultimul bastion al libertăţii de informare şi exprimare, Internetul gratuit. La urma urmei, dacă acum informaţiile reprezintă inamicul, trebuie să supraveghem cu atenţie fiecare aspect al acestui mediu periculos - totul pentru siguranţa şi protecţia “noastră, a oamenilor”.
Oh, vom avea Internet în continuare, la fel cum veţi putea zbura în continuare. Va trebui doar să fiţi trecuţi pe lista “aprobată”, examinaţi, ştampilaţi, atacaţi, jefuiţi şi molestaţi, dacă doriţi să intraţi “pe net”. Mare scofală! Mulţumim, Julian – bine lucrat.

Semne de avertizare

#1. Wikileaks—MULT prea aprobat şi mediatizat. Fiecare reţea de televiziune şi cablu, presa din întreaga lume, recunoaştere oficială la fiecare nivel al guvernării. Măi să fie, face chiar un TED talk! Cine altcineva mai încearcă să faca agenda zilei? Numai Julian. Hmmm.
#2. Biggie: Acest presupus luptător împotriva sistemului spune că problema adevărului despre 9/11 este “o distracţie”. Nu trebuie să-ţi calci şefii pe coadă, Julian ... Foarte suspicios, dacă mă întrebi pe mine.
#3. Wikileaks şi trecutul vag al lui Assange:
Site-ul Wikileaks a apărut pentru prima dată pe Internet în decembrie 2006. Site-ul pretinde că a fost “fondat de disidenţi chinezi, jurnalişti, matematicieni şi tehnologi ai unor companii nou înfiinţate din Statele Unite, Taiwan, Europa, Australia şi Africa de Sud”.
Creatorii site-ului Wikileaks nu au fost identificaţi în mod oficial. El a fost reprezentat public începând cu luna ianuarie 2007 de Julian Assange şi de alţii. Assange se descrie ca fiind membru al consiliului consultativ al WikiLeaks”.(Wikipedia)
De asemenea, se zvoneşte că Assange a scris atât pentru New York Times, cât şi pentru Economist, lucru de asemenea dubios – nu este o mentalitate cu adevărat luminată sau “alternativă”. De asemenea, persoana lui misterioasă dă bine la imaginea ferită de ochii lumii a Wikileaks, astfel încât oamenii nu se vor aştepta să afle prea multe, lucru de asemenea foarte “convenabil” pentru a păstra totul ascuns.
[NOTĂ: Nu este nevoie să existe vreo participare deliberată, conştientă la o agenda ascunsa din partea Wikileaks, dar acest lucru ajută. El, ei ar putea fi “idioţii utili” al căror program a fost cooptat în mod convenabil de controlori pentru a servi scopului lor. Oricum, căutaţi modelul şi efectele.]
#4. Atenţie la publicitatea exagerată: Există un crescendo tot mai mare al furiei şi urii, întărâtate acum – până la punctul în care Assange este numit un nou tip de terorist – şi mai îngrijorător, şi cum era de aşteptat, se face acum comparaţia între Assange şi Bin Laden:

Scurgerile de informaţii din mediile sociale fac din Julian Assange un Osama Bin Laden al Internetului

Fondatorul WikiLeaks nu este doar o persoană căutată de autorităţile americane, dar scandalosul său site este atacat de hackeri notorii, în timp ce serviciile sale sunt întrerupte de Amazon şi EveryDNS.net. Deşi nu s-a anunţat oficial, Julian Assange ar putea fi considerat inamicul public numărul unu, luând locul irealului Osama bin Laden. De la 9/11 nimeni nu a atins o astfel de notorietate din cauza a ceea ce mulţi consideră ca fiind acţiuni împotriva unui stat.
Ca şi bin Laden, Assange nu are un domiciliu permanent, nu deţine un sediu, foloseşte doar câţiva confidenţi bine aleşi şi are ascunzători secrete. Mai tânăr decât bin Laden, Assange la cei 39 de ani ai săi se mişcă mai uşor faţă de cel dintâi, în vârstă de 53 de ani, alegând să joace şotron pe glob în loc să hiberneze în munţii din Pakistan şi Afganistan.
În timp ce chipul său apare pe coperţile revistelor şi ziarelor din întreaga lume, asemenea unui poster “Wanted” din Vestul Sălbatic, se cunosc puţine lucruri despre activităţile sale de zi cu zi. La fel ca mesajele video ale lui bin Laden, în timp ce CIA şi alţi mercenari încearcă să îi găsească poziţia aproximativă, este uimitor că el încă mai găseşte modalităţi de a publica actualizări care îi justifică acţiunile.
Observaţi, de asemenea, modul în care tot am auzit despre isprăvile Wikileaks de câţiva ani încoace, oferindu-ne timp să facem legătura între acesta şi “terorismul informaţional distructiv” şi senzaţional. La fel, am auzit despre Osama prin atacurile din Yemen şi Nairobi care îi sunt atribuite, imprimându-i “marca” pe mentalul colectiv care a condus la concluzia falsă şi anticipată că a pus la cale atacurile din 9/11.
Ah, “Dar ce spuneţi despre aceste pretinse dezvăluiri? Şi-ar ataca proprii semeni?”
Ar putea toate aceste acuzaţii grave împotriva propriilor semeni să fie doar o perdea de fum pentru a ascunde scopul real? Cu siguranţă a funcţionat dată trecută. Aşa că, de ce să nu rişte să doboare dintre ai lor pentru a da credibilitate acestei operaţiuni psihologice? Pentagonul îşi loveşte “proprii semeni” la 9/11— e nevoie să spun mai mult?
Tactica este foarte familiară – Cunoaşte-ţi duşmanul
În primul rând iată Dialectica hegeliană: creează o problemă, provoacă o reacţie şi apoi pune în aplicare soluţia planificată dinainte. Atacurile înscenate la 9/11, inclusiv World Trade Center de pe plan internaţional, au “justificat” războaiele ce au urmat şi reprimarea libertăţilor la nivel mondial în numele “siguranţei”, inclusiv cumplitul Patriot Act, care era deja scris şi aştepta doar un pretext pentru a fi semnat şi pus în aplicare.
La fel, acest atac asupra Internetului internaţional, care atrage comunităţi diplomatice din întreaga lume, dând la iveală secrete de stat ale mai multor ţări, va fi de mare folos în vederea introducerii unor măsuri internaţionale în numele “siguranţei”, probabil conduse din nou de guvernul fascist american, cu măsuri coincidente din partea UE, Canadei şi Australiei. Acest lucru se petrece deja cu confiscarea site-urilor web de către Departamentul pentru Securitate Internă.
Au nevoie doar de “incidentul potrivit” pentru a justifica aplicarea controlului deplin. Cum ar fi “terorismul pe Internet”? Doar că acum nu pot folosi destul acest termen, nu-i aşa? La urma urmei, este un război împotriva terorismului, şi “dacă nu eşti de partea noastră, eşti de partea teroriştilor”. O falsă alegere finală, la fel ca tot ce strecoară prin înşelăciune în conştiinţa umană. Foarte inteligenţi aceşti băieţi. Au asta în sânge.
Aceste evenimente manipulatoare aparţin unui cult, unei frăţii care se ascunde în spatele mai multor nume şi măşti, şi cărora le făgăduiesc loialitate absolută mai presus de orice, chiar de propriul trup şi sânge. Cunoscut în mod obişnuit sub numele de Illuminati, acest cult are o ordine de zi la care lucrează folosind anumite ritualuri, metode şi tactici.
Una din temele sale centrale şi modurile de operare este “Ordo Ab Chao” - la ordine prin haos. Să creeze haos, să-i facă pe oameni să lupte unul împotriva celuilalt, controlând şi instigând ambele părţi în acelaşi timp – de aici şi simbolul phoenix-ului roşu cu două capete – din orice motiv, chiar şi uciderea sau expunerea propriilor semeni, pentru a crea o nebunie ilogică despre care ei cred că sunt singurii care o pot vedea şi înţelege. Toate astea în timp ce manipulează guvernele lumii, băncile, armatele şi liderii de corporaţii, acoperind rezultatul pe care le-au planificat deja.
Teama şi confuzia reprezintă climatul pe care adoră să îl instige. Atâta timp cât există un popor confuz şi neinformat, masele ignorante şi temătoare vor cere ajutor cu glas tare de la “puternicii zilei” – exact “puternicii zilei” care au cauzat toate problemele în primul rând.
Scopul lor nu este să ajute, ci să controleze. Cu orice preţ, prin orice mijloace este nevoie.

Mai întâi apar scurgerile de informaţii, apoi teoriile conspiraţiei¹³⁵

The Wall Street Journal Online, Marc Champion
ISTANBUL - În Turcia şi mai departe, publicarea mesajelor diplomatice americane pe site-ul Wikileaks a stârnit o serie de teorii ale conspiraţiei.

Liderii turci par convinşi că actorii statali, în special Statele Unite sau Israelul – mai degrabă decât Julian Assange de la WikiLeaks – sunt în spatele publicării de documente ale Departamentului de Stat al SUA, al căror conţinut au incomodat liderii de pe întregul glob.

Scepticismul cu privire la independenţa WikiLeaks este larg răspândit şi pare să fie înrădăcinat în neîncrederea că naţiunea cea mai puternică din lume nu poate opri răspândirea pe Internet a secretelor sale. Acest sentiment se alătură bunăvoinţei de a crede tot ce e mai rău despre Israel. Nici unul nu se limitează la Turcia.
“Fără îndoială, au fost implicate guvernele occidentale şi regimul sionist”, a declarat preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad la începutul acestei săptămâni.

O cronologie a Wikileaks

Comunicate cheie, bătălii legale şi alte momente semnificative din istoria site-ului şi a fondatorului său, Julian Assange. Între timp, miercuri, premierul rus Vladimir Putin a afirmat la emisiunea “Larry King Live” de pe CNN că “experţii” sunt de părere că site-ul WikiLeaks este “umflat” în mod deliberat de alţii, pentru a fi folosit ulterior în scopuri politice.
“Assange are în mod evident protectori foarte bine informaţi, la nivel înalt, care nu lasă pentru prima dată să se “scurgă” documente strict secrete. Nu există nicio îndoială că aceşti protectori au propriile lor obiective, departe de a fi altruiste,” a scris cotidianul oficial rus Rossiiskaya Gazeta joi, presupunând că oficialii americani au încercat să reînvie o “maşină birocratică americană ruginită.” “Ar putea fi însuşi Barack Obama”, a spus ziarul.
“Nicio persoană cu o fărâmă de creier din guvernul Statelor Unite nu a vrut să asiste la acest lucru”, a declarat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, P.J. Crowley. “Aceasta este crimă, nu o mare strategie. O vom scoate noi la capăt, dar s-au făcut pagube substanţiale.”
Teoreticienii turci ai conspiraţiei au speculat mult timp că Israelul încearcă să scape de un guvern turc cu înclinaţii islamice care s-a întors brusc împotriva fostului său aliat. Potrivit acestora, pretinsul scop al Israelului este să înlocuiască conducerea Partidului Justiţiei şi Dezvoltării cu un regim turc mai prietenos.
Documentele de pe WikiLeaks includ rapoarte de corupţie larg răspândită printre miniştrii guvernului, inclusiv prim-ministrul Recep Tayyip Erdogan şi familia sa, pe care liderii opoziţiei au încercat să le scoată în relief, declanşând o reacţie furioasă din partea prim-ministrului.
Preşedintele turc Abdullah Gul a declanşat discuţiile la începutul acestei săptămâni, când a vorbit despre scurgerile de informaţii: “Cred că are un sistem. Se pare că are un scop”.
Huseyin Celik, purtătorul de cuvânt al Partidului Justiţiei şi Dezvoltării sau AKP, a declarat miercuri că Israelul a fost în spatele publicării documentelor. Dovezile, a declarat el reporterilor, sunt că “Israelul este foarte mulţumit” şi a declarat atât de rapid că nu are de ce să se teamă. “Cum au ştiut asta?” a întrebat Dl Celik, adăugând că “obiectivul principal al acestor scurgeri de informaţii a fost slăbirea guvernului turc.”
Ambasada Israelului la Ankara a emis joi o declaraţie în care nega orice rol în publicarea pe WikiLeaks a aproximativ 250.000 de documente.
Unii cronicari turci văd mai multe forţe complexe în acţiune. Este un complot al unui “stat profund” global, un fel de organizaţie ticăloasă în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, care are ca scop slăbirea preşedintelui Barack Obama, remodelarea terenului de joc geopolitic din Europa şi Orientul Mijlociu şi determinarea Turciei să adopte aceeaşi linie, potrivit unui articol de joi, scris de Samill Tayyar, din ziarul conservator şi religios Star.
Comentariile făcute de cititorii ziarului sugerează faptul că teoriile conspiraţiei sunt crezute într-o mare măsură. “Acest lucru a fost pus la cale de SUA şi Israel, este o modalitate de a porni al treilea război mondial din Orientul Mijlociu prin instigarea ţărilor musulmane una împotriva celeilalte”, a declarat un cititor al Hurriyet, cotidianul mediului laic din Turcia.
Totuşi, nu toată lumea înghite asta. “Membrii partidului turc AKP dezvăluie: Israelul este responsabil de dispariţia dinozaurilor,” a comentat un cititor cu privire la cerinţele domnului Celik, pe site-ul în limba engleză al ziarului Hurriyet.
Joi, revenind de la întâlnirea cu alţi lideri şi cu secretarul american de stat Hillary Clinton, întâlnire care a avut loc în Kazahstan, domnul Gul părea să îşi fi schimbat tonul. “Nu cred prea mult in aceste teorii ale conspiraţiei”, a afirmat el la postul de televiziune NTV al Turciei. “Încă nu s-au publicat toate documentele, după câte ştiu eu, aşa că poate unele [despre Israel] vor ieşi la iveală mai târziu.”